-
Vrajitorul, meu drag In curand iti vei cunoaste si ceilalti bunici, mi-e dor de ei,acum invat sa ii inteleg mai bine,acum ii redescopar prin prisma unui parinte si inteleg ce pozne faceam si eu in burtica mamei mele,dar cate si mai cate alte nazbatii impreuna cu fratele meu,incat tati ajunsese sa spuna ca atunci cand vine de la serviciu si vede ca blocul mai sta inca in picioare,insemna ca totul e in regula
Bunicul tau,pe cat de inalt si de sobru pare,sa stii ca este atat de iubitor si numai in capul lui nu reuseam sa ne urcam cand eram mici,nu de alta,cu siguranta ca am fi facut-o si pe asta,dar la inaltimea lui,deseori mai nimerea cu capul de vreun tavan sau de vreo creanga de copac.
Bunica e mai mica si mai slaba,i se vad oasele. Spunea ca atunci cand fusese insarcinata cu mine devenise un ursulet pufos,dupa cum ma mai alinta si taticul tau cateodata si pe mine. Acum bunica tine tare mult la silueta ei si niciodata eu nu am vazut-o altfel decat acum. Si eu incep sa devin o pufosica, dar dragutul meu sufletel si tu te dezvolti bine bine, cu 186 de grame la 17 saptamani si chiar un adevarat lungan, dupa cum spune doamna doctor. Dar nici nu ai avea cum sa fii altfel,deoarece toti suntem inalti cu constitutie atletica. Ba chiar bunicul zicea ca nu s-ar supara daca l-ai depasi,desi trebuie sa recunosc ca 192 de cm ai lui par a fi arhisuficienti. Il vei cunoaste si pe unchiul,dar si pe verisorul tau,un micut nazdravan care ne dovedeste zi de zi ca parintii nostri ,cand ne spuneau ca atunci cand vom fi mari si la randul nostru vom avea copii,si de vor fi macar pe jumatate de nastrusnici din cat am fost noi cand eram mici si ne va fi suficient, nu putea sa fie decat o idee prea finuta, in totala neconcordanta cu adevarul, caci verisorul tau este de doua ori mai poznas decat mine si fratele meu la un loc. De abia astept momentul in care sa te simt cum dai din picioruse,urmaresc in fiecare seara burtica mea si mi se pare ca parca,parca azi te voi simti cat esti de nazdravan. E de la sine inteles ca vei fi nu numai un mic vrajitor, ci unul poznas...o sa ajung sa spun si eu, desi inainte nu acceptam deloc ideea,slava domnului ca s-a inventat tableta, si copii nu mai sunt atat de incintati de experiente fizice si chimice,altfel cred ca ajungeam si eu sa vorbesc precum tati " daca vad ca blocul mai e in picioare atunci inseamna ca totul e in regula."
Sa imi traiesti puiutul meu drag,tare multi ani ai mai fost asteptat,vrajitorul meu iubit.
Comentarii