Casa Verde
„Aici, la noi, sunt 52 de persoane. Şi copii, şi mămici, şi viitoare mămici. Avem şi câţiva bătrâni”, îmi spune una dintre cele cinci îngrijitoare care se ocupă de copiii „cazaţi” la „Casa Verde”, în Valea Plopului. Dar nu mă lasă să-i fotografiez; şi nici pe ea. „E mai bine aşa, fără poze. Credeţi-mă!”.
Pe lângă cei de la „casă”, alte zeci de prichindei sunt „arondaţi” familiilor din sat. „Oamenii au şi ei copiii lor, şi nu puţini. Vă daţi seama că nu le e uşor. Dar cu dragoste şi răbdare, lucrurile se rezolvă”.
„Casa Verde”, denumită astfel după culoarea tencuielii, a fost ridicată de „Pro-Vita cu sprijinul unor sponsori din Italia. „Copiii noştri, cei mai mici, merg la grădiniţa de peste drum, iar cei mari, la şcoala din deal. Tot acolo vin şi copiii de la Valea Screzii, din aşa-numita Tabără”, mai spune tânăra îngrijitoare.
În „Tabără”
„În Valea Screzii nu era nimic. Un islaz comunal. Eu i-am concesionat părintelui zona aia, şi aţi văzut ce a făcut acolo: un sat întreg. Dă de mâncare la 500 de suflete”, îmi spune fostul viceprimar al comunei Poseşti, domnul Niţă, pe care l-am găsit jucându-se cu nepoţelul în curtea şcolii.
„Omul a vrut să facă; asta e! Acuma, se trezesc tot felul de nemernici care să-l acuze. Ba că n-are aia, ba că n-are ailaltă! Da’ dacă făcea 28 de cârciumi, era mai bine?! Păi, de unde să facă el canalizare? De unde să aducă apă? Ce, asta era treaba lui? El cerşeşte, vorb-aia, ca să le dea de mâncare la copii şi la bătrâni. Restul, să mai facă şi alţii p-aci, prin sat!”, se înfierbântă vicele.
Şi, „chiar dacă nu e treaba lui, neapărat”, părintele „se implică”, la ocazii, inclusiv în administraţie. „Magistrala de apă e gata, dar încă nu e dată în exploatare. Ca să ajute, părintele s-a implicat, şi aici, cât s-a putut. Între Nucşoara şi Valea Plopului, aproape de biserica veche, parohia a cedat primăriei un teren pentru construcţia staţiei de pompare, în speranţa că lucrurile vor fi gata cât mai curând”, îmi spune ginerele părintelui, Ionuţ Mavrichi, doctor în sociologie şi cercetator ştiinţific la Academie.
„Aţi fost la Valea Screzii şi aţi văzut cât s-a construit. Toate clădirile au apă curentă. A electrificat zona. A construit cabinet medical şi secţie de stomatologie. Vin acolo medici şi studenţi, unii din ţară, alţii de afară - din Italia, din Franţa. Mai mult, ce să facă? Cu ONG-ul nu poate atrage bani pentru lucrări administrative”, mai spune Mavrichi.
Vocea Părintelui
„Domnule, pentru mine şi pentru satul Valea Plopului, Ceauşescu a murit definitiv. Nu mă mai sperie criticile unora care ştiu lucrurile după ureche - îmi spune părintele. Înţeleg că am produs o mare supărare, pentru faptul că n-am racordat bisericile la sistemul de canalizare.
Dar tot ce am construit, fie în Tabăra de copii din Valea Screzii, fie la „Casa Verde” sau în centrul nou înfiinţat, la „Florile”, are canalizare.
Am făcut foraje de mare adâncime şi avem apă pentru 417 suflete de copii, în Valea Screzii. Am cedat 2500 metri pătraţi de teren primarului, pentru a continua proiectul de introducere a apei în toată comuna. Căminul Cultural e în construcţie. Am ridicat un dispensar la care are acces toată lumea, nu doar copiii asistaţi de Centrul Social „Pro-Vita, pentru născuţi şi nenăscuţi” al Parohiei Valea Plopului. De asemenea, au acces la cabinetul dentar.
Construim un dispensar şi în Valea Plopului. Unde e problema? Unde e nemulţumirea? Ce să mai facem? În cele din urmă o să şi asfaltăm, dacă asta a mai rămas...”.
Bisericile parohiei, după devenirile lor
Biserica de lemn, „Adormirea Maicii Domnului” dateaza de la 1754 si a fost restaurata.
Biserica „Sf. Nicolae”
Chiar la baza cimitirului se află o biserică în construcţie, destul de impunătoare, cu o arhitectură cât se poate de originală, ridicată pe locul unde a fost o altă biserică, cu o istorie încărcată de tragism.
