199 raspunsuri la acest subiect

[arminad]

Citat:

Legat de diagnostic eu sunt intr-o dilema. Avem programare la un specialist considerat foarte bun pe Asperger in Romania dar ma gandesc cu groaza la momentul in care ma va intreba "de ce credeti ca este o problema". Pentru ca este atat de greu de explicat incat uneori imi vine sa spun "daca e asa greu de explicat nu exista, este doar in capul meu nebun". Ma bate gandul sa aman consultatia si intre timp sa-i scriu un email despre ingrijorarile mele. Nu-i pot spune nimic de fata cu copilul. Dar poate ca nici aceasta nu este o pista buna pentru ca pot s-o influentez ori eu de aceea vreau parerea cuiva neimplicat.

Eu i-as scrie un email in care mi-as exprima sumar si punctual ingrijorarile. Apoi l-as intreba 1.ce teste de evaluare foloseste ? 2. cum decurge evaluarea?
In functie de raspuns poti sa te pregatesti mai bine.I-as mentiona de asemenea ca Vlad e anxios si te temi ca expunerea problemelor lui in prezenta lui i-ar spori anxietatea.
Dan avea 3 ani si jum cind l-am evaluat prima data deci prea mic sa inteleaga. Evaluarile ulterioare pe care le-am facut la virste mai mari le-am discutat in absenta lui .Asta e regula si in scoala.Copiii sunt invitati la sedintele de IEP de la 12 ani in sus cind deja sunt destul de mari sa fie implicati.

In general toate evaluarile incep cu istoria copilului respectiv cum a decurs sarcina, probleme de sanatate in copilaria mica, evolutia motrica si a limbajului.Apoi se ajunge la prezent.
Poate n-ar fii rau sa arunci o privire pe testele folosite pentru diagnostic sa stii la ce fel de intrebari sa te astepti.
Exista o varietete mare de teste folosite in evaluare.Specific pentru Asperger stiu ca se foloseste mult asta
http://www.udel.edu/...aleAttwood.html
dar poate va folosi intii unul mai general.

[Chuny]

Myrrha, pana la urma cred ca ai dreptate, conteaza mult ca daca medicul e bun si deschis sa ia foarte in serios ceea ce observa parintii si sa aprecieze faptul ca acestia sunt informati.

Vrea cineva sa imi spuna ce inseamna SOCIAL DELAY ? Inca nu stapanesc engleza si nu stiu ce sa caut in franceza.

Accept92, la intrebarea asta iti dai si tu seama ca nu e nevoie de raspuns, bunul simt ar trebui sa-ti arate de ce un copil trebuie diagnosticat si ajutat. Pui problema extrem de prost ( te pui pe tine ca sistem de valori si daca tu o duci bine, de ce le trebuie celorlalti diagnostic) si cum te stiu foarte inteligenta ma gandesc ca intrebarea nu e atat de naiva pe cat vrei sa para ...no,eu zic sa te informezi putin despre subiect si vei gasi raspunsul ... in caz ca bunul simt nu te ajuta.

[Lala_D]

Citat:

citat din mesajul lui Sibylle Vrea cineva sa imi spuna ce inseamna SOCIAL DELAY ? Inca nu stapanesc engleza si nu stiu ce sa caut in franceza.

Social delay = intarziere in dezvoltarea sociala , adica relationarea cu cei din jur este un pic intarziata, socializarea in mediul gradinitei, cresei nu este inca in anumiti parametrii.



O zi excelenta !

Lala.

______________



Bogdan si Andrei (27.12.2007)

Poze





Design blog

[accept92]

Citat:

citat din mesajul lui Sibylle Accept92, la intrebarea asta iti dai si tu seama ca nu e nevoie de raspuns, bunul simt ar trebui sa-ti arate de ce un copil trebuie diagnosticat si ajutat. Pui problema extrem de prost ( te pui pe tine ca sistem de valori si daca tu o duci bine, de ce le trebuie celorlalti diagnostic) si cum te stiu foarte inteligenta ma gandesc ca intrebarea nu e atat de naiva pe cat vrei sa para ...no,eu zic sa te informezi putin despre subiect si vei gasi raspunsul ... in caz ca bunul simt nu te ajuta.

