386 raspunsuri la acest subiect

[Mickyyy]

Pentru ca devine din ce in ce mai stufos, am deschis partea a II-a.Lipsa de ambitie - partea IDesi initial a fost deschis pe un caz particular, cam de pe aici au inceput polemicile

Citat:

citat din mesajul lui Mickyyy Insa as vrea sa deviez putin de la povestea in sine, si sa aflu si parerea voastra, poate ca vad eu gresit lucrurile la modul general.Cand un copil poate face fara prea mare efort un lucru mediocru, dar cu putin mai mult efort l-ar putea face bine sau chiar perfect, eu ca parinte ar trebui sa-i accept mediocritatea sau sa-l impulsionez sa se perfectioneze? Nu ma refer aici la teme, ci vorbesc la modul general. La formarea lui viitoare. Daca de mic stie ca nimeni nu-i cere mai mult, si toti se multumesc cu ce face el, nu va ajunge mai tarziu in viata sa rocedeze la fel?

[buflea]

Trebuie inchis primul subiect si pus acolo un mesaj catre acest al doilea topic. Eu am continuat acolo din greseala.

[Lala_D]

Citat:

citat din mesajul lui buflea Asa este - caligrafia chiar nu mi se mai pare importanta in ziua de azi. Ma intorc acum la puctul de plecare al acestei discutii - e bine sa facem cu copiii suplimentar acasa sau nu ? Unii spun ca DA, altii ca NU. Am citit la cineva care spunea ca e bine, cu moderatie si colaborare din partea copilului ... Eu sunt in categoria care considera lucrul acasa necesar, mai mult, esential - nu neaparat ca sa fie primul, dar DA, vreau sa fie printre cei mai buni. Din pacate ma oboseste extrem de tare negocierea asta continua cu el. Si acum va intreb, exista pe lumea asta vreun copil care COLABOREAZA / VREA sa faca suplimentar lectiile de la parinti ? Caci perceptia mea este ca daca copilul accepta si este oarecum responsabil pentru lectiile de la scoala, autoritatea parinteasca si sfaturile astea de viitor pur si simplu nu-l ating. Si am o oarecare explicatie la aceasta atitudine - nu are suficienta maturitate si experienta ca sa inteleaga ce spune mama despre "viitorul" ala, rezultatele bune din clasa nu le percepe ca rezultat al lucrului suplimentar acasa ci doar ca pe chestii usoare pe care le invata la scoala si pe care el le prinde fara probleme, autoritatea profesorului este net superioara fata de cea a parintelui ...etc. Si vin acum si va intreb, cum exact negociati si il convingeti pe copil sa il determinati sa lucreze suplimentar ?

Eu am un copil care lucreaza suplimentar. Nu mult, nu zilnic dar in general face inainte de concursuri, lucrari, teze sau olimpiade.
Fiind deja scolar cu experienta stie ca lucratul asta suplimentar nu mai este un moft sau o aberatie a mea ca parinte.
A vazut ca il ajuta, ca are nevoie de acele cateva exercitii in plus, specializate pe materie ce nu este suficient de bine discutata la scoala fiind in afara programei comune dar existand in cea de concurs.
Asa ca negocierile s-au redus substantial fiind mai mult de moment de tip "fac peste jumatate de ora" si disparand varianta " nu, nu vreau sa fac".

In clasele mici am avut suportul invatatoarei, care, ca sa dispara varianta "nu, nu mi-a dat doamna sa fac suplimentar deci nu fac" le dadea saptamanal o listuta cu ceva de facut suplimentar iar cei care le faceau erau laudati pentru munca depusa.

Al meu a dorit mereu sa fie printre cei laudati asa ca le facea de buna voie.
Prin clasa a patra nu mai era listuta dar era intelegerea "am dat lista parintilor la sedinta, ce va pun ei sa faceti e dat de mine "

Cam asa a fost la noi.

[chatonel]

Citat:

citat din mesajul lui buflea Asa este - caligrafia chiar nu mi se mai pare importanta in ziua de azi. Ma intorc acum la puctul de plecare al acestei discutii - e bine sa facem cu copiii suplimentar acasa sau nu ? Unii spun ca DA, altii ca NU. Am citit la cineva care spunea ca e bine, cu moderatie si colaborare din partea copilului ... Eu sunt in categoria care considera lucrul acasa necesar, mai mult, esential - nu neaparat ca sa fie primul, dar DA, vreau sa fie printre cei mai buni. Din pacate ma oboseste extrem de tare negocierea asta continua cu el. Si acum va intreb, exista pe lumea asta vreun copil care COLABOREAZA / VREA sa faca suplimentar lectiile de la parinti ? Caci perceptia mea este ca daca copilul accepta si este oarecum responsabil pentru lectiile de la scoala, autoritatea parinteasca si sfaturile astea de viitor pur si simplu nu-l ating. Si am o oarecare explicatie la aceasta atitudine - nu are suficienta maturitate si experienta ca sa inteleaga ce spune mama despre "viitorul" ala, rezultatele bune din clasa nu le percepe ca rezultat al lucrului suplimentar acasa ci doar ca pe chestii usoare pe care le invata la scoala si pe care el le prinde fara probleme, autoritatea profesorului este net superioara fata de cea a parintelui ...etc. Si vin acum si va intreb, cum exact negociati si il convingeti pe copil sa il determinati sa lucreze suplimentar ?

