386 raspunsuri la acest subiect

[oana_lex82]

Ce bun e subiectul asta...imi trezeste atatea amintiri din copilarie...pana in clasa a IV-a am fost un dezastru la invatatura..dar ce dezastru[:I]JALE....Mama saraca era disperata fiind cadru didactic..intra in pamant de rusine cand se ducea domnul invatator sa i se planga de mine...Recunosc si imi amintesc ca imi era gandul numai la joaca...asta poate si pt ca am fost data de 6 ani la scoala..cine stie...Cert e ca nu stiu daca mi-as fi revenit vreodata daca nu se intampla un eveniment care m-a marcat si o zic cu mana pe inima ca n-am sa uit cate zile voi avea...La sfarsitul clasei a IV-a ne pregateam de serbarea de sfarsit de ciclu primar..mare veselie mare...(eu am talent la muzica..de fapt am o voce mai deosebita..nu ma laud dar zic ca sa intelegeti unde bat)..Bineinteles ca la festivitatea de sfarsit de an se pregateau si cantece...Domnul invatator ne stia de acum "talentele" fiecaruia si tot impartea la unul si la altul cantece si poezii...Era un cantec "Lumea copiilor" care era ff frumos..dar din pacate nimanui nu-i iesea bine ca interpretare..invatatorul s-a uitat la mine si mi-a zis asa : Oana, asta trebuia sa fie cantecul tau, dar pt ca nu ti-a placut sa inveti il voi da altcuiva cu riscul sa iasa prost...Si ghiciti ce..CHIAR L-A DAT!!![q][q]Ehe..atunci s-a intamplat ceva in mintea mea..atunci cred ca m-am maturizat...In inima mea am zis :"Din cauza invataturii am sa am numai de pierdut in viata...Doar nu-i asa greu sa invat..trebuie doar sa vreau.."

Din clasa a V-a am devenit premianta...am terminat liceul si facultatea sefa de promotie...ador sa invat orice...mi se pare o provocare si nu suport sa fie cineva inaintea mea...Eu zic ca vine un moment in viata cand realizezi ca in viata trebuie sa lupti pt a avea satisfactii...
Ii sunt ff recunoscatoare invatatorului meu![flo]

[Sabina]

Ai avut noroc. Alt copil s-ar fi demoralizat pe veci.

poate ca invatatorul totusi te cunostea binisor, da e cam riscant ce a facut.

felicitari insa pt rezultatele frumoase.



____________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!



Cum mi-am alaptat copiii

______________



Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[chatonel]

Citat:

citat din mesajul lui ocebine Nu vad sensul tocelii (Chatonel, eu una vorbesc din experienta). Anamaria "With sufficient thrust, pigs fly."

nici eu nu il vad, probabil vroiai sa citezi pe altcineva, nu eu sint adepta tocelii

Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

[buflea]

Pe mine ma ingrozeste cat de multe metode de motivare, bune sau proaste ies la iveala din povestile voastre ...

Sa v-o spun si eu pe a mea - mie nu mi-a placut niciodata sa invat (puah, si ma mai mir de fi-meu) si imi aduc aminte ca mama imi dadea de lucru in plus numai la matematica - nu mult, 5 exercitii pe zi, care erau o corvoada. Exact ca si fi-meu, dura o vesnicie pana ma apucam si 30 min pana le terminam. Interesant este ca eu am invatat de FRICA - ai mei mereu mi-au spus ca daca nu invat, o sa ajung sa lucrez la fabrica Suveica (care era langa noi), in picioare cate 10 ore, cu varicele umflate, cu mainile murdare ...etc, mereu, mereu mi-au zugravit munca fizica ca pe ceva murdar, greu, oribil, frustrant - si mi-a fost atat de FRICA sa nu ajung asa, incat am rupt cartea . Am terminat liceul in primii zece, am teminat facultatea cu bursa de merit si mereu cu frica "Suveica" in suflet.

Neavand nici un fel de pasiune, chiar cred ca mi-a facut bine acest tratament - in general sunt cam superficiala si imi trebuie un motiv serios ca sa ma tin de treaba.

Acum fi-meu aproape ma inspaimanta cat de mult imi seamana - ma gandesc sa incerc metoda care a functionat la mine, fiind aceeasi fire, poate merge - dar, cel putin acum nu mi se pare ca e prea cutremurat de perspectiva taierii ierbii toata viata - ba mai mult, cand i-am dat acest exemplu a spus senin "dar mama, tata tunde iarba si uite ce multi bani are" .

Oricum - e sigur ca explicatiile nu functioneaza la nimic, nu la ai mei ...

