268 raspunsuri la acest subiect

[c.valy]

Noi am avut colici aproape 2 luni de pe la 1luna si ceva au inceput sintomele,am incercat cu ceaiuri nu a mers apoi am trecut la Espumisan L si a fost bun pt noi...ne calma,am si uitat acea perioada,incet,incet o sa le treaca colicii apoi dintii apoi durerea de la lovituri si tot asa



LucaDaniel -22.10.2008 povestea noastra un votic pentr-un pitic poze nunta

[mirela_n]

Multumesc pt.raspuns fetelor,Sorilea ce durduliu mare ai,e un scump,sa va bucurati de el

[joklk]

Pe noi ne-au chinuit colicile pana la patru luni, dar vorba ta Valy am si uitat de perioada aceea. Am luat de toate: Sab Simplex, Debridat, Espumisan. Nu ne-a ajutat nimic. Deci mamici de pitici mici mici, rabdare ca trece de la sine.



Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)

pozele noastre

Piticul nostrum drag Karla-Luiza

[Ayla21]

Citat:

citat din mesajul lui c.valy Neatza le mai dau odata Ayla. LUCA-DANIEL,nascut-22.10.2008,greutatea 1.700 prin cezariana,32 saptamani,scor apgar 7.LucaDaniel -22.10.2008 povestea noastra [b]un votic pentr-un pitic [b]poze nunta

V-am trecut in listuta!Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda. Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, [url="[url="http://i91.photobucket.com/albums/k306/Fluturas2s/Alma/captionit163739I467D32.jpg"]Alma[/url]Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc! Aprinde o lumanare in memoria Almei!

[c.valy]

Ms [flo]



LucaDaniel -22.10.2008 povestea noastra un votic pentr-un pitic poze nunta

[Ayla21]

Citat:

citat din mesajul lui mikaela2009 Ayla, am vazut pozele si nu ma puteam opri sa o privesc pe Luana, e o minunatie de fetita, sunteti norocosi ca sunteti parintii ei. Ma rog la Doamne Doamne sa-i dea sanatate si sa creasca sa va bucurati de ea.Vazand pozele mi-am dat seama cat de speciali sunt parintii de prematuri, cat de binecuvantati suntem ca-i avem langa noi. Vreau sa te intreb daca Luana sta in picioare, am vazut intr-o poza asta si ma gandeam ca oare Dennis cand va sta, ca eu inca nu prea l-am pus decat in fundulet.Iti multumesc ca mi-ai trimis pozele si va trimit muullltttti pupici de la noi. [pup][pup]http://forum.desprecopii.com/forum/photo_album_edit.asp?sqldtl=79836

Multumim! Eu am fost la psiholog (acum nu am mai mers), mai ales dupa moartea Almei, si psihologul a spus ca intr-adevar a fi parinte de prematur este un soc, si parintii de prematuri au nevoie de consiliere, nu e un moft, si a mai spus ca parintii de prematuri sunt nsite parinti speciali. Ca trebuie sa fi deosebit sa fi parinte de bebe prematur. Daca pt mine Luana a fost primul copil, primul bebe nou nascut, si cred ca si pt cele mai multe dintre voi (pe Claudiu l-am luat de-a gata la 1 an si ceva), eu nu stiu cum e alt bebe, bebe nou nascut ma refer), sa compar. Pt mine un bebe arata asa, de 1 kg, si cand vedeam poze cu bebelusii fetelor de la odisee, de 3 kg si ceva, mi se pareau grasani.[:D]Lumea asta a prematuritatii o stiu, si pt mine asta e normalitatea. Toate astea m-au ajutat cred, cel mai mult, sa nu cedez psihic in acea perioada. Si stii ce e interesant? Daca ma indragostesc de copilul altcuiva instantaneu, aflu ulterior ca de fapt a fost... prematur. Cred ca iubesc acele trasaturi, cum ziceam, pt mine asta e "tiparul".Stii ca mi-e greu si acum sa revad prima ei pagina? Sa-mi amintesc ce mica era? Si nu pt ca nu era frumoasa. Chiar daca in comparatie cu fetita bucalata de azi arata putin... alien. Ci pt ca, spunea si psihologul, este o vina pe care nu am depasit-o, inca... nici acum. Sentimentul de vina ca doar atat am reusit sa fac pt ea. Ma doare sufletul cand revad pozele, chiar daca stiu acum deznodamantul, ca uite e mare, e santoasa, si a recuperat atat de bine.O, da, ar vrea ea sa stea in picioare. Se ridica daca o tin in fundic pe genunchii mei, se sprijina cu manutele pe mine si se salda de fundic. Nu o tin piciorusele inca, iti dai seama, dar de vrut ar vrea ea. Nici nu o las. Acolo e pe marginea canapelei sprijinita pt cateva secunde, de poza. Dar de stat sta binisor in fundulet. Nu o las fara sa aiba mereu ceva la spate, perne sau o tin mai ridicata in balansoar, dar isi tine bine spatele acum.Denis va sta atunci cand este el pregatit sa faca acest lucru. Nici cu statul in fundic nu am grabit-o, ea se ridica, se trage de manutele mele, pana a reusit sa stea fara sa se mai clatine sau sa cada pe spate. Nu am pus-o intre perne ca sa o fortez. Asa ca ai rabdare, ca odata si odata veti recupera si voi. Oricum Denis este si nascut dupa noi, si la o saptamana de sarcina mai mica. Un bebe la termen sta abia la 6 luni. Deci dupa varsta recalculata... mai e timp.PupDa-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda. Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, [url="[url="http://i91.photobucket.com/albums/k306/Fluturas2s/Alma/captionit163739I467D32.jpg"]Alma[/url]Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc! Aprinde o lumanare in memoria Almei!

