295 raspunsuri la acest subiect

[Lea_des_bois]

sau poate m-am saturat de bine 

 

Suntem o familie recompusa. El are 2 copii din prima casatorie (8 si 7ani) iar impreuna avem unul (2ani). Are garda comuna, baietii lui sunt la noi in fiecare sapt., de joi pana duminica ; jumatate din vacanta de vara si mai toate vacantele. Fosta primeste alocatiile copiilor + o suma fixa pe luna, stabilita la divort. Asigurarile de sanatate si toate cheltuielile de medic, toate extra-urile scolare (sport, excursii, teatru, etc.) le plateste el ; + pt fiecare copil a facut un cont de economii in care pune o suma fixa/luna. Toate cheltuielile de imbracaminte « costisitoare » : incaltaminte, geci de iarna, ghiozdane, sunt suportate de noi.
Suntem casatoriti de 1an si ceva ; am locuit impreuna si inainte de casatorie cca 1an ½.
La casatorie, eu am vrut sa facem un contract, fiecare cu finantele si bunurile lui. El avand casa, eu un apartament. N-a fost de acord, a zis ca asta nu-i casatorie, sa facem comptabilitate intre noi ; in plus, mi-a propus sa refinantam creditul casei avand in vedere ca la mom. respectiv dobanzile erau mici si mai erau lucrari de terminat la casa. OK, am acceptat, am facut un contract in care am pus impreuna bunurile fiecaruia. Caci chiar prin casatorie, in cazul in care lui i se intampla ceva, eu nu beneficiam de nimic (doar puteam sta in casa) ; in caz de vanzare, totul se impartea intre copii. Si recunosc ca n-am vrut sa platesc pt ceva care nu-mi apartine. Cu contractul actual, in caz de ceva, totul se imparte la 4, copiii si eu. El castiga mai bine ca mine, insa nu diferenta f mare.
Psihologic nu reusesc sa ma conving sa avem un cont comun. Apartamentul e inchiriat si deci se plateste singur, imi raman doar asigurarile si darile la stat, el plateste rata la casa + utilitatile si asigurarile ; eu fac cumparaturile, platesc cresa fetitei, platesc persoana care se ocupa de ea, ii platesc asigurarea de sanatate, platesc activitatile extra comune, vreo iesire mai speciala. Face si el cumparaturi insa din ce in ce mai rar.

Dilema mea si racaielile din ultima vreme : ma oftica *ca pt fetita nu plateste nimic, ca si cum ar fi « obligatia » mea. Mi se pare ca face diferente intre copii, in sensul ca, *considera ca cei mari sunt defavorizati si oropsiti avand in vedere ca mama lor nu prea se ocupa de ei, nu face nimic cu ei, nu o deranjeaza ca au ghiozdanele rupte, spre exemplu. Nu sunt de acord cu modul lui de educatie, permitem orice ca nu cumva sa intristam baietii ca si asa au suferit o trauma. (ei au divortat cand baietii aveau 3 si respectiv 2ani) ;
Insista sa mai avem un copil impreuna, pe motiv ca intotdeauna si-a dorit 4, insa bag mana in foc ca vrea un al 2lea, ca sa nu simta/zica cei mari ca cea mica e favorizata, ca ea are atentia lui 100% pt cateva zile/sapt (bag mana in foc pt ca a spus-o el deja). Cu baietii ma inteleg bine, mai ales cu cel mare ; cel mic e mai dificil : bataus, rautacios, totul i se cuvine. Si intre baieti, gasesc ca face diferente ; cel mare e imediat pedepsit, pus la punct, pt cel mic totul e pt data viitoare (care nu mai vine niciodata)
Si aici ma intreb : oare cat trebuie sa ma implic eu in educatia baietilor ? le cumpar de imbracat, de incaltat, merg la meciurile de fotbal aproape in fiecare weekend, gatesc ce le place, merg cu ei la diverse (bicicleta, iesit in padure, activitati cu scoala – tata’su fiind mai obosit din fire iar eu nesuportand sa zac pe canapea la TV). Recunosc ca sunt trista cand vad ca cel mic nu stie sa zica un multumesc, sau poate sunt eu complicata facand « comparatie » cu cel mare. Copiii intre ei se inteleg de minune, se adora. El e un tata implicat, asta am apreciat prima data la el.

