109 raspunsuri la acest subiect

[Rufus]

Pai la cimitire regula o stabileste proprietarul. Care nu e mortul.

Poate fi cimitir municipal, acolo primaria spune care-s regulile. In astea stau, ca fratii, toate religiile.

Sau poate fi pastorit de parohie, cum sunt majoritatea celor de la tara, dar si in orase. Pai acolo e clar cine face legea...Mai sunt cele private, proprietarul face ce vrea.

De asemenea, in unele cimitire locurile de veci se concesioneaza pe 7 ani, 10 ani, cu sau fara posibilitate de prelungire. Alte locuri sunt mai permisive...daca platesti taxa anuala, nu ti le ia nimeni niciodata.

Nu ma mira reactia preotului. Doar ca, ortodox si credincios convins, eu as fi fost mai maleabil sau, daca nu se poate, macar mai diplomat.

Dar pot spune ca mi-a placut de viviana, cica o impiedica pe batrana sa ajunga pe proprietatea ei   Pai tanti aia nu mai exista, nu mai are nici o proprietate. Sau cel putin pe lumea asta, ca pe alte lumi cine stie...

[portocalia]

Daca uneori viata o mai putem alege de moarte nu putem sa fugim indiferent cine am fost sau cine suntem in viata noastra, indiferent cat bine sau cat rau am facut indiferent cat de bogati sau de saraci am fost ramanem singulari, solitari si absolut egali in fata mortii.

De aceea cel putin in virtutea acestei idei consider ca fata de cei ce nu mai sunt nu ar trebui sa existe decat compasiune, tacere si acceptare.

Gesturile materialiste sau legile pamantesti nu ar trebui niciodata invocate in astfel de momente pentru ca ele nu au valoare decat pentru cei vii. 

 

1. cu prima parte a textului tau sunt de acord, mi se pare absurd sa pedepsesti un om post-mortem refuzandu-i ultima dorinta (care de altfel e perfect de bun simt si usor de indeplinit, nu necesita niciun efort, nicio incalcare a legii) dintr-un exces de zel prostesc.  sunt oameni de-astia (eu le zic prostani), care cred ca daca-s intr-o functie le stiu pe toate, "au o putere", dar ei sunt de fapt lamentabili. vestea buna e ca probabil chinul unei astfel de functii (in care lumea te miroase, te simte prost, slab pregatit, jalnic), e probabil mult mai mare decat micile validari pe care le obtii prin metode de-astea penibile. 

 

 

2. in legatura cu faptul ca pentru ei ce nu mai sunt ar trebui sa avem numai ganduri bune, imi permit o reflectie: am citit recent un "obituary" de rau, care m-a pus pe ganduri. pana sa-l citesc, aveam impresia ca necrologurile sunt numai de bine.  a aparut in "the economist" si era pentru un nazist, care a murit la peste 90 de ani, in timp ce era in detentie. fusese condamnat foarte tarziu, spre 90 de ani si pana atunci avusese o viata (post ww2) destul de pasnica si fructuoasa in Argentina. avusese un magazin de delicatese, intr-o comunitate mica de acolo. toata lumea il stia si-i aprecia business-ul si era in general bine vazut. apoi a fost condamnat, a servit inchisoare si apoi a murit. interesant este ca orasul din Argentina in care traise o viata, a refuzat sa-i primeasca trupul ca sa fie inmormantat. a stat multe luni in morga si pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, ori s-a gasit un loc de inmormantare, ori a fost incinerat. pur si simplu am uitat aspectul asta, imi pare rau. m-am concentrat mai mult pe faptul ca orasul in care traise 40 de ani ca un cetatean onorabil si apreciat a refuzat sa-i primeasca trupul pentru inmormantare, desi Argentina a primit nenumarati nazisti la vremea ei fara sa-si faca probleme de constiinta... mi s-a parut urat din partea Argentinei. Cel putin fatza de tara aceea, omul si facuse datoria, fusese un cetatean onorabil si merita sa fie primit "acasa". Nu credeti? 

