Bebelina a venit de doua zile, suntem inca in spital.
Operatia a durat ceva mai mult decat prima, am avut ruptura de uter. Din fericire, totul a decurs ok. A venit la timp nasterea, pana sa se hotarasca ea sa iasa, pe calea gresita.
Nu pot descrie sentimentul pe care l-am avut cand am auzit-o plangand si am stiut ca e bine. Mi-au dat lacrimile instant. O emotie si o bucurie pura, nimic altceva nu mai conta. Nu ma mai ingrijora nici macar operatia, cu toate ca ma speriasem cand am auzit cuvantul 'ruptura'.
A fost maricica, 3.5 kg. Ma gandeam ca fiind fetita va fi mai micuta, dar l-a intrecut pe fratele ei.
Am reusit sa ma mobilizez inca din prima seara, desi operatia s-a terminat pe la 17 si ceva. M-am ridicat si am facut cativa pasi pana la fereastra.
A fost bineinteles greu si dureros. Dar cumva acum stiam la ce sa ma astept. Se spune ca la a doua cezariana durerile sunt mai mari. Dar parca nu mi s-a parut. Poate si pentru ca la prima eram mai 'naiva', nu ma asteptam sa doara chiar asa, si a venit totul ca un soc.
Acum am venit pregatita sufleteste😅.
Mai avem o zi de stat in spital, si parca trece prea greu timpul. Abia astept sa ajungem acasa, sa fim toti 4 impreuna. Si astept cu nerabdare sa vad reactia fratiorului.
Bine ai venit, mititico!
Comentarii