Incarcat in Cumparaturi pentru bebe
297 vizualizariCamera bebelușului este pentru noi un concept care nu prea există. Dacă la primul bebe ne-am echipat cu pătuț, cadiță, leagăn, cărucior 3in1, etc, la al doilea nu am mai luat nimic inafară de scutece. În principiu pentru că hăinuțe, mai ales mărimile mici până în 68, nu prea au fost folosite iar unele sunt chiar noi. Iar dintre gadgeturi, la fel, multe au fost prea puțin folosite. Pătuțul a devenit rapid depozit de jucării pentru că toddlerul nu a vrut să doarmă deloc în el (lângă mami doarme cel mai bine, la fel și acum la 2 ani jumătate), și mai nou, a fost folosit pe post de trambulina. Landoul a fost folosit până pe la 2 luni, când bebe nu mai voia să stea în el pe motiv că nu poate vedea decât cerul așa că a fost rapid înlocuit cu scoica. Cadita am folosit-o până pe la 4 luni, când bebe se lungise mult, așa că l-am spălat in cada mare, unde părea că se distrează mai abitir.
Adevărul e că înainte de primul copil iti formezi niște asteptari după ce ai văzut prin filme, ce ai citit prin romane și inevitabil ești dezamăgit. Uneori, intri în niște lupte de putere nerostite, inconstiente cu bebelușul pentru a ne materializa visele, poate din dorința de control si predictibilitate. Prima experiența mi-a arătat cât de multă nefericire mi-am putut provoca atât mie cât și bebelușului cu această inflexibilitate în gândire și ce schimbări magice am perceput atunci când am început să îl observ, să îi inteleg nevoile și felul de a fi, când am realizat că el e o ființă separata de mine cu propriul destin și propriile dorințe și nevoi. Atunci am înțeles că nevoia mea de a avea toate lucrurile astea materiale puse la punct din timp venea din dorința de a mă ține ocupată cu ceva important, astfel încât să nu trebuiască să mă gândesc și la latura emoțională, pe care habar nu aveam cum să o gestionez și de care, de aceea, mă temeam. Am învățat ca nu trebuie să le scoți copiilor din cale toate obstacolele ci să fii acolo, lângă ei când întâlnesc unul, să îi lași să simtă toată gama de emoții asociată, să le fii plasă de siguranță și să îi indrumi. Un bebeluș mic are nevoie de Mama lui să îl țină în brate atunci cand plânge,nu să îi oprească plânsul (după ce s-a asigurat că plânsul nu vine din cauza foamei/setei, a unui scutec murdar, a unei râgâieli care nu a reușit să iasă sau a unei probleme medicale) și că asta este ceea ce va tine minte emoțional copilul (deci inconștient).
Asa ca, pe scurt, de data asta, m-am pregatit cu multa iubire, calm, constientizare si prezenta emotionala pentru bebelusul meu. <3
Comentarii