[Ayla21]

Citat:

citat din mesajul lui SoriLea Salutare mamici si bebici[pup]Noi suntem bn, crestem vazand cu ochii si am inceput sa gangurim, drept pt care am intrat sa va punem niste poze recente.Va pupam si va dorm multa sanatate[pup]http://family.webshots.com/album/574230872hbkteQsper sa le puteti vedea[:D]Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois SoriLea - MAMI DE RAZVANEL

Pupam grasunelul! E asa de frumos, cine ar zice ca e nascut un pic mai devreme?Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda. Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, [url="[url="http://i91.photobucket.com/albums/k306/Fluturas2s/Alma/captionit163739I467D32.jpg"]Alma[/url]Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc! Aprinde o lumanare in memoria Almei!

[joklk]

Monica, m-a uns la suflet ce ai scris despre parintii de prematureii.[flo]M-am regasit atat de mult in randurile tale. Chiar daca ne vedem copii mari, crescand sanatosi ramane mereu in noi ceva care ne aminteste de cum a fost. Ceva-ul asta ma retine pe mine sa ma gandesc la al doilea copil, desi daca totusi vreau ar trebui sa ma pun pe treaba ca timpul trece si ani nu stau in loc nici pentru mine.



Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)

pozele noastre

Piticul nostrum drag Karla-Luiza

[pepina70]

Monica,ce ai scris despre puii nostrii,se potriveste cred la toate mamele de esentze[flo],mama mea i mi spune sa nu mi mai amintesc ce a fost,dar de fiecare data cand o privesc pe Carla,nu pot sa mi alung gandul din minte si sa i nu i multzumesc lui d zeu in fiecare clipa...

Pepina,mama de Carla,corcodusa mami`draga

[Ayla21]

Johanna, Pepina

Am sa scriu pt voi o poveste primita de la o prietena draga de la clubul de mamici. (nu cred ca am scris-o aici, doar daca nu stiti deja varianata in limba engleza)



Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, putine datorita presiunii sociale si cateva din obisnuinta.

Anul acesta aproape 100 000 de femei vor deveni mame ale unor copii prematuri.

V-ati pus vreodata intrebarea cum sunt alese mamele copiilor prematuri?

Eu L-am vizualizat cumva pe Dumnezeu privind in jos spre Pamant si aleganu-si instrumentele de procreatie cu multa grija si prudenta. El se uita si isi instruieste ingerii care noteaza intr-un registru urias.

"Armstrong, Beth, baiat. Sfant protector. Da i-l pe Gerard. El e obisnuit cu blasfemia."

"Forrest, Marjorie, fiica. Sfant protector, Cecilia."

"Rutledge, Carrie, gemeni. Sfant protector, Matei."

La sfarsit El da un nume unui inger si zambeste, "Da acesteia un copil prematur."

Ingerul e curios. "De ce tocmai aceasta, Dumnezeule? E atat de fericita."

"Intocmai", zambeste Dumnezeu, "As putea da un copil prematur unei mame care nu stie sa rada ? Ar fi crud."

"Dar are ea rabdare ?" intreba ingerul.

"Nu o vreau cu prea multa rabdare caci astfel s-ar ineca intr-un ocean de auto-compatimire si disperare. Odata cu prelucrarea socului si a resentimentului, ea se va descurca."

"Am privit-o azi. Ea are acea constiinta de sine si independenta, atat de rare si de necesare la o mama. Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va trebui sa se transpuna in viata lui si aceasta nu-i va fi usor."

"Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede in Tine." Dumnezeu zambeste, "Nu conteaza, pot sa repar asta. Aceasta este perfecta – are destul egoism."

Ingerul comenteaza - "Egoism? E cumva o virtute?"

Dumnezeu da din cap. "Daca nu se poate separa din cand in cand de copil, nu va supravietui niciodata. Da, iata o femeie pe care o voi binecuvanta cu un copil mai putin perfect. Inca nu-si da seama, dar va fi invidiata.

Pentru ea nu va fi firesc niciodata un "cuvant rostit". Ea va considera "un pas" ca fiind firesc. Cand copilul ei va spune "Mama" pentru prima data, ea va trai un miracol, si va sti aceasta!"

"Ii voi permite sa vada clar lucrurile pe care le vad... ignoranta, cruzime, prejudecata.... si-i voi permite sa se ridice peste acestea. Nu va fi niciodata singura. Eu voi fi langa ea in fiecare minut din fiecare zi din viata ei, deoarece ea Imi face lucrarea ca si cum ar fi aici la sanul Meu".

"Si cum ramane cu Sfantul protector?" intreba ingerul, cu condeiul ridicat in aer.

Dumnezeu zambeste, "Oglinda va fi de ajuns."



Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.

Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, [url="[url="http://i91.photobucket.com/albums/k306/Fluturas2s/Alma/captionit163739I467D32.jpg"]Alma[/url]

Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!

Aprinde o lumanare in memoria Almei!