Simt ca ma indepartez de el, ne ciondanim des, din nimicuri uneori insa ne ciondanim ; nu-mi vorbeste urat (nu i-am permis de la inceput) dar nu-mi place ; stabilim una, si face alta (spre exemplu, cel mic se bate la scoala, si am hotarat ca nu merge la fotbal daca are scris vreo plangere de la invatatoare in jurnalul de clasa ; are plangeri, insa tata’su il duce la fotbal. Inutil sa spun ca cel mic continua, invatatoarea se plange din ce in ce mai mult ca e nerespectos, bataus, deranjeaza clasa, … si nimic la noi ; sotul meu a hotarat ca e invatatoarea stricta si are ceva cu baiatul.
Am vorbit si raz-vorbit (caci nici cu mine nu e prea dragalas cel mic, cand tata’su nu e acasa) si nimic. Stiu ca e un copil, am incercat sa vorbim si tot nu reusim sa o scoatem la capat.
Sotul e mai tot timpul obosit, numai pt ce ii convine gaseste energie (iesire cu prietenii – rar e drept, repriza a 3a la bar in fiecare sambata dupa fotbalul baietilor, sex). Avem pe cineva la curatenie 1x/sapt dar ordine si de mancare trebuie facut tot timpul ; si pica in general pe mine caci el e ostenit si-l dor toate cele; e adevarat ca nu e complicat la mancare insa as prefera sa puna/stranga masa spontan avand in vedere ac eu am gatit.
Am devenit nervoasa, nu-mi mai gasesc rabdarea, tip la fii’mea, nu mai am chef sa fac nimic pt noi si pt casa. Nu vreau recunostita, dar mi-as dori apreciere. Nu mai am chef sa organizez nimic cu baietii, nu mai vreau sa muncesc « pt ei ». Imi vine sa plec, mi-e ciuda pe el, insa e un tata minunat si implicat si nici ca sot nu e chiar rau.
Undeva gresesc, nu-mi gasesc linistea. Nu-mi place cum am devenit, fac eforturi sa relativizez. Incerc sa vorbim, dar dupa scurta vreme, ajungem tot de unde am plecat. Nu stiu ce sfat sa va cer, as vrea sa stiu cum se vede de dinafara ; am scris mult si poate fara sens si detalii inutile si nu reusesc sa ating esentialul cred.

[Pepco]

Lea, practic tu esti mama a trei copii.

 

Nasol cu stabilit una si facut taman pe dos, pentru ca asta duce la uzura psihica si la frecusuri.

 

Cine este persoana cu autoritate pentru baiatul mic? Acolo ar trebui lucrat, dupa parerea mea. El e mijlociul, stie asta si poate se simte prins la mijloc.

 

Si mi se pare ca nu esti in Romania, dupa cum scrii.

Editat de Pepco, 08 martie 2016 - 17:46 .

[Lea_des_bois]

nu Pepco, nu sunt in Romania, persoana cu autoritate ar trebui/trebuie sa fie tata'su.

 

si da, ma calca pe nervi ca spunem/hotaram una si facem alta + diferentele (simtite de mine). si faptul ca mie "imi cere" sa fiu 100% pt copiii lui (ceea ce nu ma deranjeaza, am stiut de la bun inceput ca are copii) dar cand e vorba de educatie si luat masuri... el stie mai bine. si asta mi-ar conveni, caci logic e normal ca el si mama copiilor sa se ocupe de ei, insa nu imi mai cere mie implicare 100% (financiara si restul)

[roxanaz]

Din afara pare ca baietii stau mai mult cu voi decat cu mama lor. Ce sa zic... bun aranjament. Inainte de a aparea tu in viata lui, el avea grija de ei?

[Lea_des_bois]

da, tot asa era programul. doar ca era mult mai strans cu usa financiar vorbind si cu timpul si nu spunea imediat DA la orice cerinta, mai ales din partea fostei (pt care facem babysitting gratis oricand are nevoie, care nu poate cumpara nici macar un sampon de paduchi pt copii, spre exemplu si care pana de curand nu le cumpara nici macar un tricou; acum s-a rezolvat insa dupa crize si "amenintari" din partea mea; i-am cerut sa aleaga: fie sa vb cu fosta sa-i explice ca are si obligatii nu numai drepturi caci eu n-am de gand sa fac social cu ea fie separare financiara sau eu plec).

 

stiu ca nici lui nu-i usor, sunt copiii lui, dar ce nu inteleg, daca tot ceri cuiva sa se implice, de ce doar pt unele aspecte? de ce "cheltuielile" fetei sunt doar pt mine?

si simt ca o raceala se instaleaza usor si sigur intre noi...

Editat de Lea_des_bois, 08 martie 2016 - 18:42 .

[Letitia1]

Lea trebuie sa vorbesti cu el si sa-i spui ca nu mai ai energie de una singura, sa ai numai tu grija de casa si de 3 copiii. Si spune-i ca daca nu te ajuta, o sa o lasi si tu mai moale. Si chiar tine=te de cuvint, sa vada ce inseamna cind tu nu te mai implici. Asa am facut eu cu al meu, sa vezi ce ma mai apreciaza acum!

