142 raspunsuri la acest subiect

[amuleta]

Vorbeam despre pacatul de a forta natura in facerea de copii. discutia pornise de la intrebarea in ce masura este pacat sa te feresti sa faci copii, apoi a ajuns la intrebarea daca este pacat sa te opui vointei lui Dumnezeu in a ramine gravida, apoi m-am intrebat daca orice fortare a vointei lui si-n ce masura, este pacat. Eu n-am zis ca femeia maritata cu un barbat steril are un pacat, era doar o comparatie in favoarea ei, ca sa zic asa...

[cataghe]

Edit: ok, recunosc ca nu am ce cauta aici. Chestiunea si felul in care e abordata ma depaseste. Imi cer scuze daca am lezat pe cineva.

[amuleta]

Catalina, ti-as raspunde dar in momentul acesta n-as putea-o face cu destula dragoste si cind scriu aici, imi place sa ma descalt la usa.
Joannaaa, unde esti ???

[irina.c.]

quote:

---

Originally posted by amuleta

Vorbeam despre pacatul de a forta natura in facerea de copii. discutia pornise de la intrebarea in ce masura este pacat sa te feresti sa faci copii, apoi a ajuns la intrebarea daca este pacat sa te opui vointei lui Dumnezeu in a ramine gravida, apoi m-am intrebat daca orice fortare a vointei lui si-n ce masura, este pacat. Eu n-am zis ca femeia maritata cu un barbat steril are un pacat, era doar o comparatie in favoarea ei, ca sa zic asa...

---

Amgasit ceva lamuritor peaceasta tema:

"Obiectul bioeticii il constituie viata cu toate actiunile menite sa o promoveze, sa o modifice si chiar sa o distruga. In mod mai concret, putem spune ca bioetica se ocupa cu urmatoarele teme: eutanasia si insistenta terapeutica, reanimarea, adevarul spus bolnavilor si dreptul la moarte; avortul, eutanasia foetala, diagnosticul prenatal, consilierea genetica; sterilizarea handicapatilor si eugenia; experientele pe embrionul uman si pe om; inseminarea artificala, fecundarea artificiala, bancile de sperma, fecundarea in vitro; manipularea genetica; sinuciderea; transplantul de organe; transsexualismul; cresterea demografica si controlul ei; armele biologice si chimice, precum si cele privind distrugerea in masa; tortura, pedeapsa cu moartea, poluarea etc 4.

......................
Temele de bioetica ce privesc viata cuplului familial vizeaza trei aspecte: planingul familial (controlul nasterilor, eventual reducerea acestora); fertilizarea cuplurilor sterile si sanatatea fatului. Datorita noilor descoperiri stiintifice, noilor performante ale ingineriei genetice, datorita unei noi abordari a nasterii, din punct de vedere intelectual si moral aspectele bioetice care se refera la viata, in plin proces de creatie in interiorul familiei, se pun intr-o noua perspectiva. Dar, aceasta noua perspectiva obliga morala crestina sa se pronunte intr-un limbaj adecvat asupra unor situatii deja cunoscute (cum ar fi cea generata de avort) sau asupra altora create de dezvoltarea geneticii si a ingineriei genetice contemporane (cum ar fi: inseminarea artificala, transsexualitatea, clonarea etc.). Vom prezenta punctul nostru de vedere privind cele trei teme din preocuparea bioeticii, care privesc cuplul uman.

1. Controlul si limitarea nasterilor

Nimeni nu poate nega faptul ca in lumea contemporana, cel putin in cea care se considera “civilizata”, se pune foarte serios problema planingului familial. Cuplurile care declara ca nu si-au pus aceasta problema sunt ori iresponsabile, ori ipocrite. A gandi la numarul copiilor pe care poti sa-i nasti, sa-i educi si sa-i faci oameni este o realitate a cupluluifamilial. Si este deja un control, un planing. Ca din acest moment cuplurile iau sau nu masuri pentru limitarea nasterilor, este altceva. Absolutizezi biologicul si lasi in grija lui Dumnezeu ceea ce urmeaza este un aspect al lucrurilor, limitezi forta biologicului (constient ca sexualitatea omului este a unei fiinte personale care se manifesta si altfel decat biologic), fara sa excluzi lucrarea lui Dumnezeu este un alt aspect al vietii cuplului. Si aceasta, cu atat mai mult, cu cat, pentru un asemenea cuplu sunt si alte valori, cel putin tot atat de importante ca si nasterea si cresterea copiilor, care trebuie cultivate si carora poti sau trebuie sa-ti dedici viata, lucru ce nu poate fi facut daca toate celelalte activitati umane vor fi subordonate biologicului, sentimentului, pasionalului.

Nasterea, cresterea si educarea copiilor nu reprezinta un simplu proces mecanic sau biologic, ci si un act ontologic: este actul unei vointe procreatoare, care cel putin in mod implicit va fi implinit de mama, de parinti, dar si de comunitatea umana 5.

Aceasta are responsabilitatea ei nu numai in ce priveste grija fata de copiii existenti, ci si fata de decizia parintilor de a avea sau nu copii. Determinanta ramane, desigur, hotararea sotilor. Cuplul familial, in care domneste iubirea autentica, nu poate ramane neroditor. Roadele sunt insa diverse, nu neaparat biologice. Finalitatea casatoriei se gaseste in implinirea celor doi soti printr-o iubire jertfelnica, ce-i poate conduce la cunoasterea lui Dumnezeu si la desavarsire. Daca intre roadele vietii de familie se va numara si nasterea de prunci, aceasta trebuie primita ca un dar si ca o binecuvantarea a lui Dumnezeu 6.

