199 raspunsuri la acest subiect

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui simali Atazi l-am dus pe Vlad la cursul de fotbal (merge saptamanal de la inceputul vacantei). El socializeaza cam asa: - intra in grup ca si cum toata lumea stie cine este el si el stie cine este toata lumea. Nu are acea perioada de "sa ma imprietenesc cu cineva". - nu percepe copiii de la fotbal ca pe individualitati; pentru el sunt mai mult un fel de turma. Nu-l intereseaza numele lor, cum arata, nu i-ar recunoaste pe strada, nu conteaza ce fel de copii sunt etc. - se asteapta sa fie bagat in seama (de pilda sa i se paseze mingea in timpul jocului), vede ca nu este, nu intelege de ce si face diverse tantrumuri. - cand intra intr-un grup nu este atent la detalii esentiale de tipul "cine cu cine este DEJA bun prieten", "cine este frate cu cine", "ce copil e singur si poate ar avea nevoie sa se imprieteneasca cu cineva", "cine este liderul grupului", etc. Tinde sa se duca fix la liderul grupuli (de regula este ceva mai mare, poate mai inalt, are o anumita carisma si iese mai tare in evidenta) si cu acela vrea sa se faca prieten si eventual tot acestuia sa-i spuna EL ce sa faca. "Liderul" se amuza, si sfarseste prin a face misto de el impreuna cu "satelitii" sai. Misto de care Vlad nu este constient si continua sa se comporte cum crede el pana cand buba se sparge si cineva ii spune clar si raspicat o magarie in fata. El nu intelege subtilitatile, dar daca vi la el si-i spui clar si raspicat o magarie intelege perfect, este foarte sensibil, si se darama complet, cam ca un castel de carti de joc. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice

Si Mariuca functioneaza tot asa. Mai nou, vad o adaptare prin copierea colegelor "Lider" pe care o cizeleaza pe zi ce trece.
In plus are tendinta sa numeasca prieten orice copil cu care interactioneaza. Si visul ei cel mare - pe care il are de cativa ani buni - este ca toti oamenii sa fie prieteni unii cu altii, si, in special, toti copii sa fie prieteni unii cu altii...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[rrox3]

Alra probabil fetita ta are un creieras care functioneaza in imagini, este un "visual thinker", asa cum sunt si cei cu Asperger si autism. Dar daca reuseste sa se impuna ca lider de grup si daca are multa imaginatie, as zice ca nu e cazul sa te gandesti la Asperger. Fii atenta daca imaginatia e reala, sau doar combina ca un puzzle idei preluate din alte parti.
La varsta ei e aproape imposibil sa pui un astfel de diagnostic. Stangacia in socializare e normala tuturor copiilor la 3-4 ani, ca si neidemanarea si tantrumurile. Mai tarziu ies in evidenta, fiindca neurotipicii progreseaza si ei nu.
In plus, fetele sunt mai greu de diagnosticat, fiindca se adapteaza mai bine si mai rapid. In plus celelalte fetite sunt, de cele mai multe ori, dispuse sa le ajute sa "fit in", mai degraba decat sunt baietii dispusi sa accepte un baietel altfel.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[olympia]

Citesc subiectul cu interes si uneori cu mirare. Sunt lucruri pe care le recunosc la mine ca adult, altele mi le amintesc in flash-uri din copilarie sau de la copiii mei si altele ma descumpanesc pur si simplu.

Sensibilitatea la locurile aglomerate de exemplu, n-am prea avut ocazia s-o testez pt ca eu pur si simplu am considerat ca nu e comod sa mergi cu cei mici in hipermarket si am avut si cu cine sa-i las acasa ce-i drept.

Sensibilitatea la anumite texturi ale mancarii mi-e insa deosebit de familiara, eu refuzam sau vomam foarte usor cand mi-era impusa o anumita mancare, iar fetei mele-i pasez si acum, la sapte ani, ciorba ca sa manace legumele, curat rosiile de coaja pt salata, strecuram laptele sa nu aiba caimac...

Sensibiliatea la texturile hainelor, la etichete, o am si eu si amandoi copiii. Pe la sapte ani ai baiatului era chiar o obsesie, misca mereu din umeri, se foia zicand ca-l manaca hainele indiferent cu ce era imbracat! Facea asta si la scoala si acasa, oriunde. A trecut intre timp... Si fetita a avut asta, dar la chilotei, indiferent de model, marime, dar s-a obisnuit in timp.

Comportamentul fata de grup acum. Mie mi se pare firesc sa incerce sa se imprieteneasca cu liderii, acestia sunt mai vizibili au trasaturi mai evidente, atrag. Direct la tinta ataca si fii-miu, de parca-l cunostea pe ala de-o viata, n-avea retineri, tinea, nu tinea, nu se descuraja, zicea ca-s prieteni. Acum e mai temperat un pic, are 14 ani deja. Deci multe se educa in timp.

