-
Și ne-am căsătorit. Bebe se naște în familie. Cred că aștepta acest moment, pentru că ne-am căsătorit sâmbătă, și duminică de zori am și pornit spre spital. Cred că sâmbătă am fost cam agitată, dar eu nu am simțit acest lucru. Ne-am pus în pat pe la 12 noaptea. Eu pe la 2 fără un sfert m-am trezit cu dureri de contracții. Am stat o oră să urmăresc contracțiile, să fie din 5 în 5 minute, să nu mergem prea repede la spital. După care l-am trezit pe tatăl copilului și am pornit. Eu am început să pierd din dopul gelatinos sâmbătă după masă. Puțin câte puțin. La spital, la urgențe am așteptat 30 de minute să mă bage cineva în seamă. În acest timp mi s-a rupt și apa. Foarte aiurea au vorbit cu mine doamnele asistente și domnul doctor, parcă le-aș fi stricat somnul. Pe la 5 m-au băgat în seamă, și am ajuns în sala de nașteri. Foarte mare noroc am avut, că era o asistentă foarte drăguță. Mi-a dat calmant, a pus tns-ul pentru contracții și bătăile inimii a lui bebe, și m-a și liniștit. Am plâns puțin, că era o diferență foarte mare de comportament, față de urgențe. După care s-a schimbat schimbul, asistenta ce a venit a fost și mai drăguță. Din păcate nu m-am dilatat suficient și am ajuns la cezariană de urgență. Important este că bebe este bine, eu încet încet îmi revin. Abia aștept să mergem acasă la tati, să vedem cum ne descurcăm.
Comentarii