Controlul nasterilor, se opune acestui dar? Este o problema delicata la care Biserica nu a dat un raspuns clar. Abstinenta (care fara indoiala, este una din formele de control al nasterilor) este recomandata de Biserica, ba mai mult, este socotita chiar virtute, si pe drept cuvant. Opunandu-se altor forme de control al nasterilor, crestinismul a adoptat porunca “Sa nu ucizi!” a Decalogului. Poruncile au o valoare normativa pentru viata umana, in caz contrar prin nerespectarea lor se ajunge la disoluita societatii. Conformarea vietii potrivit acestora adica poruncilor, este realizata in numar restrans, mai ales in veacul nostru, acestia fiind numiti pe drept cuvant eroi. Crestinismul cultiva, de altfel, eroismul moral: el recomanda calea cea stramta (Matei 7, 13) si luarea imparatiei lui Dumnezeu cu staruinta (sau cu asalt) (Matei 11, 12), dar nu toti oamenii sunt eroi, mai ales in fata biologicului. Morala crestina nu trebuie inteleasa ca o culegere de invataturi abstracte aplicate unor realitati anonime sau neutre. Ea are un caracter istoric. Ea se adreseaza persoanelor si relatiilor interpersonale, care definesc si fundamenteaza rolul omului in lume si fata de lume.

In faptul creatiei, Dumnezeu a poruncit omului: “Cresteti, umpleti pamantul si-l stapaniti!” (Gen. 1, 28). Porunca organizarii si stapanirii lumii nu se potriveste cu o morala care absolutizeaza capriciile propriei biologii. Sfantul Vasile cel Mare intelegea deja in secolul al IV-lea ca porunca stapanirii pamantului se referea si la stapanirea pamantului propriului nostru trup prin fapte bune 7, de unde putem extinde ideea, la stapanirea propriei noastre biologii. Si este posibil acesta, cu siguranta, cand “dominam” propria biologie, nu suprimand-o, ci modeland-o, inaltand-o la dimensiunea persaonei care cauta iubirea curata in care termenul de comparatie si modelul de urmat este Dumnezeu insusi. Aceasta este iubirea care nu provoaca nici un fel de violenta, nici macar propriei biologii. Dimpotriva, biologicul din om isi gaseste implinirea si chiar motivatia de a exista omeneste.

a) Cea mai cunoscuta metoda in vederea limitarii nasterilor este avortul. Cunoscut inca de pe vremea sumerinilor, cu exceptia greco-romanilor, avortul a fost, peste tot, interzis. Continuand traditia ebraica, la randul lui, crestinismul, prin operele Sfintilor Parinti si disciplina canonica, a interzis si sanctionat avortul provocat.

In secolul al II-lea, Didahia celor 12 Apostoli spunea: “sa nu faci otravuri, sa nu ucizi copil in pantece, nici pe cel nascut sa nu-l ucizi” (II, 13). Canonul 91 al Sinodului Trulan considera avortul provocat omucidere (“Pe cele care din doctorii lepadatoare de fat si pe cele care primesc otravuri omoratoare de prunci, le supunem pedepsei ucigasului”).

Parintii Sinodului Trulan (692) mergeau pe linia traditionala a Bisericii, sesizand gravitatea actului prin care se provoca, in mod voit, avortul.

Ca avortul sa fie omucidere, trebuie ca cel avortat sa fie persoana. Persoana poate fi definita din punct de vedere cultural, filosofic si psihologic. Din punct de vedere cultural este greu sa se defineasca ce este persoana, stiut fiind ca in contextul pluricultural in care traim sunt culturi in care femeia nu este considerata persoana (ceea ce nu inseamna ca ea ar fi mai putin om). Pe de alta parte, in tarile anglo-saxone, unde s-a impus o etica utilitarista si procedurala, autoritatea publica, prin vointa majoritatii este cea care stabileste statutul fiecarei persoane, cu atat mai mult embrionului. Deci, in functie de hotararile majoritatii, fiinta umana individuala poate sa-si faca sau nu procese de constiinta. Nu se poate ajunge nici pe linie de metafizica la o conceptie unitara privind definirea persoanei, datorita diversitatii de credinte si opinii. De aceea, se prefera definitia psihologica. In general, din punct de vedere psihologic, persoana este fiinta individuala constienta de sine si capabila da autodeterminare. Persoana este identica cu fiinta umana, adica structura somatica inzestrata cu suflet rational si liber. Cand se poate vorbi, insa, de insufletirea fatului spre a deveni: fiinta individuala, libera, rationala si libera?

