Citat: |
Aproape ca mi-au dat lacrimile cand am citit. Nu sti ce nevoie aveam mai ales dupa ziua de astazi.
|
Simali,[flo]si un[pup]si de la mine.
Eu nu zic sa nu il mai duci la fotbal doar vreu sa iti spun cum fac eu.
Incerc fiecare activitate cam de doua ori ,ma cam prind eu din prima daca e locul potrivit pentru el insa de regula ii mai dau si a doua sansa
Din punctul meu de vedere fiecare activitate extrascolara ,fiecare play date ,iesire in parcul x sau y ,excursie etc e o forma de terapie din care trebuie sa obtin ceva pozitiv pentru el.Daca asta nu se intimpla,renunt.
Dupa mine activitatile sportive organizate nu sunt prea eficiente in cazul unui copil altfel.Si o sa ma explic de ce. Ei sunt in general antitalent la sport si comparatia cu ceilalti nu face decit sa intareasca ceea ce deja stiau undeva adinc in subconstient ,ca ei sunt altfel ,ca nu se pricep ,ca inteleg regulile mai greu.
De asemenea aceste activitati sunt strict organizate ,au reguli precise ,copiii nu se manifesta asa de liber cum ar face-o cind se joaca liber in parc ,le mai zice antrenorul cite ceva ,nu e sportiv etc.Jucatul in parc ,pe strada,cu copii din medii cit mai variate reprezinta "real life experience" din care ,cu ajutor ,ar putea invata.
De la sporturi eu vreau :sa faca miscare ,sa gaseasca un potential prieten,sa gaseasca un antrenor care sa ii insufle incredere in el.
Daca asta nu se intimpla ,n-are rost sa ma duc.
Chiar daca insista sa mearga gasesc un pretext ca sa ii justific de ce nu mai mergem.
Sa nu intelegi ca il izolez ,merge in multe locuri,inclusiv la sport doar ca monitorizez cu grija situatiile astea care ne-ar frustra ,fara nici un rezultat,pe amindoi .La ce bun sa ne expunem? A fost o vreme cind credeam in ideea aia cu "arunca-l in apa si va invata sa inoate" Pur si simplu nu se aplica .