Incarcat in Am intrat in travaliu - ##40saptamani#nerabdare
738 vizualizariSunt in saptamana 40 ... cred. De ce cred ? Pentru ca la fiecare din ultimile ecografii 3D/Doppler data estimata a nasterii s-a tot schimbat. Initial a fost 15 ianuarie, apoi 11, apoi 9 , apoi 7 , apoi 4, apoi iarasi 9,iar pe 7ian am aflat ca e 12 ian.
Cert este ca asteptarea e crunta. Cumva ma asteptam ( sau imi doream) ca bebe sa isi faca aparitia undeva intre Craciun si Revelion, mai ales ca tot in perioada aceea este si aniversarea mea. Insa nu a fost asa. Bebe m-a lasat linistita sa fac pregatirile de Sarbatori cand am avut invitati parintii (Craciun) si separat surorile (Rev) . Obiceiul era ca noi sa mergem pe la ei, dar anul acesta, toate obiceiurile s-au adaptat potetialei veniri a lui bebe.
Desi pandemie, m-am simtit farte bine in rolul de gazda, mai ales ca asteptarile culinare si de natura casnica catre mine au fost minime dar am reusit sa fac fata cu brio si multa energie. Cumva, toata lumea era surprinsa ca ma puteam misca asa usor, ca eram vesela si bine dispusa, la fel ca de obicei cu diferenta ca aveam un balon in fata.
Bebe a primit cele mai multe cadouri, desi inca nu s-a nascut, cadouri care il asteapta sub brad, brad pe care am promis ca il las impodobit pana ajunge el, desi pare ca nu se incumeta sa vina.
Desi doctorita imi sugerase cezariana la rece pe 28 decembrie, am refuzat pe motiv ca imi doresc ca bebe sa vina atunci cand se simte pregatit (dar nu mai tarziu de 41s6z ca altfel va trebui sa-l scoatem fortat) si sa vina natural. Stiu ca parerile sunt impartie legate de acest subiect (natural vs cezariana), insa cred ca asta e o decizie personala a fiecarei mamici, pe care trebuie sa o ia informat si asumat (sa cunosti avantajele si dezavantajele fiecarei proceduri si sa iti asumi o directie sau pe cealalta). Asa cum o femeie are dreptul de a alege sa faca sau nu avort, la fel isi poate alege si modul de a naste. Revenind la alegerea mea, aceea de a naste natural, tin sa mentionez ca este o deicizie flexibila pentru ca daca, la un moment dat, lucrurile nu decurd cum ne-am asteptat, voi alege fara sa clipesc cezariana pentru ca eu si bebe sa fim bine, sanatosi. Insa la acest aspect tin foarte mult : ca cezariana sa fie la cald, adica sa se fi declansat natural travaliul.
Asa ca am ramas cu asteptarea care e din ce in ce mai dificila, mai ales acum dupa sarbatori cand tocmai am intrat in concediul pre-natal si am mai mult timp la dispozitie sa ma gandesc la diverse lucruri. Prin urmare, pentru a-mi umple timpul, am achizitionat programul "Bebe, Bun Venit", un curs de 6 module dezvoltat in cadrul comunitatii "La primul bebe", care cuprinde teme precum : nasterea, alaptarea, ingrijirea bebelususlui, viata mamei dupa nastere ( unde se trateaza tumultul emotional, psihologic al mamicii dupa nastere, cu baby blues si depresie post-partum), etc. Deocamdata am reusit sa parcurg cu creionul in mana modulele de nastere si alaptare si pot spune ca o parte din frica de evenimentul nasterii a trecut, in ideea ca stiu mai bine la ce sa ma astept, ce poate merge bine, ce poate merge rau si cum pot eu actiona pentru a face ca lucrurile sa mearga bine. Imi imaginez ca de la teorie la practica, mai ales in contextul avalansei hormonale si emotionale de la nastere, e drum lung, dar ma mangai cu gandul ca poate macar o parte din informatia aceea va iesi la iveala in minte cand voi avea nevoie de ea, in contextul instinctului de supravietuire.
Pentru a fi pregatita, am inceput sa fac si plimbari mai lungi de 8-9km, dar si cu speranta de a-l convinge pe bebe sa se arate mai curand, insa tot nu s-a lasat induplecat. Are ritmul lui (se treeste mereu pe la 9 dimineata si mai face niste exercitii prin burtica pe la 12 noaptea) si pare ca nimic nu-l poate scoate din acesta.
Asa ca la sfarsitul saptamanii 39, medicul a incercat o decolare a membranelor, pentru a ne ajuta sa ne cunoastem mai repede. Procedura a avut partial efect in sensul in care urmatoarea zi am scapat de dopul gelatinos, insa cu toate astea travaliul propriu-zis nu a inceput. Au trecut 3 zile de atunci si lucrurile au avansat in sensul ca in fiecare seara am contractii mai pronuntate si mai dureroase, insa nimic care sa ma trimita la spital.
Aceasta asteptare este accentuata si de faptul ca tot mai multa lume (rude, prieteni), ma tot intreaba aproape zilnic daca a venit bebe, punand fara sa vrea o presiune suplimentara.
Insa nu-mi ramane decat sa ma relaxez, cu o carte si muzica buna si sa am incredere in instinctul lui bebe ca va veni cand este gata si in marja de timp acordata.
Comentarii