Editat de portocalia, 17 noiembrie 2013 - 00:02 .

[372018]

Treaba cu oile si caprele o fo' "de vis"ce sa mai! Pacat...Imi imaginez cum mi-ar cadea dc altul ar fi contextul si eu una dintre "caprele" de evitat :(

Terenul era concesionat. Banuiesc ca batrana a stiut perfect ce si cum ac a ales in urma cu 2 ani ani sa treaca la alt cult. Adica mizez tocmai pe varsta dansei ca avea habar. Cimitire diferite/separate au fost din totdeauna cred,eu asa am pomenit: catolice, ortodoxe,sarbesti chiar,evreiesti, protestante etc. Cred ca de fapt cea care nu se impaca ccc cu alegerea mamei, defunctei, de a trece la o alta confesiune si de a nu putea sa faca cele obisnuite ritului ortodox & alte consecinte rezultate dintr-un astfel de pas, este fiica ei.

 

M-as bucura insa daca s-ar evita discutiile acum pe tema: suntem in Postul Craciunului.

 

Editat de lucialu, 17 noiembrie 2013 - 00:11 .

[eumada]

1. cu prima parte a textului tau sunt de acord, mi se pare absurd sa pedepsesti un om post-mortem refuzandu-i ultima dorinta (care de altfel e perfect de bun simt si usor de indeplinit, nu necesita niciun efort, nicio incalcare a legii) dintr-un exces de zel prostesc. sunt oameni de-astia (eu le zic prostani), care cred ca daca-s intr-o functie le stiu pe toate, "au o putere", dar ei sunt de fapt lamentabili. vestea buna e ca probabil chinul unei astfel de functii (in care lumea te miroase, te simte prost, slab pregatit, jalnic), e probabil mult mai mare decat micile validari pe care le obtii prin metode de-astea penibile.


2. in legatura cu faptul ca pentru ei ce nu mai sunt ar trebui sa avem numai ganduri bune, imi permit o reflectie: am citit recent un "obituary" de rau, care m-a pus pe ganduri. pana sa-l citesc, aveam impresia ca necrologurile sunt numai de bine. a aparut in "the economist" si era pentru un nazist, care a murit la peste 90 de ani, in timp ce era in detentie. fusese condamnat foarte tarziu, spre 90 de ani si pana atunci avusese o viata (post ww2) destul de pasnica si fructuoasa in Argentina. avusese un magazin de delicatese, intr-o comunitate mica de acolo. toata lumea il stia si-i aprecia business-ul si era in general bine vazut. apoi a fost condamnat, a servit inchisoare si apoi a murit. interesant este ca orasul din Argentina in care traise o viata, a refuzat sa-i primeasca trupul ca sa fie inmormantat. a stat multe luni in morga si pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, ori s-a gasit un loc de inmormantare, ori a fost incinerat. pur si simplu am uitat aspectul asta, imi pare rau. m-am concentrat mai mult pe faptul ca orasul in care traise 40 de ani ca un cetatean onorabil si apreciat a refuzat sa-i primeasca trupul pentru inmormantare, desi Argentina a primit nenumarati nazisti la vremea ei fara sa-si faca probleme de constiinta... mi s-a parut urat din partea Argentinei. Cel putin fatza de tara aceea, omul si facuse datoria, fusese un cetatean onorabil si merita sa fie primit "acasa". Nu credeti?

[eumada]

Na ca nu mi a iiesit.ma rog.este o poza pe siteul ala cu o camera de gazare de la auschwitz.ei se vad urmele unghiilor celor ucisi.pai nazistul nu merita odihna pamantului.au ucis copii nevinovati
au ucis oameni fara vina.ai citit portocalia jurnalul anei frank?sau jurnal insangeeat?