Crestinismul si-a pus de la inceputurile sale aceasta problema, renuntand la teoria traducianista si oprindu-se la cea creationista, potrivit careia Dumnezeu creeaza in mod special sufletul si-l uneste cu trupul in momentul zamislirii, si al individuatiei tardive, dupa care Dumnezeu pune suflet in fatul constituit prin zamislire, atunci cand structura material-biologica este capabila sa primeasca elementul spiritual. Aceste teroii isi au argumentele lor, valabile si azi. Biserica nu s-a pronuntat prin dogma in privinta vreuneia dintre ele. Viata si aparitia ei constituie o taina pe care Biserica o primeste si o respecta ca atare. Daca credinta nu are elemente suficiente ca sa se pronunte categoric in aceasta privinta, de altfel nu este obiectul ei, biologia ofera o serie de elemente care ar putea clarifica si fundamenta o atitudine morala fata de ceea ce noi numim fat. Prin urmare, fecundarea se produce in trompe. Oul format prin unirea ovului cu spermatozoidul se divide in 2-4-8 etc. celule si incep migrarea spre uter. Migrarea dureaza 6 zile. In perioada de pana la a 27-a zi a ciclului, oul se gaseste in starea de blastula, constituita din cca. 100-200 de celule. Este starea de totipotenta (acum orice celula recoltata din blastula se poate inmulti formand o blastula identica cu materialul genetic din care a fost recoltata sau doua blastule pot fuziona formand una singura). In jurul celei de a 22-a zi oul este gata pentru nidare (fixarea de peretele din spatele uterului). In acelasi timp are loc impartirea celulelor in doua parti care vor da, pe de o parte trofoblastul, placenta si anexele ei, iar pe de alta parte embrionul propriu-zis. Cu nidarea, inceteaza totipotenta blastulei si incepe diferentierea histologica (specializare functiilor celulare). Acest mod de evolutie genetica, l-a facut pe J. L. Malherbe (directorul Institutului de studii de bioetica al Universitatii din Louvain) sa spuna urmatoarele:

1) “De la fecundare la individualizare, embrionul va fi viata organica, apartinand speciei umane, dar nu o persoana individuala; 2) pornind de la primul inceput al individualizarii, embrionul ca atare va fi o persoana potentiala” 8.

Chiar daca, in comparatie cu mama care-l poarta in trupul ei, copilul nu este o fiinta rationala, el face insa dovada ca el detine un anumit program care-i da specificitatea si identitatea cu sine insusi, in ciuda faptului ca, din punct de vedere chimic, elementele care constituie pruncul nou-nascut pot fi cu totul altele fata de cele care, cu noua luni mai devreme, constituisera embrionul 9.

Chiar daca, din punct de vedere al definirii persoanei, embrionul nu poate intruni toate notele caracteristice, pentru a-si sustine punctul sau de vedere, morala crestina evalueaza embrionul nu numai din punct de vedere filosofic, psihologic si functional (unde nici filosofia, nici psihologia nu se pot pronunta in mod exhaustiv), ci fundamentandu-se inainte de toate pe conceptul de natura umana. Nu stim cand pune Dumnezeu sufletul in embrion. Stim cand acesta primeste specificitate si ca este detinatorul unui program in functie de care se dezvolta. Programul si momentul nidarii ar putea fi indicii in sensul momentului insufletirii fatului? S-ar putea. Nu ne putem pronunta insa noi in acest sens. De remarcat este insa faptul ca atat inainte, cat si dupa nidare, embrionul este de natura umana. “Embrionul, ca atare, are parte de aceasta natura. El nu se face embrion uman, el apare ca embrion uman, in acelasi fel in care ghinda nu este stejar, ci devine stejar (in conditii adecvate n.n.). Transcendenta sa (fundamentul ultim al drepturilor sale), nu este primita de embrion din partea cuiva; el o poseda totala, sau in potenta, prin sine, prin existenta sa personala, din momentul aparitiei sale” 10. Acesta este motivul pentru care nu se poate dispune de embrion dupa bunul plac al fiecarei persoane sau chiar al unei anumite comunitati mai mari sau mai mici, fie ea chiar a oamenilor de stiinta. Embrionul nu trebuie sa fie nici vandut, nici cedat, nici obiect de experienta, de manipulare sau suprimabil fara ca persoanele capabile de acesta sa nu-si asume cu seriozitate responsabilitatea morala, si nu numai.

Cu toate acestea, exista avorturi. Nimeni nu le poate nega existenta. Ele ridica serioase probleme celui care este sensibil din punct de vedere moral, dar si preotului duhovnic. Avoturile sunt o suferinta care loveste viata mamei si care creeaza suficiente probleme de ordin pastoral. Biserica a instituit chiar rugaciun pentru femeia “care a lepadat”. Exista insa avorturile medicale pentru care omul este responsabil in parte, sau, deloc, si avorturile spontane, pentru care omul nu are nici o responsabilitate. Pentru avortul spontan, precizam ca, in mod natural, in cadrul procesului de reproducere, in primele luni ale vietii foetale, au loc avortari spontane ale multor ovule fertilizate. Geneticienii considera ca acestea sunt chiar benefice pentru sanatatea femeii. Trupul ei elimina spontan embrionii care nu sunt valabili. “Prin urmare, mecanismele pur naturale ale reproducerii sunt organizate in asa maniera, incat eliminarea embrioanalelor neviabile este una din functiile lor si nu putem considera ca in asemenea cazuri ar fi vorba de fiinte umane” 11, chiar daca este vorba de o materie produsa in trupul omenesc. In mod spontan sunt avortati uneori embrionii care au murit in pantecele mamei, alteori este nevoie de interventia medicului. Doctorul Paul Chuchard, profesor la Ecole des Hautes Etudes din Paris, spunea urmatoarele despre embrionii care comportau malformatii congenitale grave:

“Un ou, spunea el, nu este omenesc decat daca, in aptitudinile sale genetice el ar putea sa conduca la dezvoltarea creierului. Un embrion nu este omenesc decat daca el are un creier, chiar daca acesta prezinta anumite insuficiente… Daca, din punct de vedere genetic, embrionii s-ar prezenta cu anormalitati foarte mari din momentul zamislirii, putem spune ca ei nu au fost niciodata fiinte umane. Daca este vorba de o afectiune tarzie care a impiedicat cresterea creierului, putem spune ca din acel moment, ca persoana umana, embrionul este mort” 12. Asemenea embrioni vor fi eliminati prin avorturile volunare, nu spre a face cuiva placere, ci pentru ca ei vor fi incompatibili sa mai stabileasca relatii personale cu lumea oamenilor. Aceasta ne face sa intelegem ca, pe parcursul celor noua luni de viata intrauterina embrionul poate suferi accidente care vor putea sa-l desfigureze in asa masura, incat sa nu mai fie din nefericire embrion uman (deci o persoana in potenta), ci o masa de carne cu forma umana uneori care se va inscrie pe linia altor forme de “risipire” a structurilor somatice de provenienta omeneasca, risipire care are insa drept scop viata insasi 13. Viata este o minune realizata cu pretul unui mare consum de energie si cu sacrificii, pe care le face si ea insasi, datorita principiilor care o guverneaza.

Cauzele care pot afecta atat de profund viata fatului, incat sa fie scos din trupul mamei pentru ca a murit sau pentru ca a fost desfigurat incat nu va mai putea fi vreodata om, sunt multiple. Intre acestea, unele nu sunt imputabile parintilor (virozele din primele luni de sarcina, bolile transmise genetic sau produse prin accedente genetice, prin repartizarea inegala a cromozomilor etc.), altele insa (cum ar fi consumul drogurilor, alcoolismul, tabacismul, contractarea bolilor venerice, contractarea virusului HIV etc.) sunt imputabile ambilor parinti sau, cel putin mamei.

Ca mijloc de reglare voluntara si premeditata a nasterilor, avortul poate fi socotit infanticid si va ramane, din punct de vedere al moralei crestine, un pacat greu.

Alte metode in vederea controlului nasterii ar mai putea fi urmatoarele:

b) Metoda interogarii – consta in “interogarea” trupului femeii cu privire la statutul ei fiziologic. Dintre procedee, cel mai frecvent este procedeul simto-termic care combina observarea temperaturii mucozitatii vaginale. Eficacitatea acestei metode este foarte mare cand relatiile intime au loc in perioadele agenezice.

c) Metoda intreruperii – consta in intreruperea unui obiect intre gameti pentru a evita intalnirea lor. Obstacolele pot fi mecanice (prezervativul) si chimice (spumele spermicide).

d) Metoda interferentei (pilula) – consta in modificarea procesului fiziologic al organismului de producere a gametilor. Administrarea unei medicatii speciale inhiba producerea ovulelor sau a spermatozoizilor (in cazul in care fac tratamentul si barbatii).

e) Metoda intreruperii actioneaza cu ajutorul unui obiect sau a unui medicament intreruperea dezvoltarii oului. Metoda aceasta intrerupe procesul de migrare a oului endometru, impiedicand nidarea. Se realizeaza mecanic, prin punerea steriletului intrauterin sau medicamentos (pilula de a doua zi).

Controlul nasterilor este o realitate, atat din punct de vedere social, cat si biologic (autoreglarea nasterilor este un sistem inscris chiar in mecanismele biologice). Teologul romano-catolic Jacques-Marie Pohier spunea cu multi ani in urma ca: “a pune problema contraceptiei si a avortului uitand ca auto-reglarea reproducerii este o functie tot atat de necesara, tot atat de omeneasca si tot atat de “sacra” ca si reproducerea si ca viata insasi, si ca un respect pentru viata care nu ar respecta aceasta functie ar fi un respect orb pentru viata. Oricat de esentiale ar fi valorile individului si ale speciei… nu am putea concepe ca ele conduc la neglijarea altor valori si a altor functii care sunt tot atat de absolute… A gandi ca trebuie lasata specia umana sa se reproduca cat mai mult posibil si ca datoria parintilor si a societatii consta in incercarea de a face tot posibilul pentru produsele unei reproduceri lasata la voia intamplarii, nu poate fi, deci, maniera cea mai crestina de a respecta viata, reproducerea, fiintele umane si inmultirea lor” 14.

Este un punct de vedere responsabil care arata ca, in fata fenomenului controlului nasterilor morala crestina nu pate tacea, mai les ca el exista ca fenomen biologic si social (societatea producandu-l si abia, dupa aceea, recurgand la principiile moralei crestine). Ca fenomen biologic si ca problema pusa teoretic, controlul nasterilor nu este pacat. Cat priveste metodele de realizare a controlului nasterilor (cu exceptia controlului natural si a cazurilor exceptionale – de avort medical) apar serioase probleme, atat de ordin biologic, cat si de ordin social si, mai ales, de constiinta. Morala crestina nu poate sa taca in aceasta privinta.

