Am intrat in saptamana 38 si emotiile au inceput sa creasca, nu doar pentru ca vine bebe ci pentru ca exista multa incertitudine legata de venirea lui.
In primul rand, maternitatea la care ar trebui sa nasc este inca inchisa pentru dezinfectia anuala. Ar fi trebuit sa se re-deschida pe 21 august insa a fost amanata redeschiderea pentru 31 august, in conditiile in care DPN-ul este pe 6 septembrie. Dat fiind ca bebe 1 a venit la 40s2z, daca si bebe 2 ar respecta acelasi tipar, asta ar insemna ca venirea s-ar intampla pe 8 sept, deci ar fi ok dpdv logistic.
In al doilea rând, încă nu ne-am decis la un nume. Deși lista făcută anterior s-a mărit, asta a crescut gradul de indecizie. La primul copil parcă a fost mai ușor. Acum, simt o anxietate de parcă dacă i-am ales nume, s-a și materializat pruncul. Doar că dragul de el e deja materializat, doar că la nivel psihoemotional parcă imi e greu să accept. E o altfel de teama fată de data trecută, aceea că pot să stric 2 copii, nu unul. Apoi e vinovăția pe care o simt față de primul născut, prin prisma propriei experiențe. Sunt singură la părinți, însă la un moment dat, când aveam cam 6-7 ani, am surprins o discuție între părinți despre posibilitatea unui al doilea copil iar atunci am simțit că se prăbușește lumea mea, că și așa primeam putină atenție față de cât aveam nevoie, urma să primesc și mai putină de atât. Drept pentru care nu am mai vrut să vorbesc cu părinții cateva zile. In acest context, nu as vrea ca și primul meu născut să simtă asta si nu stiu exact cum să procedez pentru a evita asta.
In al treilea rând, încă simt că mai am de pus lucruri la punct până la sosirea lui bebe 2 (vaccinul primului copil, recuperat diverse lucruri imprumutate de-ale lui bebe, spalat lucrusoarele lui bebe, mers la o nuntă, finalizat treaba la job, etc), pe care le am programate însă am nevoie de timp sa le execut.
Dar, cred că, per total, sunt mai relaxată decât inainte de prima naștere. Deși in plan e să incerc un NVDC, ceea ce mă cam sperie, in principiu din cauza toleranței mele mici la durere
Cred că cel mai tare, in momentul de față mă îngrijorează soțul care pare stresat și pus pe harță din motive care nu sunt cele reale și pe care nici el nu le poate identifica. Cred că oricât de mulți copii ai avea, tot te simți cumva nepregătit și/sau copleșit de noul rol. Și mai cred că există o presiune socială pe care fiecare o resimte diferit. Dar am incredere că vom găsi metodele care ne sunt nouă utile, chiar dacă ne va lua un timp
Comentarii