Momentul mult asteptat se apropie, suntem nerabdatori sa ne intalnim fetita, dar mai avem putin…37 de saptamani si 5 zile.
Inca mai incerc sa surprind miscarile bebelusei, sa o surprind in momente cand isi modifica pozitia si isi misca piciorusele, manutele sau chiar cand sughite…imi doresc sa imortalizez aceste momente unice, dar nu prea reusesc chiar daca am aparatul foto langa mine, sau cel putin nu reusesc sa surpind tot ceea ce as vrea…
Cred ca si fetita isi doreste foarte mult sa fie tinuta in brate, asa o simt dupa cum ‘’scormoneste’’ ea in burtica, dar stie si ea ca trebuie sa mai astepte putin.
Emotiile sunt mari, incerc sa imi ocup mintea cu alte lucruri, atat cat este posibil, nu vreau sa ma simta agitata pentru ca va deveni si ea la fel.
Contractiile sunt tot mai puternice si dureroase, ceva mai dese, dar trec in scurt timp…cat despre somn pot spune ca reusesc sa ma odihnesc si sa ma simt odihnita la 3-4 zile. Seara fetita este activa, si ii place sa adoarma in intervalul 2-4 dimineata. Ma pun pe partea stanga, nu ii place. Incerc pe partea dreapta, la fel, da semne ca o deranjeaza. Si pe spate este greu, pentru ca de multe ori simt ca ma sufoc si nu mai pot respira. Si totusi, in linistea noptii o simt cel mai bine, si fiecare miscare a ei este pentru mine un mister…ma amuza uneori, iar faptul ca aceasta minune este in interiorul meu, imi arata inca o data legatura puternica care s-a creat intre mama si puiul ei.
Comentarii