La prima vedere, metodele de prevenire si control al nasterilor par egale, si aceasta, pentru ca finalitatea lor este aceeasi prin intreruperea procesului de nastere a unei fiinte umane sau prin impiedicarea zamislirii. Toate insa isi au neajunsurile lor, pentru ca chiar din faza de intentie ele pun in discutie o realitate – viata – care se inscrie in numele celor despre care Dumnezeu a spus ca sunt bune foarte. Chiar daca esti colaborator al lui Dumnezeu in lume, nu ai dreptul sa distrugi ceea ce se dezvolta in mod normal, sanatos si voit de Dumnezeu. Avortul ramane un pacat foarte greu de vreme ce el este o interventie brutala de suprimare a unei fiinte fara aparare, care in potenta este un semn al tau. Avortul este justificat numai cand, prin testele specialistilor, se constata ca embrionul este mort sau ca evolutia lui organica a luat o turnura incurabila care va exclude orice posibilitate ca el sa fie cu adevarat om: fiinta rationala, libera si capabila de relatie constienta cu altii.

Metoda interpunerii mecanice ramane o simpla dezgustatoare masturbare, in care femeia, de fapt, nu primeste ceea ce trebuie sa primeasca: structura chimica spermatica ce ii va asigura echilibrul hormonal, care este mult mai mult si mult mai important decat “juisarea” erotica. Folosirea spumelor spermicide au neajunsul ca (fiind in general bazice sau acide), pot crea leziuni pe peretii uterului femeii cu consecinte neprevazute mai tarziu. Pilulele anticonceptionale, toate, au consecinte secundare, previzibile mai curand sau mai tarziu datorita faptului ca, in mod sistematic, ele modifica, falisficand, de fapt, metabolismul femeii. Multe dintre ele (daca nu toate) sunt cancerigene. Stiut fiind ca celulele canceroase nu sunt produsul vreunui virus sau vreunui microb, ci al unor modificari produse la nivel de celula, probabilitatea cancerului creste atunci cand metabolsimul femeii este intr-un continuu proces de modificare fortata. Pe de alta parte, utilizrea contraceptivului oral, suspendand procesul procreator, elibereaza femeia de anumite griji referitoare la sexualitatea ei, favorizand aspectul de “bun etoric”, in detrimentul chemarii ei mama. Contraceptivele orale, nu de putine ori, provoaca pentru totdeauna sterilitatea femeii sau in cazul sarcinii, un organism profund afectat din punct de vedere metabolic, poate favoriza afectiuni genetice ale fatului. Steriletul (ca si avortul) afecteaza deopotriva demnitatea si taina femeii. Dincolo de toate tainele trupului omenesc, femeia are parte de una metafizica, dar nu chiar religioasa, aceea care o aseamana cu “apele primordiale” peste care se misca Duhul lui Dumnezeu dandu-le capacitatea de a da din ele viata.

Biserica Ortodoxa nu s-a pronuntat oficial asupra metodelor de contraceptie si planing familial. A lasat sa fie rezolvata pe plan pastoral, in relatia dintre credincios si preotul duhovnic. Normativ ramane sfatul Sfantului Pavel: abstinenta de comun acord pentru o vreme (I Cor. 7, 5) si ceea ce spunea Sfantul Vasile cel mare: stapanirea pamantului timpului nostru, adica, disciplinarea afectivitatii si corporeitatii noastre. Abstinenta temporara de la relatiile trupesti nu inseamna renuntare la alte dovezi de dragoste si de pretuire a tovarasului de viata, care, de foarte multe ori, pot fi mai tandre, mai profunde, mai delicate si mai durabile, chiar sublime, in comparatie cu cele procurate prin relatiile trupesti. In abstinenta periodica, sotii afirma autonomia persoanei fata de automatismele firii. Aceasta metoda de planing familial este acceptata de cea mai mare parte a moralistilor crestini, stiut fiind ca uciderea (orice motive s-ar invoca pentru justificarea ei) ramane ucidere, si ca Dumnezeu insusi a pus in natura o ordine in care exista perioade de fertilitate si perioade de nefertilitate.

“Problema controlului nasterilor si a formelor sale acceptabile nu poate fi rezolvata decat de fiecare cuplu crestin in parte. Sotii nu pot lua o decizie dreapta decat daca accepta angajarea lor crestina cu ce mai mare seriozitate, daca cred in putrarea de grija a lui Dumnezeu, daca evita sa fie foarte nelinistiti cu privire la siguranta lor materiala, daca iau in considerare faptul ca pruncii sunt o mare bucurie si un dar al lui Dumnezeu, daca iubirea lor nu este egoista si interesata, daca-si aduc aminte ca iubirea redusa la placerea sexuala nu este iubire adevarata” 15. In acest sens este nevoie de o buna consiliere duhovniceasca si o receptare pe masura."

Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
http://photobucket.c...ireneme/Ilinca/

[irina.c.]

