88 raspunsuri la acest subiect

[Qarina]

Mamitica, total de acord.

 

 

aqai, se zice ca ne folosim doar o mica parte din creier. Nu cred ca putem ajunge sa folosim si alte zone, fara stimulare exterioara, si aici ma refer la in soi de electrostimulare, adica ceva ce nu as teste pe pie.ea mea :). 

 

 

Yup, asa e. Un pic un picut. Sunt curioasa insa oare ce se intampla cu bucatoiul mare pe care nu-l folosim. Imi vine greu sa cred ca sta acolo degeaba... Da' nu cred ca o sa se descopere asta cat sunt in eu in viata, sa ma luminez.

 

o sa ramana o enigma neelucidata pt mine:)

[mcoca]

Citisem cand eram eleva,  chestie cum ca bucatoiul nu e la fel de bine irigat, si ca irigandu l mai bine, il poti folosi. Heheeee cat am mai stat in cap dupa aia in speranta ca ajunge mai mult sange la el :))). 

[mamica11]

Care era exact prima definitie a IQ ului si care este exact cea data de mine?

 Chiar e greu sa te opresti?

Aici in mijlocul discutiei este creierul .

Editat de mamica11, 09 ianuarie 2014 - 00:08 .

[Qarina]

Citisem cand eram eleva,  chestie cum ca bucatoiul nu e la fel de bine irigat, si ca irigandu l mai bine, il poti folosi. Heheeee cat am mai stat in cap dupa aia in speranta ca ajunge mai mult sange la el :))). 

 

 

Oh, bine ca mi-ai spus! Clar, in cap nu stau daca zici ca nu merge, degetele in priza nu le bag ca umbla vorba ca sunt side-effects.

 

Tre' sa ma resemnez ca nu voi sti niciodata ce si cum cu bucatoiul....

[mamica11]

Eu stiam ca el (creierul:) ) ca si organ este folosit tot. Dar nu la capacitate maxima. Adica, nu raman fizic zone nefolosite insa le valorificam mult mai putin intens  pe multe dintre ele decat ar fi posibil.

 

Poate fi gresit insa, nu mai stiu exact de unde am asta in cap(ups...)

 

Bine ,  cu degetele in priza poate  fi totusi o solutie in ambele variante.

Editat de mamica11, 09 ianuarie 2014 - 00:18 .

[mariavi67]

 

nu stiu daca ati vazut o testare seriasa psiho -educationala sau cum se masoara iq, dar daca da, ati vazut cum e eescompusa performanta cognitiva pe arii si e usor de inteles ca daca reusesti de ex sa imbunatatesti o arie cu probleme, performanta generala creste.

 

Eu am vazut. In timpul testarilor psiho-educationale se fac doua feluri de teste - teste de inteligenta care masoara potentialul natural al copilului si achievement tests care masoara ce a invatat copilul (sa numere, sa citeasca, sa scrie etc.) O explicatie mai detaliata aici.

 

Cand se constata diferente intre capcitatea sau potentialul copilului masurata cu ajutorul testelor de inteligenta si testele de "achievement" primul lucru care se face de catre psihologi este sa se excluda factorul socio-economic adica sa se vada daca copilul nu a fost stimulat suficient din motive cum ar fii saracia, lipsa de educatie a familiei etc.

Deci se merge pe ideea ca un copil stimulat intelectual si crescut intr-un mediu emotional adecvat va avea rezultate la testele de achievement comensurate cu inteligenta IQ lui.

 

In ceea ce priveste performanta pe arii..cred ca prin munca si metode educationale adecvate se pot imbunatatii performantele academice si la o viitoare testare sa aiba scoruri mari si chiar foarte mari la testele de achievement insa nu cred ca se pot imbunatati considerabil scorurile la testul de IQ.

Daca, de exemplu, va avea scoruri mai mici la Working Memory comparat cu Perceptual Reasoning asa va fii toata viata dar va putea avea o viata buna daca isi valorifica abilitatile cu care s-a nascut asa cum ai punctat tu in exemplul tau colegul care are ADHD, abilitati pe care le-a scos in evidenta scorul mare de la perceptual reasoning.

Editat de mariavi67, 09 ianuarie 2014 - 06:30 .

[mariavi67]

Inteleg ce zici. Tu presupui ca toti vor asimila si procesa egal acelasi material educational si la un input egal vei avea un output egal.

asta ma face sa concluzio,ez (matemati a, bat-o vina) ca tu consideri ca au acelasi potential si acelasi parcurs de dezvoltare a potentialului existent.

Corect. Daca au acelasi potential, sa zicem un IQ care difera doar cateva procente vor ajunge in acelasi punct daca au posibilitati egale de valorificare a potentialului. In schimb un copil foarte inteligent are sanse sa il depaseasca pe unul cu inteligenta normala chiar daca in ultimul s-a investit enorm.

