301 raspunsuri la acest subiect

[buli]

pai nu chiar, ilia.

pentru ca de exemplu, in situatia cu apartamentul eu l-as fi pastrat mort-copt pe al meu.

desi n-am fost niciodata lasata in drum fara resurse, nu admit sa nu am o plasa de salvare si prin asta inteleg cont in banca, bani in buzunar mereu si cheia de la casa+masina.

imi da siguranta si constiinta ca pot face ce vreau, pot pleca, pot ALEGE - exact in momentul asta mi-am dat seama ca asta e o problema pt mine, sa fiu in situatii cu o singura iesire. fac asta instinctiv, nu fiindca analizez.

conchita,

stiu ca si tu ai zis acelasi lucru, dar mi s-a parut ca ulterior discutia a lunecat foarte mult spre aratatul inspre altii.



ps - evident ca-s pe-aici fiindca sint in tema

am avut insa un fel de noroc sau de lasitate, nu stiu cum sa-i spun exact, pina la 30 de ani n-am facut chestii majore in viata, sigurul lucru cu adevarat notabil a fost ca m-am reparat pe unde am putut si cum m-am priceput.

deciziile importante le-am luat incepind cu 25 de ani si inca pina la 30 am tatonat si mi-am permis mie sa experimentez si sa trag invataminte.





@

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui ilia_99 [buli, ce spui tu se bazeaza pe rationalizari, or, dupa cum se vede si din ex pe care l-am dat mai sus cu ap, rationalizari gasim mereu sa ne justificam actiunile, dar in spatele lor e mereu un mecanism psihologic, pe care nu-l stim, de obicei si care ne "ajuta" sa facem alegeri proaste, uneori. tu crezi ca eu nu l-am "evaluat" pe actualul si n-am facut comparatii si n-am fost atenta sa nu fie ca fostul? ba da si nu are lucrurile care m-au deranjat la fostul, dar are altele, care acum imi par mult mai grave. daca merg pe rationalizari, urmatorul nu le va avea pe astea, dar va avea altele. solutia - la mine, cel putin - nu e sa gindesc, ci sa-mi dau voie sa simt. si sa-mi continui descoperirile despre mine, in terapie, ca data viitoare sa simt si sa ma port autentic si sa aleg in functie de asta. si nu e vorba doar de partenerul de viata, ci de alegeri, in general.

Asa e Ilia
N-am vrut sa-i spun eu asta lui Buli, ca deja ma simt ca jandarmul topicului...

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[ilia_99]

of, ca pina am scris eu.....
adrianka, treaba cu palmutele aprobate de terapeut ma depaseste.. zau..
olympia... cred ca e tipica treaba cu "poti mai mult" am auzit-o si eu de la mama. era 9.50 la olimpiada la engleza, pe Capitala. n-am uitat-o nici azi, desi azi stiu ca a spus-o sa ma motiveze, mie mi-a sunat a "not good enough". acum ma amuza, atunci m-a infuriat si m-am revoltat ca ea nici nu stie engleza, ce se ia de mine? da' aveam vreo 17 ani, cred.. eu cred ca greseli de astea mici facem cu totii, dar nu cred ca lasa urme prea adinci decit daca atitudinea in general e de nemultumire a parintelui fata de copil. pe mine asa m-au marcat, fiindca aproape niciodata nu era bine ce faceam, ce gindeam, sau nu era destul.. mie terapeuta mi-a spus sa iau partea buna din asta, fiindca de aici imi vin vointa si ambitia si tocmai de aceea pt mine nu exista "nu pot". ce mi se pare important e ca am invatat - de curind - sa dozez acest "nu pot", in sensul ca pina acum imi luam sarcini peste sarcini tocmai ca sa demonstrez ca pot. acum nu mai simt nevoia sa demonstrez, stiu ca pot orice imi pun cap, da' nu e intotdeauna valoros pt mine sa si pun in practica. si oricum, nu mai trebuie sa demonstrez nimic nimanui, cita vreme eu stiu adevarul asta despre mine. o pb bifata!

[rrox3]

Adrianka cred ca a incercat sa-ti scada din sentimentul de vina, fiindca vina asta invalideaza rau si copilului nu-i face bine sa te simta slaba si speriata, devine si el speriat. Copilul are nevoie sa se bazeze pe tine, daca tu stii tot timpul ce ai de facut si faci, el se simte in siguranta. Sigur ca nu-i OK sa-i dai vreo palmuta, dar o palmuta poate fi o agresiune mai mica decat urlete 5-10-15 minute si impins si furie. Cred ca asta a avut in cap.
Daca te-a invatat si cum altfel sa-ti gestionezi furia e OK.
Intreab-o ce terapie practica si cum lucreaza.
Exista terapeuti cu formare de baza cognitiv-comportamentalista, care mai intai evalueaza problemele manifeste in prezent, le corecteaza prin comportament. Abia dupa ce scade presiunea fiindca lucrurile sunt ceva mai in control in prezent trec si la analiza si la "de unde vine". Intreab-o. E OK sa intrebi orice si sa-i transmiti cum te simti oricand. Pentru asta e acolo.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[ilia_99]

si nu te-ai intrebat, buli, de unde iti vine nevoia asta de a avea plasa de siguranta, mai ales ca n-ai fost in situatia de a avea nevoie reala de ea? de ce ai nevoie de siguranta materiala cind esti intr-o relatie in care dai tot? nu te supara, te intreb de drag, nu de-a naibii..
eu fusesem, aveam deja un divort in spate si un copil de crescut, deci stiam ca lucrurile se pot termina rau si tb sa fiu pregatita. pe deasupra, mama mi-a soptit in reche toata viata ca tb sa fiu independenta, sa am casa mea, masina mea, banii mei... si eu le-am aruncat pe toate la cos, incercind si sa-i demonstrez mamei ca n-are dreptate si ca o casnicie nu se tine cu plase de siguranta. iaca profetia mea subconstienta auto-implinita!

ne alegem ca parteneri oameni ale caror nevroze le echilibreaza pe ale noastre, nu ii alegem fiindca au ochi frumosi si fac sex ca-n filme. asa zic psihologii. de aia zic, nu merge cu rationalizari.