[Lea_des_bois]

Letitia, nu e chestie de oboseala, sau nu cred. am pe cineva venit din Ro care se ocupa de copii; o duce pe fii'mea la cresa, sta cu ea 2zile/sapt cand nu merge la cresa, se ocupa de baieti, ii ia si ii duce la scoala. e adevarat ca eu plec la 6 si mai vin la 18 cel mai devreme; si am min 2ore de drum/zi. avem pe cineva pt calcat si ceva curatenie, o jumatate de zi/sapt (alt rezultat al crizelor mele :-))

 

daca vreau sa ies cu o prietena, nu zice nu, dar tot pune bot si voalat imi comenteaza; el cand iese cu vreun prieten si eu sunt acasa cu copiii, mvai ce ma iubeste. daca il sun ca mai raman la serviciu si deci trebuie sa se gandeasca ce mancam si sa pregateasca, sunt fraiera ca stau la lucru si patronul nu merita si ia uita-te cum se ocupa el mereu de tot si ce noroc am eu.

stiu ca sunt nimicuri, dar se tot umple paharul... 

 

OK, poate veni din familie. socra-miu nu facea nimic in casa, dar, cand venea de la munca, cobora in atelier si facea mobila pt altii, pe bani. soacra-mea fiind profa, avea program "scurt" si se ocupa de copii. al meu vine de la serviciu si se pune pe canapea ca-l doare diverse, n-a dormit bine noaptea, etc..., bombane cand ii spun ca masa e gata si trebuie sa puna farfurii. si noi venim amandoi in acelasi timp acasa, eu plecand mai devreme decat el

[danielag]

Eu zic ca Letiția, nu să faci înadins, dar când ești obosită să spui că ești obosită și să stai și tu. Mâncați ce este sau gătește el. Ai ajutor cu copilul, e drept, dar nici la muncă nu te duci să învârți două hârtii. Poți veni obosită de la muncă, caz în care ai aceleași drepturi ca și el.

 

(Eu m-aș supăra rău ca eu să gătesc după muncă și el să comenteze la pus masa!)

[Qarina]

Of, Lea... dificil.

 

eu vad asa: ca tu ai foarte multe responsabilitati legate de baieti si ... nu prea ai autoritate.

 

(o sa intreb doar asa pasager si intre paranteze, fiindca de obicei barbatii fug de asta ca ... de tamaie: incercati un pic de family counselling? ca nu e cea mai usoara situatie)

 

apoi pe bucati:

 

financiar:

 

- ai cum sa iesi din contractul de pus totul la comun? daca formulezi ca in practica sunteti la comun, dar in hartii separati? sfatuieste-te, te rog, cu un avocat, fiindca implicatiile sunt mai multe si mai nebanuite decat par la prima vedere. nu-i vorba de a fi "neimplicat" doar sa stii ce iti asumi in caz de worst case scenario.

 

baietii

 

- daca sunteti impreuna asa de mult timp, daca poti, ar fi bine sa-i asimilezi cumva ca fiind ai tai. DAR: asta inseamna ca ai un cuvant de spus:

                          - in educatia lor 

                          - in ceea ce li se permite si ce nu

                          - in ornazizarea si sustinerea financiara a activitatilor

                          - in a decide programul FIECARUI copil astfel incat familia sa functioneze armonios. nu fiecare cu programul lui si voi sunteti taxi pe drum toata ziua.

 

poti sa pui asa problema cu sotul tau? adica si drepturi, nu doar responsabilitati?

 

comportament:

 

daca te intelegi cu sotul tau pe partea de mai sus, incepi si pui piciorul in prag. zici de cel mic ca e dificil. asa e. copiii pot fi dificili, si pot fi foarte diferiti. cel mic e asa cum e, voi trebuie sa luati masuri dupa comportamentul lui.

 

daca sunteti o familie (si asa vad ca incercati sa functionati), pai reguluile sunt aceleasi pt toti copiii si abordarile consistente. nu unul e mai "pedepsit" decat altul.

 

_____________

 

dar toate astea sunt extrem de pragmatice. daca lipseste ceva, undeva, in relatie, pracgmatismul asta mai ajuta la ceva?

 

trebuie sa te gandesti bine daca "a face ordine" in familie te va duce inapoi unde iti doresti. 

[Qarina]

si inca ceva: incearca a pui programul pe hartie. cu totul si cu totul altfel se vede cand desenezi un grafic cu cine si cand e ocupat si sice si cand e disponibil.

 

si si iesirile voastre trebuie sa fie pe grafic.

 

sugestia mea e sa faci un fel te timechart pornind de la ideea ca e mai simplu de organizat totul daca stiti fiecare ce timpi aveti ocupati si ce e liber.