[chatonel]

Citat:

citat din mesajul lui sorana Chattonel mie mi se pare asa: daca era o carenta de vreun fel, o notiune neinteleasa, etc puteam sa o corectam si era perfect logic ce zici tu. Sorana si Monica (28.09.2002)

sigur ca se poate corecta si scrierea, cu putin efort... e pacat sa isi limiteze posibilitatile singura, zicind "nu pot" (sa scriu frumos si, implicit, nu mai merg la concurs) cind, de fapt, este "nu vreau sa pot".
Ab_Ac a inteles exact ce vroiam sa spun.
Probabil ca si tu, nu?

Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

[chatonel]

Citat:

citat din mesajul lui oana_lex82 Ce bun e subiectul asta...imi trezeste atatea amintiri din copilarie...pana in clasa a IV-a am fost un dezastru la invatatura..dar ce dezastru[:I]JALE....Mama saraca era disperata fiind cadru didactic..intra in pamant de rusine cand se ducea domnul invatator sa i se planga de mine...Recunosc si imi amintesc ca imi era gandul numai la joaca...asta poate si pt ca am fost data de 6 ani la scoala..cine stie...Cert e ca nu stiu daca mi-as fi revenit vreodata daca nu se intampla un eveniment care m-a marcat si o zic cu mana pe inima ca n-am sa uit cate zile voi avea...La sfarsitul clasei a IV-a ne pregateam de serbarea de sfarsit de ciclu primar..mare veselie mare...(eu am talent la muzica..de fapt am o voce mai deosebita..nu ma laud dar zic ca sa intelegeti unde bat)..Bineinteles ca la festivitatea de sfarsit de an se pregateau si cantece...Domnul invatator ne stia de acum "talentele" fiecaruia si tot impartea la unul si la altul cantece si poezii...Era un cantec "Lumea copiilor" care era ff frumos..dar din pacate nimanui nu-i iesea bine ca interpretare..invatatorul s-a uitat la mine si mi-a zis asa : Oana, asta trebuia sa fie cantecul tau, dar pt ca nu ti-a placut sa inveti il voi da altcuiva cu riscul sa iasa prost...Si ghiciti ce..CHIAR L-A DAT!!![q][q]Ehe..atunci s-a intamplat ceva in mintea mea..atunci cred ca m-am maturizat...In inima mea am zis :"Din cauza invataturii am sa am numai de pierdut in viata...Doar nu-i asa greu sa invat..trebuie doar sa vreau.." Din clasa a V-a am devenit premianta...am terminat liceul si facultatea sefa de promotie...ador sa invat orice...mi se pare o provocare si nu suport sa fie cineva inaintea mea...Eu zic ca vine un moment in viata cand realizezi ca in viata trebuie sa lupti pt a avea satisfactii... Ii sunt ff recunoscatoare invatatorului meu![flo]

felicitari invatatorului tau, a stiut exact cum sa iti arate drumul "drept" :) si felicitari tie, pentru ca ai vrut sa il urmezi

Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

[arminad]

Citat:

Interesant este ca eu am invatat de FRICA - ai mei mereu mi-au spus ca daca nu invat, o sa ajung sa lucrez la fabrica Suveica (care era langa noi), in picioare cate 10 ore, cu varicele umflate, cu mainile murdare ...etc, mereu, mereu mi-au zugravit munca fizica ca pe ceva murdar, greu, oribil, frustrant - si mi-a fost atat de FRICA sa nu ajung asa, incat am rupt cartea . Am terminat liceul in primii zece, am teminat facultatea cu bursa de merit si mereu cu frica "Suveica" in suflet.

Buflea, dupa teoria asta ar trebui ca toti copiii din familii sarace unde parintii muncesc din greu zi lumina in conditii grele si locuiesc in cartiere naspa sa fie absolventi de master. Statisticile arata contrariul.. copiii proveniti din parinti absolventi de college au sanse mai mari sa mearga la college si mai ales sa gradueze.
Explicatia este foarte simpla. Copiii beneficiaza in primul rand de genele parintilor, de exemplul parintilor si de un mediu echilibrat si suportiv.
Restul e cam ca cireasa de pe tort se poate si fara ea dar daca o ai de ce sa nu o pui

[ruxij]