Depinde ce se cere la scoala. Daca este deja exigenta, poate ca nu mai e nevoie sa faci suplimentar cu copilul... daca nu este, atunci trebuie facut.
Noi aveam o lista cu lecturi obligatorii si una cu cele facultative, culegeri cu probleme idem, ca sa stim spre ce sa ne orientam ca sa facem suplimentar.

Tu din ce te inspiri ca sa faci suplimentar?

Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose

[Mickyyy]

Nu am autoritatea sa inchid subiecte.

Si sincer, si eu sunt foarte curioasa sa aflu raspunsul la intrebarea ta, cum ii determinam sa lucreze suplimentar!
Pentru ca eu n-am gasit inca solutia, decat eventual cu forta, iar asta nu se poate numi solutie!

Cineva zicea "ambitia mie mi se pare o mare prostie, care iti aduce mai mult - decat + in viata".
Eu nu cred ca e adevarat, pentru mine lipsa ambitiei e echivalenta cu efectul de turma, fie nu vreau sa fac ceva sa ies in evidenta de teama ca voi fi etichetat de ceilalti (si-aici exemple avem de la scoala cand esti catalogat tocilar, pana la serviciu cand daca incerci ceva mai mult colegii iti pun bete-n roate, ca le strici confortul cu care's obisnuiti), fie e nevoie de efort si lenea-i prea mare, asa ca mergem pe principiul las ca merge si-asa!
Si oriunde te uiti in ziua de azi, nu vezi decat exemple de las ca merge si-asa, Poate si din cauza asta Romania a ajuns unde a ajuns acum, romanii nu au ambitie sa faca si ei, ei doar se roaga sa moara si capra vecinului.

Insa revin la ideea de baza, daca un adult poate pricepe mai greu sau mai usor anumite lucruri, cum procedezi cu un copil?

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui chatonel Depinde ce se cere la scoala. Daca este deja exigenta, poate ca nu mai e nevoie sa faci suplimentar cu copilul... daca nu este, atunci trebuie facut. Noi aveam o lista cu lecturi obligatorii si una cu cele facultative, culegeri cu probleme idem, ca sa stim spre ce sa ne orientam ca sa facem suplimentar.[quote] Nu stiu cum sa spun cu scoala - de ex mie programa mi se pare foarte buna, din pacate aici nu ai control ca sa dai copilul intr-o clasa mai buna, nici macar intr-o scoala mai buna. Plus ca performanta celorlalti este secret de stat. [quote]citat din mesajul lui chatonel Tu din ce te inspiri ca sa faci suplimentar?

Pai inca mai caut o strategie in privinta acestul lucru suplimentar si descopar ca prefer sa ii dau sa lucreze la matematica doar pentru ca acolo se lasa mai usor.



Baiatului meu (acum termina K) NU ii place sa citeasca, DELOC - eu nu stiu daca asta e ceva comun, dar personal ma ingrijorez ... multi mi-au spus sa ii caut carti care sa il atraga si aproape ca am ajuns la concluzia ca nu il atrage nimic. Ii place sa obtina informatiile mura in gura, de la altii, dar sa caute el intr-o carte, pe Internet - deloc. Nici macar cand se joaca la computer nu are curiozitatea sa citeasca regulile - daca nu sunt vorbite, pur si simplu nu se mai joaca. Alt ex - acum 2 zile l-am pedepsit (facuse alta boacana), nu i-am mai dat voie la TV, la 8:00 P.M. l-am bagat in camera lui si i-am spus ca poate ori sa citeasca orice carte vrea el sau sa se culce (nici nu se intunecase afara). A zis fara sa clipeasca ca el se culca si asa a si facut . Si stie fetelor sa citeasca, pentru ca il pun eu, seara, imi citeste cate o carte si sunt absolut uimita de cat de bine citeste comparand cu cat de putin am lucrat cu el acasa la citit si cat de rezistent este pana se apuca. Dureaza 20 min vaicareala si negocierea de a se apuca de o carte si 5 min cititul in sine - citit caruia nu am ce sa-i reprosez - unul, doua cuvinte corectate si eventual semnele de punctuatie (nu se opreste la punct, citeste ca o moara).



