-
Cum trec zilele...de multe ori imi propun sa scriu tot,sa nu uit nimic din aceasta minunata odisee,dar timpul meu este uneori ingrat cu mine,asa ca azi imi doresc sa recuperez cu varf si indesat. Azi avem 21 de saptamini,ai crescut voinicel...cand ma gandesc ca pina miercurea trecuta,cand ai implinit 20 de saptamini rosteam in gand A.M.T.( a mai trecut o zi de sarcina) ...mi se parea ca asa va fi mereu. Astazi insa constientizez,dragul meu pui cat de repede cresti si cat de repede trec zilele din randul celor care au ramas pina la venirea ta pe lume... De duminica burtica mea s-a ingreunat,nu mai pot fi asa sprintena ca o caprioara, cum mergeam pina acum. M-am ingrasat chiar daca organismul meu in prima parte nu accepta decat fructe si iaurt...si din cand in cand cate o salata acra de mi se strepezeau dintii. Ieri cand am vrut sa imi fac baie( va trebui sa renunt de acum inainte la placerea mea vinovata de a ma balaci in cada), te-am simtit cat de agitat erai. Nasucul meu este cel �mai mare inamic al meu. Ne ciondanim zi de zi din primele zile de burtica,de cand eram extrem de racita. Ba este infundat complet si asta ma oboseste enorm, in special cand urc scarile, ba rabufneste in diferite culori. Apa de mare este de fapt o apa de ploaie,caci nu are efect decat de ordinul minutelor, asa ca deseori plec sprintena la plimbare,la piata etc, in 5 picioare cum zic eu, dar ajung sa ma intorc intr-unul si jumatate. De ce 5 picioare? Pai doua ale mele, �apoi cele doua ale minunii mele din burtica, la care mai adaug virtual un picior, �ce mi-l ofera mandria unei femei gravide cu zambet pe buze si ochi sclipitori, care vrea sa arate �cat de implinita devine zi de zi si cum poate ea sa le faca pe toate. Dar nasul meu, vrajmas cu acte in regula, isi ia tributul la intoarcere, asa ca atunci cand urc scarile, ma oboseste enorm, ma lasa sa urc sontac sontac si cu pauze lungi, intocmai ca o batranica intr-o carja. Azi a castigat din nou el,pentru ca �s-a razbunat pe mine si chiar acum in timp ce scriam,picaturi de sange au cazut pe foaie.Doamna dr imi spunea sa monitorizez tensiunea caci din hipotensiva risc sa devin hipertensiva,asa ca periodic merg la un cabinet. �Dar dragul meu vrajitor, uit de toate cand ma gandesc ca �mai sunt 10 zile pina te voi vedea din nou,de data asta voi merge cu tati de manuta sa te salute si el. Pina acum taticul nu a reusit sa te vada decat in fotografiile alea ciudate alb negru pe care le scoate dna dr si pe care le numeste ecografii. Esti o minune,dragul meu,nu imi vine sa cred ca poate exista o astfel de minune,cum oare dintr-un inelus(asa cum aratai tu prima oara in burtica mea),dintr-un "mormolocel" (cum iti spunea taticul tau la a doua ecografie) creste un baietel gata de lupta..10 zile pina la o noua intilnire cu tine,de abia astept dragul meu vrajitor sa vad ce pozne ai mai facut, sa vad cum Dumnezeu te desavarseste pas cu pas!.
Comentarii