Incarcat in Povesti nastere - # #saptamana 39 de sarcina
1.066 vizualizariAm ales ca cel de-al 10 mesaj sa cuprinda nasterea micutei noastre, probabil pentru ca este cel mai important si cel mai fericit moment din viata noastra.
Medicul meu a decis ca in saptamana 38 de sarcina pesarul sa fie scos (scurtarea colului nu mai reprezenta o problema pentru micuta noastra), motiv pentru care am incercat sa fiu cat mai atenta la toate semnele pe care organismul mi le oferea anuntand venirea bebelinei. Nu era o certitudine ca daca va cadea dopul gelatinos, nasterea va fi imediata. Si totusi am fost atenta, si iata ca sambata au inceput contractiile, la intervale de aprox 50 min - o ora, si dopul gelatinos a cazut. Duminica contractiile au fost la aceleasi intervale, suportabile ca intensitate. Sotul a insistat sa contactez medicul, si cu toata jena ca il pot deranja duminica, duminica pe la orele 18.00 l-am sunat si i-am spus ca am contractii, si din ce mi-am dat seama, am pierdut dopul gelatinos. Am avut noroc, medicul era de garda la Maternitatea Bucur, si mi-a spus sa fac o vizita la pentru a vedea cum stau lucrurile. Am luat bagajul meu de spital, si am ajuns la maternitate cu sotul pe la orele 19.30. Dupa verificare, medicul a decis sa raman internata in spital pentru ca fetita era pe drum. In mintea mea erau atatea intrebari si emotii, stiam ca durerea va fi destul de greu de suportat, dar faptul ca aveam alaturi un medic exceptional care imi inspira incredere, m-a ajutat foarte mult. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale pe acest medic exceptionale, care mi-a dat indicatii pretioase de fiecare data cand a fost nevoie.
Contractiile au fost suportabile pana la orele 22.30, aproximativ ; cand am vazut ca durerile devin mai puternice, am contactat sotul pentru a-l linisti ca totul este sub control, si suport cu bine durerile. Contractiile au devenit tot mai dese si mai puternice, deja ma dilatasem 5 cm. Echipa medicala impreuna cu doctorul au intervenit pentru a ma ajuta cu nasterea, pentru ca trebuie sa recunosc, nu m-am descurcat prea bine, si am reusit sa nasc natural cu ajutorul lor, cu epiziotomia necesara. Au fost cateva contractii puternice, iar la 23.30 doctorul mi-a pus fetita in brate pentru a-i oferi primul pupic. Cat de drag imi este chipul ei angelic, rotund si dragalas. Cand i-am vazut fata micuta si nevinovata am uitat instantaneu de durere si de tot. Un asemenea ingeras merita tot efortul din lume.
Comentarii