 

Cred ca e important, ca parinti, sa intelegem cu realism ca exista niste limite ale copiilor nosti dictate de "zestrea genetica"

[XIO]

Pai, mamica, IQ-ul nu e zestre genetica. De exemplu.

Nu inteleg de ce ma tot intrebi daca nu ma opresc. Te pot intreba si eu acelasi lucru.

[viviana]

imi amintesc asa ceva din ce am citit/invatat mai de mult.

 

Sinapsele sunt legaturile chimice dintre neuroni. Cele 5 simturi aduc informatii din lumea exterioara modeland creierul. Cu fiecare lucru invatat celulele nervoase formeaza noi conexiuni (sinapse) si le consolideaza pe cele existente.

 

Complexitatea creierului depinde de experientele pe care omul le are pana la adolescenta - pentru ca in perioada copilariei creierul este cel mai receptiv.

 

Cultivarea unor aptitudini in detrimentul celorlalte sculpteaza creierul diferit.

Noi ne folosim simturile diferit. Fiecare zona din creier corespunde sa zicem unui simt, unei functii. Oamenii care isi folosesc mai mult un simt, o capacitate, o functie (auzul, motricitatea fina) vor avea mai multa materie cenusie in aria cerebrala respectiva.

 

Pentru mine e clar ca oamenii de stiinta nu au ajuns la un acord in ceea ce priveste inteligenta daca e nascuta sau nu si in ce procent. Oamenii se nasc cu capacitati diferite, cu un bagaj genetic. Asa ca au folosit simplu termenii: intelgenta nativa - inteligenta dobandita.

 

Poate diferentele tin de chimia creierului de rapidatea cu care sinapsele fac legaturile dar cert este ca bagajul asta genetic depinde de temperament - care este innascut - si de personalitate care poate fi mostenita sau dobandita.

Temperamentul este cel care determina diferentieri psihice intre indivizi.

=====

 

Pentru mine memoria este fascinanta. Ea este cea care intr-un final aduce cele mai mari beneficii creierului.

Aqai a vorbit despre memorie, insa a uitat un lucru esential: calitatea informatiei pe care o stocam este dependenta de simtul implicat in culegerea informatiei (auditiv, vizual, olfactiv, etc).  Informatia se duce in aria specifica din creier unde este receptionata, prelucrata si memorata.

Dar pana sa ajunga aici, copilul, maturul se confrunta emotional cu ea.

Cu alte cuvinte noi pastram ceea ce  ne  place + ceea ce nu ne place dand la o parte informatia care pentru noi e neutra din punct de vedere emotional.

 

Apoi intervine memoria de lunga durata care confrunta informatia noua cu cea existenta, face legatura intre fenomene si o integraza intr-un concept unitar.

 

De aceea apar diferentele intre oamenii care se presupune ca pornesc de la ceeasi baza si au aceeasi educatie. E clar ca nu vor ajunge in acelasi loc - pentru ca stocheaza diferit aceeasi informatie.

=====

 

Va mai amintiti din copilarie ca visati ceea ce s-a intamplat in timpul zilei? Sau poate din ce v-au povestit copiii vostri? Ei, bine somnul este hotarator in formarea memoriei de lunga durata. Pentru ca creierul nu doarme niciodata. Creierul asta face cand noi dormim si celelate simturi sunt "apatice" - lucreaza, memoreaza, stocheaza.

[viviana]

Am citit undeva, candva ca IQ-ul ar fi dependent si de motivatie.

 

Candva am fost foarte interesata de testele de inteligenta si au fost saptamani, luni in care numai asta faceam. Teste, interpretam, ma analizam dezbateam cu prieteni psihologi.

Toate astea au plecat de la un test Mensa la care am obtinut 132. Putin, da' pentru mine a fost o chestie.

 

De vreo 2-3 ani nu reusesc mai mult de 120. Nu cred ca am devenit mai "proasta". Ma plictisesc, ma enerveaza si mi se par o pierdere de timp. Nu mai am motivatia de odinioara.

====

 

Acum 10 ani cand am dat testul psihologic la scoala auto aveau astia la ACR niste teste grele si mie mi se pareau atat de ierelevante! oricum le-am luat cu brio.

 

La unul dintre ele am stat in fata unui computer cu un joystick in mana si trebuia ca din multitudinea literelor ce se succedau pe ecran cu o viteza uluitoare sa impusc litera O. N-am ratat nicuna spre mirarea celor din jur.

Degeaba le-am spus ca eu asta faceam la serviciu in pauza si acasa si am un antrenament fantastic. Io tot erou am fost.

Asta nu m-a impiedicat ca la examenul din traseu sa o iau pe sens interzis si nici macar sa nu-mi dau seama. Am picat la traseu de 3 ori.

====

 

Ceea ce am vrut sa spun, in atat de multe cuvinte - si mi cer scuze -  este ca cine a spus ca IQ-ul ala depinde si de antrenament a avut dreptate.