Totul a inceput in data de 23/05, mie imi era frica ca sotul pleca in Bucuresti cu munca si sa nu nasc fix atunci ca sa poate fi si el acolo ptr nastere. Pe 23-24 mai am avut dureri groaznice de spate, nu puteam de la ele sa stsu nicicum (nici intinsa, nici in sezut, nici in picioare). Dormeam cred ca maxim 3 ore, si alea in mai multe reprize, de la epuizare totala. Vorbisem cu dr meu gineco, un om de nota 1000, ca daca nu trece cu paracetamol, no-spa, voltaren, sa ma duc la urgente a doua zi. La 18 fara am plecat la urgente. Acolo m-a chinuit dupa ce am asteptat schimbul de tura, o tanara rezidenta cu tuseu vaginal, eco transvaginal si eco abdominal. Mi s-au recoltat si 2 probe din col. Vroiam doar sa stiu ca fetita mea este bine si doar aia conta ptr mine.
Doamna rezidenta m-a internat ptr hipertensiune si mi-a dat sa fac teste de sange si pipi (printre care naspa de proteinutie pe 24de h urina colectata). Ea si cu dr cealalta de garda credeam probabil ca am tensiunea mare (135/96mmhg si puls vreo 130) si risc de preeclampsie. Eu pe de alta parte speram ca plec in noaptea aia, chiar daca aveam intuitia sa imi iau toate gentile pregatite ptr nastere si chitul de recoltare celule stem. Am mai asteptat afara pe hol la urgenta pe scaun, era vb cu rezidenta ia legatura cu dr meu gineco si vedem ce e de facut. Pe la ora 21 mi-a zis ca ma interneaza. Am simtit ca lumea de prabuseste in mine, eu vroiam neaparat acasa, ma gandeam mai bine nu veneam….
Am ajuns pe st 3, sectia full… iar asteptat vreo 30 min, pana s-a eliberat un salon de 6, ca au dus-o pe doamna la cezariana de acolo. Mi s-au recoltat analize de sange, facut foaia, semnat consimtaminte si bagat in salon. Doamnele erau foarte ok, m-au ajutat cand si cum au putut ptr ca inf de jos de la urgente nu m-a lasat sa isu niciun fel de bagaj de la sot care nu avea voie nici sa stea cu mine, statea pe langa fantana in piata sfatului. Cand nu aveam putere strigau ptr mine. M-a urcat aia de jos intr-o camasa, un halat albastru rupte de al lor si restu hainelor le-anm lasat la garderoba jos la camera de urgente.
Seara a trecut greu, aveam de facut pipi in 2 borcanase, un urocultor normal, o eprubeta si intr-o sticla sa strang restu de pipi pe 24h. Era curatenie, colegele amabile si ele cu tot cu problemele lor, una mi-a dat o prinzatoare de par galbena care si acum o port pe post de bratara la mana dreapta/ ptr prins parul. Toaleta avea dezinfectante, hartie igienica, sapun, role de hartie, dotata cu de toate. Singurul minus ptr noi era ca wc-ul era prins prea sus ptr gravide sa stam clumea pe el. Eu oricum din cauza asta faceam pipi din picioare intr-un borcan cu lipici pe care scria numele meu ptr analiza aia de 24h. Seara aia mai era cum era, imi luasem 2 pahar de unica folosinta si ma serveam de afara cu apa de la tonomat. Inainte se ne pune la somn ne-a facut la toate tns-uri si verificat cordul fetal. Asta se facea am inteles de 2 ori pe zi, dimineata si seara. Nu intelegeam nimic din ce arata aparatul ala pe hartie asa ca am intrebat pe asistenta de seara care era f draguta. Mi-a explicat ca acolo de vad miscarile lu bebe, baiataile inimii si contractiile uterine daca sunt. Seara totul cat de cat ok, am motait tot asa in reprize f putin, dar a trecut cumva cu tot cu groaza. Dimineata la 5 a venit doamna iar sa ne pune pe rand tns-urile si sa asculte tot cu aparatul ala pe burta miscarile cordului fetal. Eu si cu colega din fata mea am ramas ultimele la rand ca avea 2 