Am incercat sa gasesc singura raspuns. Bunul simt m-a dus la concluzia ca traim intr-o lume din ce in ce mai mare (dpdv al informatiilor si relatiilor cu cei din jur) si ca nu intotdeauna realitatea asta e in avantajul nostru. Mi-o imaginez de exemplu pe bunica din partea tatalui adusa in contextul de azi, deschizand subiect pe forum "Fetelor, sunt extrem de ingrijorata. Copilul meu nu scrie litere de mana. Si este deja student. Ce ma fac cu el?".

Nu inteleg de ce incercarea mea de a transmite mesajul ca o fi greu sa ai un copil aspie (pentru un neurotipic) dar nu e nici o problmea sa fi aspie va pune in defensiva. Copilaria are momentele ei grele pentru orice copil, dar la varsta adulta un aspie are multe atuuri.

Eu personal am resimtit toate incercarie mamei de a ma ajuta ca o intentie clara de a ma schimba. Motiv pentru care nu am avut niciodata o relatie buna cu ea. Am inceput apoi sa vad ca altii ma iubesc exact pentru ceea ce ma face defecta in ochii ei, si m-am rupt foarte devreme de familie....acolo eram ca pestele pe uscat. De ce nu au perceput altii trasaturile mele ca pe niste probleme?...poate pentru ca nu aveau nicio asteptare de la mine, nu isi faceau griji si planuri pentru viitorul meu, si atunci au putut sa se bucure efectiv de mine. Stiu ca pentru un parinte e imposibil sa se raporteze la copil cu relaxare si fara asteptari, insa eu am vrut sa va prezint un alt punct de vedere. Daca considerati ca nu sunt in masura pentru ca nu sunt suficient de informata despre subiect sau de delicata, atunci nu ar trebui sa fie greu sa-l ignorati.

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui accept92 De mult va citesc, de mult ma retin sa va intreb : de ce ar avea nevoie un om perfect functional de un diagnostic doar pentru faptul ca este diferit (din punctul cui de vedere...)? Si intreb din pozitia unui adult care se recunoaste in multe descrieri ce s-au facut aici, il recunosc si pe tatal meu, mama mea chiar a fost indrumata sa mearga cu mine la psiholog si sunt sigura ca daca altele erau vremurile ar fi mers. Insa ma consider norocoasa ca pe atunci nici nu aparusera primele generatii de psihologi, ca nici forumuri nu erau, nici atata preocupare a parintilor de a despica firul in patru. De ce? Pentru ca nu mi-am dorit niciodata sa fiu altfel decat sunt, pentru ca dimpotriva majoritatea neurotipicilor imi displac si pentru ca mi se pare revoltatoare ideea de a invata anumite comportamente pentru a fi 'acceptat' in societate. Nimeni nu poate fi placut tuturor, dar cu siguranta va fi iubit de cativa oameni care conteaza. Si acest Asperger este aproape imposibil de diagnosticat, pentru ca este ca o picatura de apa...depinde in ce forma o pui. Atata timp cat copilul nu vine sa iti spuna 'mama, ma simt diferit si nu imi place asta, nu ma simt acceptat, as vrea sa fiu ca ceilalti sau sunt anumite lucruri pe care as vrea sa le fac si nu pot' este corect sa cautam noi sa-l diagnosticam? Si in ce scop? Ca de schimbat nu se va schimba... Fara nici cea mai mica intentie rea pun intrebarea, si ma intereseaza foarte sincer daca v-ati gandit la aspectul asta.

Eu cred ca nu ai inteles nimic. Si eu am fost un copil si un adolescent mai neconformist, asta nu inseamna ca am o tulburare autista sau ca ceva trebuie schimbat la mine (desi la vremea aia au fost persoane care au incercat). Pe mine nu ma intereseaza sa schimb copilul, copilul meu este minunat asa cum este. Eu incerc sa ajut copilul meu sa inteleaga lumea din jur si sa o invat niste reguli (pe care altii le stiu natural) care sa-i dea posibilitatea sa se bucure de viata fara sa fie respinsa sau sa se auto-izoleze. O invat sa isi controleze emotiile puternice pe care le are, sa le controleze si sa le integreze nu sa le nege.