Din acelasi articol,"3. Tehnici de inmultire cu orice pret

La polul opus al limitarilor nasterilor sta vointa expresa a unor cupluri de a avea copii cu orice pret. Desavarsirea sotilor in iubire “presupune procreerea” 17. Imposibilitatea procreerii nu trebuie inteleasa drept pedeapsa a lui Dumnezeu sau boala. Sterilitatea in urma metodelor anticonceptionale, uneori nu poate fi socotita neaparat pedeapsa (ca imputatie externa), ci consecinta fireasca a pacatului. De cele mai multe ori, sterilitatea trebuie inteleasa ca un semn din partea lui Dumnezeu ca respectivului cuplu, din ratiuni neintelese de noi, nu-i era necesara nasterea de prunci. Un mare rol are aici duhovnicul (la care, din nefericire, se apeleaza din ce in ce mai rar). Medicina a pus la dispozitie insa si mijloacele exceptionale de fertilizare a cuplurilor si este gata sa puna in practica inmultirea “in serie” prin clonare.

a) Multe din formele de sterilitate sunt tratate medicamentos. De peste 20 de ani in lume (de curand si in Romania) se practica cu succes fecundarea in vitro.

Aceasta metoda de fertilizare se foloseste in cazul in care femeia sufera de obturatie tubulara (atunci cand trompele, care trebuie sa asigure migrarea zigotului spre a se fixa pe peretele din spatele uterului, sunt sectionate sau astupate). Ovulul este prelevat la iesirea din ovar, este fecundat intr-o eprubeta si minusculul embrion este implantat in uterul femeii care a furnizat ovulul. Daca implantarea reuseste, sarcina se va desfasura normal. Operatia nu este insa simpla; uneori este nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru prelevarea ovulelor; spre a nu se repeta anestezierile generale, se prevaleaza mai multe ovule, se fecundeaza, iar zigotii vor fi congelati; zigotii cei mai bine formati, vor fi plantati mai intai, actiunea se va repeta pana la reusita.

In acest caz apar o serie de probleme de ordin moral, si anume: zigotii sunt deja fiinte vii, ce se va intampla cu cei ramasi? In situatia in care recolta masculina este de la alt barbat decat de la sot, copilul care se va naste risca sa nu-si cunoasca niciodata tatal, desi este un drept al sau.

O alta cale prin care cuplurile fara copii rezolva dorinta lor arzatoare de a avea copii este folosirea “mamei de imprumut”. Rolul acesteia consta in donarea sau vinderea ovulelor unei femei sterile, purtarea in pantece a ovulelor fertilizate ale altor femei spre a da nastere copiilor, purtarea in pantece a embrioanelor ale caror ovul si sperma au fost date de persoane anonime. Si in aceasta situatie apar probleme de ordin moral pentru ca “chiar daca donatorul ramane sau nu un anonim, o a treia persoana intra in interiorul cuplului familial care, prin natura lui, este unirea dintre un barbat si o femeie” 18. In situatia utilizarii unei asemenea metode pentru a avea copii, multe probleme apar dupa nasterea copilului. O femeie care nu a fost dispusa sa faca sacrificiul de a naste un copil, e posibil sa nu-l faca nici pe acela de a-l educa. In America, spre exemplu, sunt femei bogate care platesc “mame” care se ofera sa le poarte in pantece copiii. Uneori, mamele de imprumut se leaga atat de mult de “copiii” celorlalte, incat refuza sa le restituie copilul incredintat in primele luni de viata. In aceste situatii copilul apare ca o fiinta de care se servesc cei maturi ca de orice bun si nu ca o persoana care n-a venit pe lume de dragul unora sau al altora. Copilul nu stie care este adevarata lui mama. Fiinta umana este biorelationala. Din momentul in care s-a intrerupt relatia creata intre prunc si mama care l-a purtat in pantece, apar serioase probleme pentru el, dar si pentru mama de imprumut (daca e o femeie cu mintea intreaga). Cuplurile sterile trebuie sa inteleaga faptul ca nasterea de prunci este un dar, nu ceva care lui i se cuvine in mod obligatoriu."

Articolul il gasiti in intregime la:

http://www.crestinis...a_crestina.html


Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
http://photobucket.c...ireneme/Ilinca/

[adita]

Casandra, eu asa simt, ca ai dreptate. faptul ca se practica abstinenta ca sa nu apara copii mi se pare ca vine din putina credinta, ca nu putem accepta ca Dumnezeu ne da exact atat cat putem duce si ne e de folos spre mantuire. dar e tare greu de aplicat.eu una nu reusesc. am deja 3 cezariene si mi-e tare frica de ce s-ar intampla la mai multe. probabil ca o sa ajung si la a 4-a, dar la mai mult chiar nu indraznesc, cel putin nu acum

mamica de trei copilasi : Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)[zana]si Antim (27 sept. 2001)

[irina.c.]

quote:

---

Originally posted by adita

Casandra, eu asa simt, ca ai dreptate. faptul ca se practica abstinenta ca sa nu apara copii mi se pare ca vine din putina credinta, ca nu putem accepta ca Dumnezeu ne da exact atat cat putem duce si ne e de folos spre mantuire. dar e tare greu de aplicat.eu una nu reusesc. am deja 3 cezariene si mi-e tare frica de ce s-ar intampla la mai multe. probabil ca o sa ajung si la a 4-a, dar la mai mult chiar nu indraznesc, cel putin nu acum

mamica de trei copilasi : Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)[zana]si Antim (27 sept. 2001)

---

Oricum ai curaj si eu te admir foarte mult.

Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
http://photobucket.c...ireneme/Ilinca/

[joanna]

Mariuta,Catalina,bine ati venit!Dragostea Lui Dumnezeu sa va fie pavaza!Maica Domnului sa va fie prietena si sa va apere !Ingerii sa nu va paraseasaca si sa va arate calea cea buna.
Amuleta,eu dormeam cind m-ai chemat.Nu ca acum as fi mai treaza...[:)]Nu stiu ce a scris Catalina dar apreciez dragostea ei de a sterge daca supara pe cei din jur.[flo]pentru sufletul tau frumos Catalina!

Adita,Casandra,ceea ce spuneai e tare devarat ca ne e frica sa-l lasam pe Dumnezeu sa duca crucea alaturi de noi.Imi e frica de prea multa dragoste .Asa consider ca sunt eu: rece,fara prea multa credinta ,speriata .Cunoasteti momentele acelea ,cind Dumnezeu din dragoste iti netezeste calea asa usor ca nu te mai poti opri din plans si din minunat...Consider ca asa ar fi ,daca l-as lasa pe Dumnezeu sa hotarasca cite minuni mici sa am in viata mea.
Ar fi firesc sa gandesc asa:Orice imi dai Doamne primesc cu drag ca Tu stii ce imi dai si de ce...Aha..Datul dupa deget si gandesc asa, in fact:Dumnezeu stie de ce eu nu vreau copii acum...
Microscopici suntem....
Vorbeati de cele extreme pe care ne abatem ori prea multi ,ori deloc.Varianta 'deloc'iar o stie Dumnezeu de ce.Ori vreun orfan trebuie sa-si gaseasca locuinta ori mantuirea ta e diferita.Ce simple sunt toate la Dumnezeu!Ai trompele infundate sau ai un barbat steril...n-are rost sa intrebam care pacat ii mai mare caci el vine probabil de la o generatie in spate.Nu cred ca-i nevoie sa stim si nu vad la ce ne-ar folosi.Dar putem merge la biserica,face pomeniri...Asta putem face .Ca sa ne curatim lantul genetic.Sa avem grija si de parintii nostrii si sa-i imprietenim cu Bunul Dumnezeu daca ei nu sunt prieteni deja cu El.

Straduinta de a avea copii imi sta in minte printr-o pilda , cind un crestin se roaga pentru un copil si in sfarsit Dumnezeu i-l daruieste ,dar ii moare sotia si el se recasatoreste cu una mai tanara iar mai tarziu in adolescenta copilul face adulter cu mama adoptiva.Crestinul noastru orbit ii omoara pe amindoi si ajunge batran in inchisoare intrebindu-l pe Domnul de ce i s-a intimplat asta.Raspunsul (aproximativ..iertati memoria mea scurtutza):te-am iubit si ti-am dat ce Mi-ai cerut dar ai cerut ce vrei tu fara sa fie si voia Mea.Si de ce mi-ai dat daca stiai ca se termina asa urat?Pentru ca te iubesc.
Deci sa fie voia Lui asupra noastra...iar mie imi e asa de frica...credinta prea putina.Pacatuim si nu stim si mai pacatuim cind pierdem vremea analizind si comparind care pacat e mai mare si de ce.Luam un pic din rolul Tatalui nu credeti?Iertati daca va necajesc.Nu c-as fi buna si la alteceva....

Ieri, in biserica spunea Parintele Samuel importanta de a ne face prieteni in 'dry land' noi traind toata viata in mocirla .Si el se referea la Maica Domnului ca cel mai bun sprijinitor atunci cand plecam din mocirla.Cat de important este ca Ea Preacurata sa-i spuna Domnului:Da Doamne ,o cunosc s-a rugat la Mine mereu.Fereasca Dumnezeu sa spuna :N-o stiu Doamne ,n-am auzit-o niciodata.
Si ne-a rugat parintele sa-i citim Paraclisul in fiecare zi in postul ce se apropie intr-o saptamana.
Va tin in suflet si toate imi sunteti asa de dragi![pup]
Doamne ajuta si lumineaza!

Joanna

Credinta e un risc al ratiunii; dar nicidecum o anulare, ci, dimpotriva o iluminare a ei.

Parintele Arsenie Boca

[casandra]

Adita,

Irina, sunt cateva lucruri in articolul pe care l-ai postat care m-au pus pe ganduri:
---------
A gandi ca trebuie lasata specia umana sa se reproduca cat mai mult posibil si ca datoria parintilor si a societatii consta in incercarea de a face tot posibilul pentru produsele unei reproduceri lasata la voia intamplarii, nu poate fi, deci, maniera cea mai crestina de a respecta viata, reproducerea, fiintele umane si inmultirea lor
---------
Ma surpinde ca un teolog crestin (Pohier), fie el si romano-catolic, Il exclude pe Dumnezeu, pentru a introduce... intamplarea.

----------
Avortul este justificat numai cand, prin testele specialistilor, se constata ca embrionul este mort sau ca evolutia lui organica a luat o turnura incurabila care va exclude orice posibilitate ca el sa fie cu adevarat om: fiinta rationala, libera si capabila de relatie constienta cu altii.
----------
Avort justificat? Hotaram noi cine este om si cine nu? Cine are si cine nu, dreptul la viata? Aici iar este exclus Dumnezeu, fie El si ca posibilitate.