Eu sunt uimita ca exista copii de cls a 4 a care constientizeaza beneficiul lucrului suplimentar si nu sunt rezistenti la asta - poate s-o responsabiliza si al mei mai tarziu (vrabia malai viseaza )

[ocebine]

Din punctul meu de vedere, daca un copil are rezultate bune (nu neaparat primul/prima) este greu de explicat de ce trebuie lucrat in plus fata de ceea ce fac la scoala (contind pe faptul ca scoala e buna si il motiveaza/stimuleaza).
Daca vezi ca un copil are o capacitate de asimilare buna...zau ca nu pricep de ce trebuie 10 probleme in plus.
Eu prefer sa ii car la o piesa de teatru, la un muzeu, la un film (Nick a vrut sa vada "Hesher" saptamina asta...mi s-a facut parul maciuca dar nu contest a fost un film bun), vacante in locuri diferite...chiar si un weekend pe linga casa are o valoare nu neaparat educativa dar nu se invata doar din culegeri.

Nu vad sensul tocelii (Chatonel, eu una vorbesc din experienta).

Buflea, eu zic ca daca dai un strop de relax baiatul tau va lua cartea in mina...pe sotul tau il vede citind (ca tu stiu ca mereu ai carti cu tine)?
Si sincer, la Kinder mi se pare exagerat sa isi faca singur "research" (cules de informatii).


Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

[sorana]

Chattonel mie mi se pare asa: daca era o carenta de vreun fel, o notiune neinteleasa, etc puteam sa o corectam si era perfect logic ce zici tu.
DAR este vorba de caligrafie. Un alt exemplu este ca nu deseneaza bine (nu are talent deloc) - sa o duc la cursuri de desen (si caligrafie), sa o fortez sa faca ceva pentru care nicio aplecare naturala mie mi se pare aiurea.
Cu alte cuvinte in Word scrie ok (). In cazul scrisului de mana pune semnele de punctuatie bine (corect folosite), scrie corect gramatical si ortografic, scrisul este citet, una peste alta, la 8 ani scrie (din punctul meu de vedere) mult mai bine decat multi adulti. Pentru ce as chinui-o acum sa faca literele rotunde si egale???

EDit: Nu stiu (si nimeni nu poate sti) daca va ajunge fi-mea "in varf". Eu nu-mi doresc asta pentru ea, poate o va dori ea, poate nu. In mod sigur nu va ajunge un "varf" in pictura sau caligrafie (nici nu cred ca exista asa ceva), ceea ce nu o va impiedica sa fie un excelent programator, doctor, astronaut, biolog, chimist, etc, etc cu un scris foarte urat [:D]. Stie cineva daca e vreo legatura intre castigatorii premiului Nobel si scrisul frumos/urat? ([:D])

In mod evident nu putem avea toti aceeasi parere. Dar asta e parerea mea.


Sorana si Monica (28.09.2002)

[sorana]

Am uitat sa mai zic ca mie mi se pare important sa-ti cunosti limitele (ca adult, daca fi-mea o face de la 8 ani cu atat mai bine) si nu cred ca esti limitat/autosuficient daca zici despre tine ceva de gen: sunt excelent la chimie, foarte bun la mate si jalnic la desen. Nu vad nici o utilitate in a incerca sa desenezi mediocru (oricum n-o vei face de top daca n-ai talent), vei pierde o gramada de timp si nervi ca incerci sa desenezi, ba chiar s-ar putea sa pierzi din ceea ce ai fi putut face pe ceea ce erai bun (sa te ratezi ca si chimist sau matematician in exemplul de mai sus).
Parerea mea este ca perfectionismul in orice, dorinta de a fi cel mai bun la toate e doar o dovada de idealism, nu ai cum sa fii primul si la matematica si la muzica, desen, biologie, etc, etc.


Sorana si Monica (28.09.2002)

[ruxij]

Eu am mai scris la subiectul asta, adica la capitolul 1? Ca parca am scris, da' nu mai gasesc ce am scris:))

In orice caz, copilul meu lucreaza suplimentar, e intr-un program de matematica la care merge de 2 ori/sapt. si de unde are teme zilnice. Vrea sa lucreze de bunavoie si nu vrea sa il scot de la acel program pentru ca nivelul clasei in care e el e f. ridicat si aproape toata lumea merge la acest program. Faptul ca merge si el ii da incredere ca poate sa faca fatza. Deci exista si presiunea colegilor (peer pressure). Dc. copilul nu are peer pressure decat pe invers (e.g. tocilarule!), e mai greu.