Copiii nostri nu sunt perfect functionali asa cum crezi tu, cei care functioneaza sunt asa pentru ca parintii au lucrat cu ei. Nu poti sa spui ca pitica mea este functionala atunci cand la 3-4 ani nu puteam sa ies cu ea din casa din cauza tantrumurilor non-stop, din cauza ca refuza orice mica schimbare. Si nu din cauza ca era rasfatata (asa cum considera majoritatea celor care o vedeau) ci din cauza ca era stresata. Copilul meu SUFEREA si eu nu intelegeam de ce. Am lucrat cu ea instinctiv, am evitat locurile care pareau sa o streseze foarte tare, am introdus-o in reprize mici si cu pregatire din timp la orice noutate, etc. Orice schimbare in program trebuie sa o anunt din timp, sa discutam de ce schimbam si ce se va intampla. Nu discutam de copii mai ciudati ci de un copil la care nu poti sa-i spui: pune-ti ceva in picioare ca mergem pana la magazin peste drum sa luam o sticla de ulei pentru ca tocmai am realizat ca nu pot termina mancarea. Copilul meu nu prinde subintelesuri, nu pricepe expresii ca: you give me hell pentru ca nu intelege cum poti sa dai iadul cuiva, cand i s-a spus: daca lucrezi acasa ai sa poti sa faci exercitiile astea cu ochii inchisi, ea a raspuns ca poate sa le faca cu ochii inchisi si nici dupa 2 zile de explicatii nu a priceput foarte clar cum e cu expresia asta. Si DA, copilul meu stie ca e diferit si simte foarte clar asta.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[accept92]

bird, sunt constienta ca sunt si copii care chiar au nevoie de ajutor. Dar, faptul ca unii copii sunt perfect functionali nu o spun eu ci au spus-o o parte din mamicile de aici.

Cat despre nivelul meu de intelegere in ceea ce priveste Aspergerul...nu consider ca este cazul sa vorbesc despre mine sau tatal meu pentru ca nu am nimic de demonstrat, dar nu este vorba la nici unul despre nonconformism. Am facut o singura afirmatie despre Asperger care mi se pare ca sustine ideea inutilitatii diagnosticului. Si anume ca este ca apa, nu are o forma proprie, el capata forma pe care o umple. Si atunci risti sa te pacalesti singur incercand sa intelegi Aspergerul in general. Mai ales cand iti autodiagnostichezi copilul, pui pe el multe etichete dintre care in mod sigur o mare parte n-au nici o legatura cu el. Si nu ma refer la tine, ci in general.

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui accept92 bird, sunt constienta ca sunt si copii care chiar au nevoie de ajutor. Dar, faptul ca unii copii sunt perfect functionali nu o spun eu ci au spus-o o parte din mamicile de aici.

Ce intelegi tu prin perfect functionali? Copilul meu pare perfect functional pentru ca merge la scoala obisnuita si a invatat sa se controleze. Se descurca cu lectiile, isi face singura temele si nu am primit nici o plangere de la scoala ca se poarta necivilizat. Dar are nevoie de ajutor in situatii sociale, are nevoie de cineva sa-i descifreze anumite situatii si sa-i arate care este raspunsul considerat social acceptabil. Asta ca sa nu ajunga de rasul celorlalti copii si sa se izoleze in lumea ei. Ca sa nu sufere, pentru ca ei ii plac copiii si isi doreste sa socializeze cu ei. Are nevoie de o profesoara care intelege anxietatea provocata de schimbarea programului si care o anunta din timp ca urmeaza o schimbare si are intelegere pentru reticienta si stresul provocat de schimbare. Dar daca ai intalni pitica mea nu ti-ai da seama ca are o problema, poate in anumite situatii ai crede ca e putin rasfatata, in alte situatii ti s-ar parea ca a spus ceva cam ciudat (dar noi adultii nu bagam prea tare in seama copiii care nu sunt ai nostri oricum). In spatele acestei prezenari 'normale' sta foarte multa munca, a noastra, a profesoarei, a psiholoagei de la scoala, a logopedei, etc. Si asta doar din cauza ca a fost depistata, diagnosticata si primeste ajutor. Nu incearca nimeni sa schimbe copilul ci doar sa-i faca viata mai usoara. Incercam sa-i descifram lumea in care traieste, pentru ca atunci cand nu intelege regulile, cand se simte pierduta intr-o situatie, devine foarte anxioasa, SUFERA si pierde controlul asupra emotiilor. E ca si cum te-ar arunca cineva intr-o societate extraterestra care functioneaza dupa reguli pe care nu le intelegi, nu reusesti sa citesti intentiile indivizilor sau sa ai un raspuns acceptabil social. Si tu te straduiesti si ai vrea sa interactionezi dar orice faci este primit negativ si cei din jur par nemultumiti (sau sunt impredictibil nemultumiti) de prestatia ta.