[portocalia]

Na ca nu mi a iiesit.ma rog.este o poza pe siteul ala cu o camera de gazare de la auschwitz.ei se vad urmele unghiilor celor ucisi.pai nazistul nu merita odihna pamantului.au ucis copii nevinovati
au ucis oameni fara vina.ai citit portocalia jurnalul anei frank?sau jurnal insangeeat?

Am citit jurnalul Anei Frank. Chiar m-a obsedat o vreme personajul, am vazut poze, singurul video cu ea...  Stiu si despre ororile din lagare. Si inteleg ce spui tu. Oricum, nazistul nostru era vinovat, trimisese cu mana lui la gazare oameni, el lucra la triere. Deci nu discutam de vinovatie, ea e incontestabila. 

 

Discutam despre faptul ca in focul anilor de dupa razboi, tarile latine au primit cu mic cu mare criminali de razboi, fara sa-i ia la intrebari, Argentina fiind fruntasa aici. Nazistul nostru, avand vreo 20 si ceva de ani atunci, era extrem de tanar. Argumentatia lui, la proces, a fost ca "a urmat ordinele superiorilor". Dupa ce a fugit in Argentina a inceput practic o alta viata, care a durat 60 de ani si in care a fost un cetatean onorabil al comunitatii. Un mic comerciant, care vindea produse de calitate si extrem de responsabil. Un stalp al comunitatii, daca vrei. 

 

Apoi, la 90 de ani s-a redeschis vechiul proces in care fusese achitat in anii 40, a fost condamnat, a servit inchisoare in Elvetia (parca) si a murit in inchisoare. Comunitatea in care traise o viata si care-l acceptase timp de 60 de ani (desi se stia cine este, ca e un fost nazist), a refuzat sa-i primeasca trupul. Nu ti se pare un gest de mare ipocrizie in partea comunitatii, care tacit, acceptase nazistul timp de 60 de ani, dar cand a fost condamnat, gata, l-a expulzat fara nicio discutie. 

Editat de portocalia, 17 noiembrie 2013 - 02:12 .

[eumada]

of ma enerveaza telefonul asta

[viviana]

Marius e frumos ce ai scris , mie insa imi scapa legatura cu topicul asta.

Tot ce imi vine acum in minte ar fi daca pornind de la fraza asta:  "consider ca fata de cei ce nu mai sunt nu ar trebui sa existe decat compasiune, tacere si acceptare" am lua cuvantul "acceptare" si atunci ar trebui sa fim de acord macar pentru ca cineva a trecut din lumea asta cu ultimele dorinte indiferent daca ele sunt sau nu "in lege" . Asta e?

Altceva nu-mi vine in minte.

PS: textul pus de tine este din slujba inmormantarii de la ortodocsi , nu sunt foarte sigura nici de aici de legatura .

Iti scapa legatura pentru ca, cred eu,  te-ai cramponat de cuvintele "proprietate personala" si ai uitat partea morala si spirituala a intamplarii.

[mamica11]

Viviana , asa e.Nici nu mi-am pus problema asa stiind ca e vorba de canoane.

Nuinteleg de exemplu nici ce v-a placut la poza pusa pe pagina anterioara celor ce nu sunteti de acord cu respectarea canoanelor respective de "neamestecare " sa zic asa. Faptul ca acolo unul era intr-o parte a gardului si unul in cealalta ? Iar nu pricep. Dar ma gandesc eu ca like urile respective erau pentru ideea cu sculptura doar, nu si pentru ideea separarii .

Rufus, preotul nu putea fi "maleabil" , chiar si intr-o Romanie maleabila din multe puncte de vedere ar fi riscat enorm.

[eumada]

Ideea e la acea sculptura ca daca religios nu au putut fi pusi in acelasi mormant dupa moarte sunt impreuna.....

 

Mamica11 pui problema exact ca un reporter care vrea a csoata mai mult de la oameni.....nu de alta dar simbolistica acelei sculpturi e totusi la nivel de intelegere de masa ca doar nu-i picasso.