S-a început construcţia în anul 1911 şi s-a sfinţit în 30 noiembrie 1914. S-a dărâmat, în urma unei alunecări de teren.
Pe acel loc, Părintele Tănase a construit un atelier de tâmplărie în care se confecţionau şi obiecte interzise de regimul comunist (candele, rame pentru icoane, mobilier de biserici: catapetesme, străni, etc.), distrus şi el în urma unui incendiu.
Reconstrucţia a fost posibilă datorită unui ctitor, care a suportat toate cheltuielile de până acum şi se pare că va duce la bun sfârşit ctitoria sa. Numele lui este Nicolae Diaconu şi este jurist în Statele Unite ale Americii.
Biserica Mare (parohială), „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”
„Construcţia Sfintei Biserici actuale din parohia Sfinţii Voievozi Valea Polpului, Plasa Vălenii de Munte, judeţul Prahova, s-a început în anul 1930. Iniţiativa a fost luată de Părintele paroh Avraam Teodorescu. Însă n-a putut să-şi pună în aplicare planul său, întrucât moare în ianuarie 1930. (...) După moartea Părintelui, Consiliul parohial a făcut formele cuvenite spre a pune în aplicare iniţiativa acestuia.
Soţii Spirea A. Vasile şi Filofteia Sp. Vasile au donat în acest scop suprafaţa de 836 mp, iar Nicolae C. A. Roşca, o suprafaţă de 119 mp, teren pentru construcţie.
Paraclisul „Sf. Spiridon”
„Deoarece era foarte dificil să facă slujbe pe perioada iernii în biserica cimitirului, iar în biserica mare imposibil, s-a construit o biserică pentru iarnă, chiar lângă „Sfinţii Voievozi”. Pentru a putea servi scopului propus, este foarte joasă, cu plafonul din scâdură aflat la numai 2,30 metri, îngustă de 3,50 metri, şi lungă de 20 de metri. Este realizată prin munca şi cu cheltuiala sătenilor, precum şi prin donaţii din exterior”.
Biserica de iarnă, „Sf. Ioan Botezătorul”
„Întrucât paraclisul Sfântului Spiridon a devenit neîncăpător, în anul 2000 s-a construit o altă biserică mult mai mare, gândită în aşa fel încât să poată fi încălzită corespunzător. Biserica are aproximativ 7 metri lăţime şi 20 lungime.
Biserica Eroilor, „Sf. Gheorghe”
„Este ridicată în anul 1996 pe locul unde s-a aflat troiţa eroilor. Terenul a fost donat de Vasile Dumitru cu soţia Smaranda şi de Maria Tăbăcioiu. Construcţia a durat câţiva ani şi s-au folosit materiale rămase toamna de la construcţiile făcute de Asociaţia „Pro-Vita”.
Biserica „Sf Apostoli Petru şi Pavel”
„În curtea fostului preot Ilie Macovschi, a cărui casă a fost cumpărată de asociaţie, s-a construit o altă biserică şi aceasta foarte frumoasă, pe cheltuiala doamnei Maria Liliana Vasilescu, în memoria victimelor regimului comunist în general şi a tatălui ei în special, Generalul Petre Vasilescu, dispărut fără urmă în închisorile comuniste, întrucât afirmase cu stăruinţă că Basarabia este pământ românesc.
Biserica „Sf. Haralambie”
„Este prima bisericuţă care te întâmpină, după ce intri în sat. Este mică, de aroximativ 3 metri lăţime şi 6 metri lungime, în formă de navă simplă, cu altarul circular, cu o deschidere şi mai mică. Este zidită în curtea unei case vechi, ce aparţine asociaţiei.
Ctitor al bisericuţei este binecunoscuta doamnă Nicolescu Coman Maria, fostă campioană mondială la volei feminin, care intenţionează să-şi facă cavoul tot aici”
Biserica „Sf. Calinic de la Cernica” şi „Sf. Martin de Tours”
„Pe uliţa şcolii, în curtea unei căsuţe vechi, propietate a parohiei, se află o bisericuţă mică, de formă dreptunghiulară, făcută din lemn, cu acoperişul drept, din şindrilă, şi aşezată pe o fundaţie înaltă, din pietre de râu.
Ctitori sunt o tânără familie, mixtă (franco-belgiană), ortodoxă, care a petrecut aici o primăvară, fiind foarte impresionaţi de viaţa oamenilor
....
Continuarea si articolul integral pot fi citite cei interesati in reportajul din Gandul:
http://www.ganduetil...initiv-12359672