Acum citeva zile semnalam un articol despre radacinile crestine ale Europei. Urmarea a fost o discutie lunga si care, in buna traditie a acestui forum, a deviat.
Intrucit ziarul Cotidianul de azi publica un articol mai mult decit interesant (l-as cota ca lectura obligatorie pentru cei care se considera crestini, de orice cult ar fi ei), il voi semnala prin linkul de mai jos si voi posta si un extras comentat.
http://www.cotidianu...atie-83566.html
Extrasul este bold-uit de mine, pentru semnalarea tezelor care au facut ca unii membri sa ia foc acum citeva zile:
" - Una dintre cele mai citate teze ale dumneavoastra este cea in favoarea unei „Europe crestine“ si etichetati modul in care europenii se feresc de mostenirea crestina drept „cristofobie“. Care ar trebui sa fie, in opinia dumneavoastra, rolul religiei crestine in constructia europeana?
- Al religiei, in sensul propriu al termenului, nici unul.
UE nu are si nici nu ar trebui sa aiba ceva de spus în privinta religiei. Credinta individuala a persoanelor ar trebui sa fie irelevanta în constructia europeana (1).
Dar crestinatatea nu e doar religie. Crestinatatea e o cultura (2) Uitati-va in jur, uitati-va la arhitectura, intrati intr-un muzeu, ascultati muzica. Crestinismul este o cultura profunda, o cultura definitorie. Pana si Habermas, dupa multi ani, a ajuns sa inteleaga ca e o forta formidabila, iar
drepturile omului izvorasc din traditia crestina (3).
Radacinile crestine fac parte din identitatea Europei (4). Chiar si vorbind din perspectiva unui evreu practicant, consider ca avem o cultura si o traditie crestina comune. Cred ca
suntem într-o faza de negare(5) si nu e sanatos sa renegam acest aspect.
Nu inseamna ca un evreu sau un musulman se va simti incomod (6). Sa ne uitam la Marea Britanie. E o tara crestina, regina nu e doar sefa statului, e si conducatoarea Bisericii, iar pe steag este crucea Sfantului Gheorghe si, cu toate acestea, musulmanii si evreii se simt foarte confortabil. Pentru mine este absurd ca, atunci cand se pregatea proiectul Constitutiei Europene si crestin-democratii germani au propus ca
radacinile crestine ale Europei(7) sa fie mentionate in preambul, reactia a fost ca în fata ororii ororilor. Pozitia franceza a fost cea mai enervanta, pentru ca Franta a ales - si e o alegere legitima - sa fie o republica laica, dar
jumatate din po****tia Europei traieste in tari ale caror Constitutii contin referiri la crestinism sau la radacinile crestine ori la Dumnezeu. E o parte a Europei (8). Sunt un pluralist, un liberal, cred ca ar trebui sa invatam toleranta si respectul pentru cultura altora, dar
nu putem avea respect autentic pentru alte culturi daca nu ne respectam propria cultura (9).
J.H.H. Weiler
Nascut in 1951 la Johannesburg, Joseph Halevi Horowitz Weiler preda în prezent la Facultatea de Drept a Universitatii New York. Educat in Europa la Academia de Drept International de la Haga, J.H.H. Weiler s-a remarcat ca o voce deosebit de activa în dezbaterile intelectuale pe marginea caracterului special al Uniunii Europene. Contributiile sale vizeaza indeosebi teoria legala a integrarii europene, Weiler scriind extensiv despre piata interna a UE, despre relatiile ei externe si despre rolul Curtii Europene de Justitie" (sfirsitul extrasului)
Textul in bold semnaleaza urmatoarele teze, de cele mai multe ori afirmate ca atare:
1. UE nu trebuie sa legifereze in problema religiei sau a ateismului. Europa este un proiect politic.
2. Nu trebuie facuta confuzia dintre crestinism ca religie si crestinatate ca fapt de cultura. Aviz ateilor.
3. Drepturile omului au la baza traditia crestina. Evident, ateii vor nega teza, fara alte argumente decit ca asa cred ei si asa au fost invatati la scoala ateismului stiintific de doua parale.
4. Identitatea europeana include cu necesitate radacinile crestine. Ateii vor protesta pina si impotriva cuvintului "radacini" si, in cel mai bun caz, vor cere sa fie adaugate si alte radacini, numai ca sa nu aiba crestinii satisfactie (de parca ar fi o competitie intre tipurile de radacini).
5. Suntem cristofobi la ora actuala - vrem sa eradicam orice mentiune despre crestinism din cultura europeana.
6. Pomenirea radacinilor nu inseamna jignirea celorlalti,necrestini, cum cred progresistii.
7. "Radacinile" crestine nu au putut fi mentionate in Tratat din cauza unei intelegeri inguste de catre Franta a conceptului de laicitate.
8. Stergerea terenului de radacini e o palma data nu numai traditiei, ci si alteritatii celorlalte popoare ale Europei, care nu sunt militant laicarde, ca Franta. Franta a procedat nu doar necolegial, ci si nedemocratic.
9. Fara respectul pentru propria cultura si istorie, tot discursul despre toleranta, alteritate si pluralism este o gluma macabra.
Evident, nimeni nu este obligat sa accepte tezele de mai sus si perspectiva autorului. Nu ma voi obosi, ca data trecuta, sa le apar, intrucit sunt sigur ca discutia va fi jalonata de locuri comune din tezaurul ateist si din surse istorice de mina a treia. Textul este "a prendre ou a laisser". Comentariile ulterioare ar degenera, dupa citeva pagini, in acuzatii ideologice si ironii de doi bani.
Pentru cei care se mai considera crestini si care se intreaba inca "Cine a scris Biblia?", textul reorienteaza intrebarea astfel: "Ne dam seama in ce masura datoram civilizatia noastra, europeana, Bibliei, adica Vechiului si Noului Testament?".
Pentru care nu se mai considera crestini din varii motive (evident, justificate prin referirea la popii hrapareti, Biserica ortodoxa colaborationista, Dan Brown demistificatorul, fanatismul si bigotismul ortodox samd), articolul este o reamintire a faptului ca figura lui Hristos si impactul ei asupra noastra nu a putut fi sters nici de diviziile lui Stalin, si nu va fi sters nici de propaganda progresistilor cristofobi.
O zi linistita, fara controverse sterile si fara postari ieftine.