In clasa si la gradi si la scoala baiatul a fost tot timpul un Gica-contra, dar a fost tolerat tot pentru ca a invatat bine. Primesc si acum reclamatii ca se contrazice, ca raspunde, comenteaza. El imi zice ori ca nu se poate abtine, sau ca asa il plac mai mult copiii din clasa. Cred ca-s valabile ambele explicatii.

Imi mai amintesc ceva, nu suporta in trecut ideea de scena, serbare, teatru, spectacol, cam toata gradinita si scoala primara. La fel si sedintele, adunarile, zicea ca au ceva "artificial", nefiresc. De fapt asa explica acum, ca atunci pur si simplu nu suporta, trebuia sa-l scutesc de toate activitatile astea, sa dau eu explicatii. A plans in crize si a vomat la fiecare serbare din gradinita. Incetul cu incetul s-a educat si asta.

Cu ganditul "in imagini"... Eu fac sigur asta, nu stiu daca si copiii mei, dar nu mi-a trecut pana acum prin cap ca nu e valabil pt toata lumea







Pene colorate... cate putin din toate!

[rrox3]

Olympia sunt destui oameni normali din punct de vedere neuronal cu sensibilitati crescute, nu-s toti din spectru acum. Ceea ce-i separa in primul rand as zice ca e "theory of mind", adica capacitatea de a-i citi, intui pe ceilalti, ceea ce simt ceilalti. (gasesti pe net o explicatie mai clara si mai completa). O minte autista nu are aceasta capacitate. De aici o gramada de consecinte.
In rest, desigur ca un diagnostic nu e decat o conventie intr-un fel. Se intrunesc niste criterii si undeva se trage linia. Cei care sunt deasupra sunt diagnosticati, ceilalti nu. Adica sunt convinsa ca asa cum exista Aspie mai mult sau mai putin afectati, exista si neurotipici cu caracteristici autiste. Linia de demarcatie este data de capacitatea de a functiona OK in societate sau nu, sau mai bine zis de gradul de dificulatate intampinat de fiecare in adaptarea la societate.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[szivarvany]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Adica sunt convinsa ca asa cum exista Aspie mai mult sau mai putin afectati, exista si neurotipici cu caracteristici autiste. Linia de demarcatie este data de capacitatea de a functiona OK in societate sau nu, sau mai bine zis de gradul de dificultate intampinat de fiecare in adaptarea la societate.

Cred ca ai pus punctul pe i.





-------

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & [buburuza] Sela

-------

Port in suflet povestea licuriciului Emma

"Stelele care cad nu pier,

Stelele care cad se duc pe un alt cer"

NU RAMANE INDIFERENT !

AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

[Happiness_4_us]

Cred ca ptr noi, ca si adulti, ne e mai usor sa spunem in copilarie aveam fobie ptr cutare si cutare lucru, ca eram claustrofobi si nu suportam spatiile inchise, aglomerate, etc. Nu mai spun ca da, sigur e tendinta tuturor sa vrem sa fim prieteni cu lideri, indiferent de ce natura. Ei sunt intotdeauna apreciati, aplaudati, laudati, incurajati, etc. iar asta place fiecarui individ.

Sigur ca mi s-au intamplat si mie multe din cele spuse de Olimpia, insa probabil asa cum spune rrox3, nu neaparat erau din spectru autism, ba mai mult, habar nu aveau parintii nostri despre autism la vremea respectiva.

Nu faceau decat sa ne tina teorie despre cum e frumos si musai trebuie sa te porti in societate, ca n-ai de ce sa te temi, etc. Dragii de ei, faceau asta cu dragoste, nu rau intentionati!



Ptr simali si o imbratisare stransa, atunci cand se intoarce de la meciurile de fotbal. Esti o mamica cum multi puiuti ar vrea sa aiba!



Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)

Povestea nasterii fluturasului!



"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!

Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

[AdiS]

"mister" a fost mereu altfel. Intr-un fel pe care nu puteam sa il explic. Cand mergeam la psiholog sau cand vorbeam cu dr. pediatra incercam mereu sa le spun ca nu e ca toti ceilalti, este altfel dar cand insiram observatiile mele mi se raspundea cu "deocamdata este mic si nu ne putem exprima". Plus ca fiind prematur si cu apgar 1, este clar ca sistemul nervos nu functioneaza 100%. In septembrie mergem iar la psiholog, sa vedem atunci.