aparate. Stateam cu greu intinsa si speram doar ca e bebe bine si merg in curand acasa. In urma tns-ului am inteles de la asistenta ca am contractii, a inceput travaliu, ce inca nu stiam pe vremea aia (deparece in partea de jos a aparatului pe hartie ekg arata miscari puternice peste valori de 40-50-60). Eram bulversata ca nu ma simteam pregatita in niciun fel. Degeaba aveam bagajul facut dinainte de 7 luni, ca era acasa. Si chitul ptr recoltare celule stem la care ne-am inscris cam la ultimul moment ca sa nu ne para rau dupa aia. Cu frica si emotii in suflet asteptam sa vina o data vizita de dimineata sa stiu ce sa intampla cu mine. De cu o seara inainte mi-a zis ca dimineata “vine dr meu sa ma vada”. Eu cred ca nu l-au anuntat, ca pana nu i-am scris eu un mesaj in jur de pranz saracul nici nu stia prea multe de mine. Pe la pranz a venit cumva vizita, nu era el, ci o doctorita de garda care parea si aia sictirita si suparara pe viata (de la 8 la 12 avea timp sa isi bea cafeaua sa inceapa si ea ziua cum trebuie… zic si eu). Fix cand incepuse vizita a aparut si sotul meu cu bagajele mele si ceva de mancare. Amandoi speram ca ma mai tine sambata sa recoltez pana la 22 seara pipi si duminica ma externeaza. Se pare ca au fost alte planuri in univers. L-au poftit afara si el a asteptat rabdator in fata usii pana la terminarea vizitei. Scarba a schimbat 2 vorbe cu mine, a zis ca tensiunea e ok si analizele la fel. Cand am intrebat-o dragut daca nasc azi sa stiu si eu ca ma abtineam sa mananc ceva sa poate sa imi faca anestezia ptr cezariana, ea mi-a zis “nu stiu, vedem ce zice dr tau”. Dupa ce a plecat in graba toata echipa a intrat si sotul cu bagajele. Eram asa de fericita sa il vad. Dupa putin timp m-a sunat dr meu, caruia ii daduseam mesaj de starea mea pe la 11 cred. Mi-a zis ca 135/90 si pulsul ala mare “nu sunt ok” si ca o sa se intereseze de cazul meu si ne vedem duminica dimineata el fiind plecat undeva. Pe la 12:30 am mancat fortat de sptul meu si de pofta si foame 2 banane semi coapte si compot de caise olympus ce mi-a dat el vreo maxim 10 lingurite.
Pe la 13 asa aveam nevoie sa fac pipi, l-am rugat sa nu plece inca ca am nevoie de el, simteam ca ceva o sa se intample.
M-am dus la baie, am facut cu greu ametita pipi din picioare in borcanul ala nenorocit, vedeam negru in fata ochilor, si nu stiu cum am apucat sa-l pun jos incapoi in colt fara sa cad, sa ma mai spal pe maini si fata si sa ies aproape taras langa perete spre pat sa ma intind lata. Era inca salon o asistenta mai naspa as zice eu, ptr ca nu prea parea sa ma bage in seama si mie imi era foarte rau, si l-am pe sotul meu sa ma intinda ca eram ametita rau si ma luase transpiratii reci, abia mai stateam in picioare, dupa care am rugat-o frumos pe asistenta “nu imi luati si mie va rog o tensiune, ma simt foarte rau?”. Mi-a luat a zis ca tensiunea e ok si a plecat in treaba ei. Al meu vedea ca nu sunt bine deloc, de aia si cand l-am mai rugat sa mai stea putin cu mine… a ramas. Credeam ca acolo e sfarsitul ptr mine si vroiam sa mai stau cu el cateva clipe inainte. Pe la 13-14 asa cred ca a plecat. Nu au trecut bine nici 30 de minute si m-a luat pe langa durerile insuportabile de spate o durere in fata la burta “in bara”, iar nu puteam sa stau nici macar pe scaun care era cumva singura mea alinare. M-a dus pana la urma la un control de eco abd cu scarba de dr de adineauri care iar m-a chinuit apasandu-mi pe burta care oricum ma durea deja. M-au dus si adus de acolo