Citat:

Am facut o singura afirmatie despre Asperger care mi se pare ca sustine ideea inutilitatii diagnosticului. Si anume ca este ca apa, nu are o forma proprie, el capata forma pe care o umple.

Depinde unde traiesti. Diagnosticul este util atunci cand statul iti ofera ajutor cu terapiile, atunci cand poti accesa o scoala speciala, un profesor sau un ajutor la clasa pentru copil, atunci cand vrei tratament special pentru copil, etc. Diagnosticul este util atunci cand incerci sa intelegi problemele cu care se confrunta individul la modul general. Fiecare individ e unic, asa cum si neurotipicii sunt unici, si nu fiecare aspie se confrunta cu aceleasi greutati. Dar exista puncte comune si de acolo pleaca cunoasterea pentru fiecare individ.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[bird70]

In alta ordine de idei, noi am terminat azi clasa a 2-a , urmeaza 8 saptamani de vacanta de vara in care vom lucra cu speech therapista si vom perfectiona inotul . Rezultatele pentru clasa a 2-a, matematica A, calculatoare A, muzica A (asta nu o inteleg pentru ca ei fac muzica serios si noi suntem complet afoni, nici macar notele nu le stim), science B (din cauza ca nu a putut explica experimentul dar l-a facut foarte bine), engleza -C [bang].

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[arminad]

Citat:

In alta ordine de idei, noi am terminat azi clasa a 2-a , urmeaza 8 saptamani de vacanta de vara in care vom lucra cu speech therapista si vom perfectiona inotul . Rezultatele pentru clasa a 2-a, matematica A, calculatoare A, muzica A (asta nu o inteleg pentru ca ei fac muzica serios si noi suntem complet afoni, nici macar notele nu le stim), science B (din cauza ca nu a putut explica experimentul dar l-a facut foarte bine), engleza -C .

Felicitari!
Cam asa arata si la noi dupa primul trim de cls a 2a, A la matematica, calculatoare si science, B la sport( e cumva traditie de familie), B la writting care inseamna de fapt spelling si C la reading care e comprehension. Au la sfirsitul fiecarei saptamini un test din povestea saptaminii. El de fapt raspunde la toate intrebarile din test, scrie foarte mult si fascinant dar total pe linga subiect. adica exact asa cum se si exprima verbal.

[columbiana]

Armina, Bird felicitari pentru rezultatele la scoala !

noi avem un an mai dificil (personal total lipsit de experienta, la primul an la catedra si invatatoarea si acompaniatoarea), dar o scoatem cumva la capat; lucram acasa urmind programa scolara in general, fara sa ne frustram pentru note; asta dupa doi ani in care a primit diplome si medalii consecutiv;

Accept, gasesc ca inainte sa interoghezi parintii (nu cred ca exista vreun parinte in lume doritor sa-si eticheteze copilul cu un diagnostic imaginar, nu e o alegere sa ai un copil special, este un dat de la mama natura/soarta sau cum vrei sa-i spui si incercam sa ne adaptam, sa le facem viata mai usoara, mai suportabila), e binevenita o documentare precisa in domeniu- ceva carti, discutii cu profesionali ti-ar lamuri dilemele;


http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759