[ilia_99]

rrox, eu cred ca nu se supara nimeni daca ramai jandarmul topicului, in plus faci mult bine, asa mi se pare. punctezi corect si cu empatie si pui omul pe ginduri, daca vrea sa se aseze pe ele, desigur:)
eu apreciez interventiile tale la fel de mult cum le apreciez pe cele din viata reala, pe care le primesc de la un bun prieten, desi nu intotdeauna ma arata intr-o lumina frumoasa... da' imi folosesc!

[flower-power]

Rox, nu ai de ce sa te simti asa. Pt ca ai dreptate. Si eu am simtit ca mesajele de astazi ale conchitei nu o vor ajuta. La fel simt si fata de mesajele fetelor "iubitoare de parint" cum le-a numit tot ea. Dar poate ca sunt lucruri pe care nu le inteleg inca, care imi scapa.Poate ca parintii lor sunt din categoria care si-au dat seama la un moment dat ca nu au procedat ok si au incercat ulterior sa repare.

Si nu sunt nici de acord cu faptul ca parintii sunt raspunzatori doar pt cat suntem noi mici. Tot ce caram dupa noi ulterior de la ei vine. E-adevarat ca sta in puterea noastra sa rezolvam ,dar numai daca ne prindem ca e ceva in neregula.

[conchita]

adrianka, pe mine terapeuta ta ma lasa fara grai, nu pricep nimic, vad ca rrox a dat o explicatie plauzibila, dar mie tot imi suna sf aia cu palmutele.



rrox, mi-ai dat tema pentru acasa, tre sa diger ce-ai zis legat de emotiile copilului. si cum ii incurajam sa si le exprime sau sa si le manifeste? si cum ii antrenam cu autocontrol? spre exemplu, astazi sonia era cam obosita in drum spre casa si a botezat un pet de jucarie "pink nose", chestie pe care am uitat-o si l-am numit altfel, ca le tot schimba numele. si mi-a zis ca e "mad" din cauza mea si e "upset" cu mine si nu imi mai da petul sa ma joc cu el niciodata! pe mine m-a pufnit rasul si i-am zis ca nici nu vreau sa ma joc cu petul ala, mie-mi plac dalmatienii. s-a infuriat si mai tare, mi-a zis ca nici cu dalmatienii nu ma lasa, mi-am cerut scuze ca am uitat numele lu' zhu zhu hamster ala si am inceput sa-l imit pana a pufnit-o si pe ea rasul. acum mi-e si frica sa va povestesc, cine stie ce mai zice gordon si cine stie ce greseala oi fi facut.



ilia, mesajul tau m-a dat pe spate...deci simptomele astea le ai si tu??? eu le am de trei luni de zile!! mi-am facut si scan la cap, iti dai seama? am ajuns si la urgenta...incredibil...si cum adica se aseaza revelatiile, cat timp ia? nu-ti mai spun cate pastile am inghitit, in conditiile in care am fobie de medicatie si trebuie chiar sa fiu in agonie ca sa ma convingi sa inghit vreo pilula. dar dureri crancene ca astea n-am avut in viata mea! plus anxietatea ca nu-mi descopera astia ce boala am, ca eu sufar si analizele sunt mereu ok.



cat despre faza cu apartamentul, cred ca ne-am clonat. nu-mi vine sa cred cat de identice sunt uneori actiunile noastre de copii captivi! buli, asa om zice si noi acuma, dupa ce am savarsit fapta. dar citind-o pe ilia, realizez pentru prima oara resortul subconstient care a declansat actiunea cu pricina. iar sotul tau cred ca e ultima persoana avizata care sa dea sfaturi despre viata dubla si minciuna.



olympia, ca sa raman cu argumentul meu, pe mine nu m-a ntz ntz-it nimeni ca pot mai mult, ba dimpotriva, am fost total neglijata cu teme si scoala si rest, si totusi am devenit o perfectionista. basca maniaca la ordine si curatenie, dar aici o astept pe Adrianka sa ne mai zica ce i-a zis terapeuta despre asta, de ce e semnificativ?



reclama mascata

[rrox3]

Multumesc Ilia

In privinta fetei tale... Eu i-am povestit Mariucai (are aproape 11 ani, deci cam de-o varsta cu fetita ta) si despre eventualele pericole ale junglei. Nu cu detalii picante, fara sa o sperii foarte tare, ca si asa e anxioasa, dar i-am explicat. Cumva intamplator, vorbind despre ce fac colegii singuri si ce nu ii permitem ei sa faca. Am discutat pe ton normal, in timp ce faceam si altceva, fara sa pun presiune. Doar sa stie ca exista si oameni care au planuri si idei agresive si bolnave. Sa fie informata. Si a mers OK.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[buli]

pai sigur ca m-am intrebat.

si am si raspuns tot acolo. e pt ca vreau ca tot timpul sa am de ales.

sa ramin intr-o relatie pentru ca vreau nu pt ca n-am iesire, sa ramin la un job pt ca imi place, nu pt ca n-am cu ce plati ratele 2 luni, sa stiu ca oricind pot pleca dintr-un loc care nu-mi place.

cum ar fi nu ma las pe mina altora (total) nicicind.





@