Eu nu prea stiu de ce am invatat. Povestile cu tesatoria, cu maturatul scarii blocului samd le-am primit si eu, dar nu ma impresionau catusi de putin. Nu mi se parea mie asa greu sa matur scarile:)) Stiu insa ca nu prea mi-a pasat de note si nu voiam sa fiu prima, nu voiam sa fac efort prea mare sa iau 10, incercam sa fac destul ca sa fie parintii multumiti si cam atat, sa nu cumva sa ma scrantesc invatand prea tare:)). Nu invatam decat la ce mi se parea mie "important", restul dadeam rasol, sa iau si un 9 si un 8 (da' la 8 ma certa mama, asa ca incercam totusi macar de-un 9). La scoala nu am fost atenta niciodata in viata mea, pana la facultate inclusiv, pana la doctorat si pana acum,cand nu sunt atenta la seminarii si sedinte:)) Interesant este ca eu aveam in capul meu ca eu sunt buna, nu prea conteaza notele si ce zice "tovarasa". Nu credeam ca sunt "cea mai buna" in sensul de buna la toate, dar stiam eu ca sunt buna acolosa, iar la matematica credeam cu tarie ca sunt "cea mai buna" no matter what, doar ca nu stie nimeni si treaba lor dc nu stiu lol Pana la urma au si stiut. Nu stiu de unde imi venea chestia asta, ca parintii nu prea ma laudau.

[sorana]

Citat:

citat din mesajul lui chatonel Citat: citat din mesajul lui sorana Chattonel mie mi se pare asa: daca era o carenta de vreun fel, o notiune neinteleasa, etc puteam sa o corectam si era perfect logic ce zici tu. Sorana si Monica (28.09.2002) sigur ca se poate corecta si scrierea, cu putin efort... e pacat sa isi limiteze posibilitatile singura, zicind "nu pot" (sa scriu frumos si, implicit, nu mai merg la concurs) cind, de fapt, este "nu vreau sa pot". Ab_Ac a inteles exact ce vroiam sa spun. Probabil ca si tu, nu? Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009 Toulouse, la ville rose

Cred ca da . Eu am scris mereu urat. Dintr-a I-a pana acum. Mama, invatatoarea, apoi chiar profesorii in V-VIII s-au straduit sa ma corecteze. Am facut "n" exercitii de scriere, etc. Si stii ce? Tot nu s-a corectat.
Eu spun din proprie experienta ca nu se corecteaza scrisul urat. E fix ca talentul la desen (nici de-ala n-am). Poti sa exersezi oricat, eu sunt si mai ambitioasa si ma ofticam rau ca nu-mi iesea asta cu scrisul, si nu mi-a iesit indiferent de munca depusa.
In concluzie rezultatul in cazul meu a fost nu 0 ci sub 0, adica m-au stressat si m-am stressat de pomana, scrisul fiind in continuare urat.
Asa ca faptul ca nu vreau sa ma stradui sa o corectez pe fi-mea e din proprie experienta.


Sorana si Monica (28.09.2002)

[pisigri]

Eu (cred ca) am inteles ce zice Chatonel. Si recunosc cu mina pe inima ca si pe mine m-ar enerva ca fiica-mea sa isi inchida singura niste usi si niste oportunitati pentru ca nu-i pasa de un lucru minor care sta in calea ei. Sorana, vreau sa te intreb, ca nu prea am priceput: era un concurs in care exista precizat un punctaj anume pentru aspectul scrisului? Sau pentru modul de redactare? Sau nu au inteles profii scrisul fetitei tale?
Stii de ce intreb; pe vremea mea, la matematica si la fizica (sigur, poate si la chimie da eu n-am avut multa treaba in directia asta...) se puncta si acest mod de redactare, de prezentare a rationamentului prin care ajungeai la rezultat, la geometrie se puncta si modul in care a fost efectuat desenul (degeaba ajungeai la solutia corecta daca desenul era facut de-a futu-i ma-sa) si tot asa.

Eu nu am lucrat suplimentar decit cind am simtit eu ca "se-mpute" treaba.
In clasele primare, in vacante, nu aveam teme ci lecturi suplimentare si exercitii suplimentare, pe care le faceam ca le facea toata clasa; nivelul era destul de ridicat si parintii interesati de copiii lor.
In clasa a Va a fost nevoie de putin efort suplimentar pentru a capata "viteza" la rezolvarea exercitiilor de matematica.
Apoi, la trecerea la liceu, am avut din nou nevoie de putina munca suplimentara pentru matematica (alt nivel, alte cerinte, am intrat intr-o clasa de "cei mai buni" care avea acelasi nucleu de 15 elevi inca din clasa intai) si pentru fizica (desi in clasa a VIIIa am ratat de putin participarea la faza nationala a olipiadei).

Nici eu nu vad rostul lucrului suplimentar asa, de dragul de a lucra. Fie copilul nu se descurca intr-un domeniu si are nevoie de ajutor, fie are competente deosebite intr-un domeniu, care trebuie dezvoltate. Altfel nu vad nici o motivatie.

______________________________


http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)