Uite cum vede lucrurile Danion Vasile, in "Cum sa ne crestem copiii":
---------
Copilul nu este o jucarie, el este o cruce care trebuie purtata cu bucuria jertfei asumate, si de felul in care parintii duc aceasta cruce depinde calitatea de crestin adevarat a viitorului adult.
.....
Copilul este copil din momentul concepþiei.
.....
Totusi, nu existã afectiune a copilului, trupeasca sau sufleteasca, care prin rugaciuni catre Dumnezeul Indurarilor sa nu poata fi vindecata.
.....
putem preciza care este criteriul dupa care recunoastem familiile care merg pe drumul cel bun de celelalte. Si vom spune ca familiile in care sotii fac dragoste fara sa se pazeasca, ca nu cumva femeia sa nu ramana insarcinata sunt, din acest punct de vedere, pe drumul firesc ºi binecuvantat de Dumnezeu. Si vom mai spune ca cei care aduc diferite justificari pentru a face altfel merg pe un drum gresit.
......
Chiar daca in zilele noastre au aparut anumiti teologi care incearca sa justifice faptul ca pazirea de a nu mai face copii nu este un pacat, astfel de cugetatori nu vor sa tina seama de experienta Bisericii Ortodoxe. Chiar daca ei insisi fac acest pacat, aceasta nu inseamna ca trebuie sa ii gaseasca justificari. Pacatul tot pacat ramane, oricum am incerca sa il musamalizam. Si atunci cand, in loc sa Ii cerem lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele si sa ne daruiasca indreptare, noi incercam sa Il pacalim prin justificarea pacatului, nu numai ca nu vom primi iertare, ci pacatul nostru mult mai mare va fi.
Nu trebuie sa incercam sa modificam invatatura crestina dupa pofta inimii noastre, ci trebuie sa modificam viata noastra astfel incat sa fie in armonie cu invatatura crestina. Asa ne-a poruncit Dumnezeu.

[irina.c.]

"Biserica Ortodoxa nu s-a pronuntat oficial asupra metodelor de contraceptie si planing familial. A lasat sa fie rezolvata pe plan pastoral, in relatia dintre credincios si preotul duhovnic. Normativ ramane sfatul Sfantului Pavel: abstinenta de comun acord pentru o vreme (I Cor. 7, 5) si ceea ce spunea Sfantul Vasile cel mare: stapanirea pamantului timpului nostru, adica, disciplinarea afectivitatii si corporeitatii noastre. Abstinenta temporara de la relatiile trupesti nu inseamna renuntare la alte dovezi de dragoste si de pretuire a tovarasului de viata, care, de foarte multe ori, pot fi mai tandre, mai profunde, mai delicate si mai durabile, chiar sublime, in comparatie cu cele procurate prin relatiile trupesti. In abstinenta periodica, sotii afirma autonomia persoanei fata de automatismele firii. Aceasta metoda de planing familial este acceptata de cea mai mare parte a moralistilor crestini, stiut fiind ca uciderea (orice motive s-ar invoca pentru justificarea ei) ramane ucidere, si ca Dumnezeu insusi a pus in natura o ordine in care exista perioade de fertilitate si perioade de nefertilitate."

Casandra,pe mine citatul de mai sus m-a clarificat destul de mult.



Referitor la avort,uite comunicatul patriarhiei romane :


Fiind in lume, Biserica nu este nerealista si nici superficiala cu privire la motivele privind tendintele de justificare a avortului .

Prin urmare,

a) Daca viata mamei este pusa realmente in pericol prin sarcina sau nastere, ar trebui sa fie acordata prioritate vietii femeii, nu pentru ca viata ei are o valoare mai mare in sine, ci datorita relatiilor si responsabilitatilor fata de alte persoane, care depind de ea.

b) In cazul in care investigatia genetica descopera un copil nenascut anormal, recomandarea este de a naste copilul, respectandu-i dreptul la viata, dar decizia o va avea familia, dupa ce acesteia i s-au adus la cunostinta de catre medic si de catre duhovnic toate implicatiile morale si de intretinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificatiei mantuitoare a prezentei unei fiinte handicapate in viata fiecarei persoane si in viata comunitatii.

c) Riscul avortului datorat violului sau incestului trebuie evitat mai intai la nivelul educarii cu privire la necomiterea acestor pacate. In cazul in care starea de graviditate s-a produs, copilul va trebui sa fie nascut si, dupa caz, infiat.

d) Avortul nu poate fi niciodata justificat, moral, de starea economica a familiei, de neintelegerile dintre parteneri, de afectarea carierei viitoarei mame sau a aspectului fizic.

Pentru prevenirea acestor grave pacate se considera ca este nevoie de un intens proces de mediatizare a gravitatii pacatului avortului ( luandu-se in calcul toate aspectele lui medicale, psihologice, sociale, religioase )."

Prin intreaga activitate pastorala si misionara, Biserica trebuie sa intreprinda un efort de educare a omului de azi cu privire la scopul sexualitatii umane si sa sensibilizeze toti factorii care au ca obiect educarea populatiei sau se ingrijesc de sanatate. Omul trebuie sa inteleaga ce inseamna adevarata tandrete si dragoste, ajutandu-l sa-si puna ordine in propria-i viata, in conditiile sociale actuale ."

E doar un fragment,dar pot posta si restul daca doriti.


Irina si bb Ilinca(26apr04)
Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul
http://photobucket.c...ireneme/Ilinca/