Ce are comun cu ce spuneti voi:

- Tantrumuri puternice in care daca intervenim pur si simplu punem paie pe foc.
- Se loveste mereu, nu pare sa vada unde calca, se impiedica de nimik, aluneca. Cand te astepti mai putin el e pe jos sau urla ca s-a lovit.
- Nu intelege copiii. Avem probleme cu integrarea in sensul in care el merge fix in mijlocul grupului. Nu isi da seama ca mai intai este o perioada de acomodare. Se baga in jocul inceput de altii, nu intelege cand este in plus sau ca nu este invitat.
- Nu intelege atitudini sau expresii faciale care denota: suparare, veselie, tristete, disperare etc. si ce trebuie sa faca in acele momente. Am ajuns sa ii desenez pe perete (caci este mai palpitant
direct acolo) chipuri vesele, suparate etc. si sa le repetam impreuna.
- Din cauza ca nu intelege intra in tot felul de buclucuri.
- F sensibil
- Inca invarteste roti de orice fel cu multa pasiune.
- A vorbit tarziu, a mers in picioare tarziu.
- Cand era bebelus se uita in gol, nu era prezent. Si-a revenit in urma tratamentelor medicamentoase.

varsta: 4 ani

[rrox3]

Mai, si mie imi place sa invart rotile masinutelor cand imi cade cate una in mana Si oricarui copil, in special la varste mici cand descopera uimiti functionarea rotilor.
Ideea e daca e obsedat de roti. Il intereseaza exclusiv rotile, le cauta, se focuseaza pe ele, aduna informatii, vorbeste despre ele fara limita, etc.
Obsesiile si tunarea exclusiva pe un subiect sunt caracteristice Aspergerilor. Si din cauza asta unii dintre ei reusesc performante notabile intr-un domeniu anume.
Sau poate fi o activitate repetitiva care-l reconforteaza in momente de anxietate si atunci invarte roti doar in astfel de momente.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui NanaMotoc Ptr simali si o imbratisare stransa, atunci cand se intoarce de la meciurile de fotbal. Esti o mamica cum multi puiuti ar vrea sa aiba!Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007) Povestea nasterii fluturasului! "Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

Aproape ca mi-au dat lacrimile cand am citit. Nu sti ce nevoie aveam mai ales dupa ziua de astazi."Calea de mijloc este calea ZEN"Alice

[simali]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Citat: citat din mesajul lui simali Citat: citat din mesajul lui bird70 incapacitatea de-a interactiona in timpul tantrumului. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation Niciun copil nu relationeaza in timpul tantrumului. Asta este ceva normal. De regula trebuie asteptat sa treaca tantrumul, luat copilul de acolo cu delicatete si vorbit cu el dupa ce trece criza. Asta cu ORICE copil. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice Asa am crezut si eu cand Mariuca facea tantrumuri teribile, dar nu e asa. Am descoperit cu mare uimire, odata cu tantrumurile firesti ale Ioanei, ca se poate si altfel. Ioana nu intrerupe contactul cu mediul in timpul unui tantrum, ramane pe receptie, reactioneaza rational la ceea ce ii spunem, intrerupe tantrumul daca primeste ceva ce considera demn de un compromis. Si asa a facut intotdeauna. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Sti, astazi am vazut ca se spune tantrum cam la orice iesire mai impulsiva a copilului. "Pe vremea mea" tantrum se numeau numai crizele de isterie.

Sa ma explic.
Daca ai un copil de 3 ani, perfect odihnit, mancat, fericit, etc., treci cu el prin dreptul uni raft de jucarii si, CA DE OBICEI, incepe sa faca scene cu "vreu rata roz" , tu "nu avem bani", el "vreau rata rooooz", tavalit pe jos, etc., asta nu-i clasic tantrum. Eu ii zic "criza de vreau" si se rezolva cu "ba eu nu vreau", pa si pusi. Ar mai fi si o nuanta de tipul "vreu rata roooz", "nu acum, poate maine" - asta in ideea ca tu chiar vrei sa-i faci fita asta copilului. Ei, cu un astfel de copil poti sa te intelegi, sa-i spui "uite, mami nu are acum bani" sau "ai jucaria asta, ce-ar fi sa facem altceva, si mai distractiv, etc.".

Daca ai un copil de 3 ani, ai umblat cu el prin parcuri vreo 3 ore, apoi te duci sa cumperi lapte, el e obosit si flamand, si brusc incepe "vreau rata roz", tu spui "nu se poate" el se tranteste pe jos, atunci este foarte posibil sa ai de-a face cu un tantrum adevarat. Pentru ca pentru acest copil nu conteaza rata roz, daca i-o cumperi sau nu; rata e numai un petext pentru el ca sa-si verse nervii. Copilul de 3 ani nu poate sa-ti spuna in fata "cucoana, destul m-ai tarat prin magazine de toale, mi-e foame, sunt plictisit si vreau acasa". El face o criza de-asta si nu exista niciun argument logic pe care sa i-l aduci ca sa inceteze. Copilul nu te aude, nu te vede, nu mai stie ce vrea si ce nu vrea, tot ce stie e ca vrea sa se descarce nervos si o face tavalindu-se pe jos si urland din toti rarunchii. Iar tu tot ce poti sa faci este sa-l astepti sa-i treaca si sa-l duci binisor acasa pentru ca measjul "ce-i mult e prea mult" este foarte clar.

Ei, acum cu tantrumurile adevarate...Daca copilul le face prea des, la stimuli usori, inceteaza greu, etc. este un motiv de ingrijorare pentru ca probabil nu-si poate gestiona emotiile. Cam asta am vrut sa spun.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice