Pai ai de ales intre avort si a cere pensie alimentara pt fetita si urmatorul. Daca tu iti doresti copilul dar ai face avort doar pt ca nu ai bani deajuns sa ii intretii, adica ai avea puterea sa faci un avort dar nu gasesti putere sa "ceri" un drept cuvenit?
Din cite am citit esti o femeie deosebita, un suflet mare de mama, ai zis ca esti o luptatoare. Asa ca draga mea: CURAJ! Iti va trebui forta si putere, dar vei trece peste toate greutatile! Cind ai doua sufletele linga tine ai sa vezi ca a meritat efortul.
Asa ca lasa deoparte temerile ca nu fac bine la burtica si acum cit esti insarcinata si mai ai ceva timp liber organizeza-te, pune-ti gindurile in ordine si fugi imediat sa faci actele pt pensie alimentara pt fetita.
Imi permit sa intreb ceva, sper sa nu te superi. Tu eviti sa ceri pensia alimentara pt fetita pt ca acolo in adincul sufletului tau inca mai e o speranta ca veti mai fi impreuna? Si poate crezi ca fiind asa cum vrea el, jucind dupa regulile lui, poate o sa vada ca esti buna si meriti iubirea lui? Te rog fii mai egoista si gindeste-te la tine si la fetita ta, la banii aia care ar putea sa-i foloseasca ei(e dreptul ei!), la banii aia care poate ar atirna un pic in balanta si pt decizia in legatura cu sarcina ta. Ca e clar ca oricit ai dovedi tu ca esti buna si demna, el nu apreciaza si nu cred ca va intelege vreodata pe ce lume e. Asa ca ia -i tu banii pe care el ii cheltuieste cu domnisoarele frantuzoaice si romance si cumpara-i ceva frumos si necesar fetitei tale. Si pregateste-te in liniste pt urmatorul sufletel. Cu 2 pensii alimentare, cu ajutorul primit de la statul francez, poate primul an va fi mai greu, dar apoi va fi mai bine. vei reusi! Stii cum se zice, copii nu au nevoie de mari luxuri doar de ce e necsar si multa multa dragoste! Si tu ai destula si pt o mama si pt un tata!
Si mi-a placut ce ai zis ca fetita ta va fi atit de fericita cu un fratior sau surioara. Asa este! departe de rude, in alta tara, ei ii va fi bine sa mai aiba un suflet pe care se poate baza. Nu mai zic de fericirea si implinirea ta!
CURAJ SI MULTA PUTERE!
Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)
"Love like you've never been hurt and dance like you do when nobody's watching."
dilema vietii mele ... am nevoie de un sfat bun !
Deschis de
motanutz
, iul 14 2005 13:33
53 raspunsuri la acest subiect
#31
Postat 21 iulie 2005 - 01:40
#32
Postat 21 iulie 2005 - 01:49
Si la noi a fost la fel!
Emi ne-a deschis multe usi si asta mica la fel, desi inca nu s-a nascut!
Pastreaza bebelusul, va fi un fratior sau o surioara nepretuita pentru fetita ta.
Si nu uita, Dumnezeu are grija de sufletelele pe care le trimite pe lume.
Mult noroc.
Raluca, Emi bebelusa si bb2 din burtica
#33
Postat 21 iulie 2005 - 21:34
motanutz, spuneai ca nu ai o biserica unde sa mergi, e suficient sa-ti iei o psaltire si sa citesti in fiecare seara din ea cit simti tu nevoia si ai sa vezi ce se intimpla cu viata ta in tot acest timp.
Eu nu sint genul sa merg pe la biserici dar cind sotul meu mi-a luat fata asa am facut ,nu o vazuse m 5 ani,nici nu stiam pe unde sa o mai caut, ii pierdusem urma, apoi intr-o zi,nu stiu cum m-a gasit,a venit si mi-a adus-o.
Ai incredere, D-zeu ii apara pe oamenii buni.Nu te mai gindi la bani,ca o sa vina singuri.
Curaj si fruntea sus.
alina
#34
Postat 22 iulie 2005 - 15:31
Nu sunt o mamica singura, dar am fost. Cand baietelul meu avea un an, ne-am despartit pentru o alta. Asa a fost sa fie. Dupa 3 ani am intalnit un om extraordinar cu care m-am caaatorit. Dar vreau sa va spun ca n-am mai avut curajul sa fac un al doilea copil. Nu stiu de ce. Mi-a fost teama sa nu faca diferenta, sa nu-l mai iubeasca asa cum il iubeste. Asta inseamna oare egoism din partea mea?
Dar motanutz are intr-adevar CURAJ. Si o admir, o respect si o invidiez. Poate sa aiba si cel de-al 2 copil, desi stie ca EL nu va fi alaturi de ea atunci cand MINUNEA va veni pe lume. Daca ai fi aici in Romania mi-ar fi placut sa te cunosc personal si sa te felicit. Asa nu pot decat sa-ti doresc TOT BINELE DIN LUME.
#35
Postat 26 iulie 2005 - 17:35
n-am nici o cadere sa dau sfaturi, dar nu m-am putut abtine. mie mi se pare ca e o minune ce ti s-a intamplat. asa ca, cere pensie alimentara si pastreaza copilasul.
oana
#36
Postat 26 iulie 2005 - 18:44
Motanutz, mi-a placut tare mult ce si cum ai scris...
Eu cred ca ai multe de oferit unui copil si esti o mama extraordinara...chiar daca iti vei creste copiii singura.
Gandeste-te la copilul pe care il porti in tine si vei simti raspunsul la problema ta...nu conteaza cu cine si in ce imprejurari a aparut...conteaza ca creste acolo in tine...
Mult succes si putere in orice decizie vei lua!!!!
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi [avion]si David
La Brasov
La marea Neagra
Eu cred ca ai multe de oferit unui copil si esti o mama extraordinara...chiar daca iti vei creste copiii singura.
Gandeste-te la copilul pe care il porti in tine si vei simti raspunsul la problema ta...nu conteaza cu cine si in ce imprejurari a aparut...conteaza ca creste acolo in tine...
Mult succes si putere in orice decizie vei lua!!!!
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi [avion]si David
La Brasov
La marea Neagra
#37
Postat 29 iulie 2005 - 23:19
Motanutz,ce mai faci? mai da un semn ,sper ca esti bine?
alina
#38
Postat 01 august 2005 - 19:21
Motanutz, în ce oras esti? Poti sa-mi raspuns pe PM daca ai chef, iar daca nu, te înteleg. Pe subiectul cu Franta gasesti multi oameni deosebiti, te asteptam acolo. Poate sunt care locuiesc aproape de tine si cred ca ti-am face bine sa ai cu cine sta de vorba. Iar daca nu e biserica ortodoxa în orasul tau, sigur vei gasi una într-un oras mai mare din apropiere.
Si nu-ti fa probleme cu partea financiara, în Franta chiar esti ajutat daca vrei. Copilul asta e un dar de la Dumnezeu, nu-i întoarce spatele.
#39
Postat 12 august 2005 - 20:43
Dupa ce am citit atit de trista-ti poveste am fost tentata sa iti spun ca poate mai bine ar fi sa renunti.Iti va fi cumplit de greu, tatal nu da un semn ca are de gind sa te ajute, iar daca l-ai iubit atit de mult incait sa iti doresti sa ai tot timpul cu tine o particica din el, acest lucru il ai deja:fetita ta. Mi-am adus insa aminte ca aflindu-ma intr-o situatie relativ asemanatoare cu a ta, cineva m-a sfatuit sa fac avort.Tare m-a nemultumit varianta asta pentru ca decizia mea era luata,imi voiam copilul cu orice pret.Acum sint insarcinata in 21 de saptamini.E primul.Cred ca si tu ai luat deja hotarirea.Doar ca nu stiu care e.Mai cred ca daca vrei sa renunti, dupa ce toate fetele te-au sfatuit sa n-o faci, ti-e jena sa anunti asta pe forum.Cert este ca orice hotarire ai luat, e a ta.Tu esti cea care va trebui sa se descurce.Si nu esti datoare cu nici o explicatie nimanui.Ar trebui totusi sa faci ceva in privinta pensiei alimentare.Pentru un copil sau pentru doi, indiferent.A fi donator de sperma nu-i de ajuns sa fii si tata.Iar daca nu are constiinta, trebuie obligat sa-i cresca si lui una.
Te pup, cu drag
Ai grija de tine si fetita in primul rind,si cintareste cu atentie situatia.
[gravi]21+
leea
#40
Postat 12 august 2005 - 23:34
Motanutz,
Vin si eu in discutie. De ce? Pentru ca acum am 20 ani, dar am crescut fara tata. Mama mea e bolnava, sufera de o depresie peste care n-a reusit sa gaseasca puterea sa treaca, chiar cu un copil in pantece. Din pacate, ea nu s-a putut ocupa de mine. M-a crescut o bunica extraordinara, mama mamei mele. Nu am simtit niciodata lipsa acelui om care nu m-a dorit, care a venit de cateva ori sa-mi aduca o portocala sau o ciocolata. Nici la ora asta nu am idee ce rol ar putea sa aiba un tata sau ce-ar trebui el sa faca. O perioada am avut pensie alimentara, dar in liceu, cand aveam si eu nevoie de un ban sa-mi cumpar un covrig in pauze a avut curajul sa ma poarte prin tribunale pt pensie alimentara. Am luptat atunci cu el si am castigat. Ce? O mizerie de 40 lei noi si gustul amar al unui tata... Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut departe de acest om fara suflet si ca mi-a dat o bunica atat de inimoasa incat m-a crescut din putinul ei. In ceea ce o priveste pe mama, e mai bine, dar vindecata complet nu va mai fi. Regret ca nu am cunoscut-o atunci cand era bine.
Asta e o parte din povestea mea. Sper sa te inspire si sa nu renunti la cel de-al doilea copil. Mama mea si-a mai revenit datorita existentei mele.
Iti urez multa putere si sa ne mai tii la curent. Lupta pt copiii tai caci sunt o adevarata binecuvantare!
Liliana