cu carutul ca nu mai puteam sta in picioare. Cand m-am asezat la marginea patului sa mamodohnesc un pic pana sa plece infirmiera din camera am inceput sa vars in jet. Am umplut 2 tavite, o gramada pe jos si pe mine. Mi-am cerut de mai multe ori scuze ptr ca aam vazut ca era suparata cumva ca i-am dat de lucru. M-a sters si mi-a dat alta camasa curata. Ma simteam f putin mai bine dupa ce am scos tot ce mancasem de cand a venit sotul 😂. Dupa aia a urmat ore in sir pe scaunelul rosu de langa pat in care simteam cum se duce toata puterea si viata din mine. Nu intelegeam de ce veneai rar sa ma intrebe cum ma mai simt si sa ma lase in halul ala. Asteptam, speram sa primesc ceva perfuzabil sa mai am un poc de forta cumva. Asa tremuram cu transpiratii reci peste tot ca nu mai puteam tine un pahar cu apa sa beau. Eram tare deshidratata la punctul acela. Dupa marea chinuiala, de imi era frica sa inchid ochii sa atipesc ca nu ma mai trezesc, dar tot mai atipeam si tresaream speriata pe la 19 mi-a pus ceva. Inainte sa imi puna perfuzia cu ceva magnezi, ce ma mai invigorat putin chiar daca s-a scurs mai nimic din ea, am reusit sa atipesc vreo 30 min intinsa pe partea dreapta in pat. M-a trezit in jur de ora 20 o asistenta sa imi zica ca imediat mergem la sala de nasteri. Mare soc, i-am zis ca trebuie sa asteptam sa aduca neaparat sotul chitul ptr recoltare celule stem si ca stam la tara si o sa dureze in jur de 30-40 min. A fost cat de cat intelegatoare dar tot m-au grabit sa strangem lucururile mele si sa intru la dus rapid. Cumva am prins un pic de forta de la Dumnezeu, nu stiu cum am apucat sa ma spal rapid in baie singura cu sapun cu betadina la burta si intre picioare. Dupa a venit infirmiera, m-a ajutat sa ma sterg, mi-a prins parul pus boneta si am plecat cu carutul la sala de nasteri. Tot ce speram eu era sa ajunga si sotul in timp util ptr nasterea cu apartinator si sa aduca chitul. M-au dus cu caruciorul intr-o sala unde mi-au luat ceva analize, au urmat multe intepaturi nereusite pana a putut sa imi ia sange, deoarece aveam ambele maini umflate si se pare ca vene zero. In sfarsit a ajuns si chitul de recoltare ptr celule stem si sotul meu. M-am linistit. Inainte sa ma transporte din “salonul” acela la sala de nasteri, a venit o asistenta sa ma intrebe ce nume o sa ii pun la fetita si daca sunt de acord sa ii face vaccinurile si sa ii recolteze un pic de sange pentru ceva analize, desigur mi-am dat acordul la tot. In sala de nasteri a mai urmat un pic de chinuiala, pentru ca din cauza durerilor de spate groaznice pe care le aveam nu puteam sa stau in pozitia necesara pentru epidurala. Din fericire doctorita anestezista totusi a reusit din a doua intepatura. Anestezia si-a facut imediat efectul si am scapat de acele dureri teribile. M-a intins repede pe masa, mi-a legat ambele maini si mi-a pus un paravan in fata. Fetita au scos-o in cateva minute. A fost un moment foarte emotionant cand am vazut-o prima oara si cand a inceput sa planga. Am inceput sa bocesc fara sa imi dau seama. Au curatat-o i-au dat 9 la scorul Apgar, apoi mi-au adus-o langa mine si am facut cateba poze impreuna. Inainte sa o ia afara sa o duca la sotul meu m-a lasat sa o pup si a fost totul magic. Sotul a fost numai un zambet, a tinut-o un pic in brate, i-a facut asistenta cateva poze cu fetita in brate apoi a luat-o sa o duce la restul copilasilor nou-nascuti, pana ma costeau doctorii pe mine. Operatia de cezariana a durat aproximativ o ora.
Comentarii