44 raspunsuri la acest subiect

[goanga23]

Draga ML,

Acest subiect mi se pare foarte interesant si, asa cum ma asteptam,starneste o multime de discutii contradictorii. Mie mi se pare ca religia si credinta in Dumnezeu sunt niste chestiuni foarte intime pentru ca Dumnezeu, nu-i asa, se simte cu sufletul.
Eu am crescut alaturi de strabunicii mei in primii mei 9 ani de viata iar strabunica mea obisnuia sa mearaga la slujba, la sarbatorile mari, tinea o sticla de apa sfintita in casa (din care imi dadea sa beau dimineata, in zilele de sarbatoare si , inainte de culcare se ruga la icoane iar eu spuneam "Inger , ingerasul meu ", in liniste, alaturi de ea,si ma inchinam. Desi unii ar zice ca nu era chiar o buna crestina pentru ca nu mergea in fiecare duminica la biserica...pentru mine a fost o "sfanta" pentru ca a oferit atat de multa iubire ,crescand cu multa dragoste in suflet o multime de copii (inclusiv eu) pe fondul unei vieti extrem de dure, iar eu de aici am luat un exemplu..

In orice caz , impreuna cu ea am aflat ca exista Dumnezeu,Fecioara Maria si pruncul Iisus dar, mai tarziu,ca adult am ales singura pentru ca religia si credinta nu se pot impune nimanui...

Acum, pe de alta parte, de cand ma aflu in SUA , nu am mai mers la biserica la slujba pentru ca nu simt nimic atunci cand intru intr-o biserica romaneasca de aici , cu toate acestea nu simt ca Dumnezeu s-a indepartat de mine pentru ca nu am mai mers la Liturghia de duminica (la care mergeam din cand in cand in Romania). Tot din acelasi motiv, am asteptat aproape un an ca sa imi botez fetitza in Romania sau sa imi fac molifta...cu toate acestea nu m-am simtit "murdara si pacatoasa" ...

In orice caz, ML, parearea mea (ceea ce voi face si eu!)este sa incerci sa profiti de sarbatorile religioase pentru a le explica cateva lucruri despre Credinta, ca si cum le-ai spune o poveste despre pruncul Iisus...de ex eu mi-am adus cateva icoane din Romania si din cand in cand , desi fetitza mea este mica (aproape 1 an) , ma asez cateodata cu Mara in brate, in fata icoanei cu Maica Domnului si Iisus si ii spun "uite mami pe Doamne Doamne cu mamica lui..." iar de Craciun ii voi spune povesti despre cum s-a nascut Iisus..
Mai tarziu, cand va mai creste, ii voi arata poze si DVD-ul de la Botezul ei...totul ca o poveste pentru ca eu consider ca este cea mai buna cale de a face a trezi interesul unui copil a-l face sa inteleaga astfel de lucruri..

Alaturi de acestea ii voi spune rugaciunea Inger, ingerasul meu !(care mie mi se pare foarte frumoasa si cea mai potrivita pentru copii) si o voi face tot ca o poveste si, cand vom fi la bunici in Romania, o voi duce la biserica (dar nu la slujba neaparat, unde , sincera sa fiu, eu nu am vazut nici un copil sa stea acolo de placere 2 ore)si , tot asa ii voi explica unele lucruri si voi incerca sa o determin sa vrea sa faca ceeea ce face si mami (nu stiu daca o voi invata neaparat sa aprinda lumanari!!! )..


Sanatate si numai bine,
Andreea

[lily]

Initial creeata de ML

... fie un bun crestin?
Ma simt tare vinovata ca nu am mai fost la biserica de cand s-au nascut copiii (aproape 4 ani). Motivele sunt obiective si nu cred ca va interveni o schimbare in acest sens prea curand.
Pana atunci ce pot face sa-i invat cat de cat pe copii despre "valorile crestine"?
Cand erau mai mici (2 ani, fetita) o invatasem "Inger, ingerasul meu" si se ruga cu sarg, apoi nu a mai interesat-o. Nu am insistat pentru ca nu vreau sa o fortez si nu stiu altfel cum sa procedez. Mi-o amintesc pe bunica rugandu-se in soapta. M-a atras faptul ca nu facea parada, nici macar nu aducea vorba despre ce facea. Asa ca in momentul in care fetita a renuntat am inceput sa ma rog langa patutul lor inainte de a iesi din camera. Iar la plecare ii inchin. Oare este bine asa?
As dori sa-i explic fetitei (acum are aproape 4 ani) mai multe dar nu prea stiu ce si cum, Biblia pentru copii este destul de greoaie pentru varsta ei iar singurele carticele cu povestiri pe care le-am gasit si par a fi nimerite (ii invata pe copii sa fie milosi etc.) sunt in engleza si destul de scumpe. Am mai gasit ceva material multumita voua dar pentru copii mai maricei.
Sa-i citesc (si apoi explic) rugaciuni mai usurele pentru copii (am deja cateva nimerite)?
Ce ati face in locul meu?
Multumesc frumos pentru orice sugestie, titlu de carte (prefer din Romania sau daca cunosteti ceva online).
[/quote]

Draga ML
In primul rind nu trebuie sa te simti vinovata ca nu ai mai fost la biserica- vivovatia este un sentiment apasator, deloc folositor!

Parerea mea este ca un copil nu trebuie fortat, impins (nu stiu exact termenul) sa urmeze o religie anume! Cel mult indemnat, din inima, sa vada in parintii lui un Model de urmat, stiind si ca noi ca oameni, oricit de buni sintem , tot mai gresim. Pentru copil, la virsta mica, mama si tata sint cei mai importanti!
Iar notiuni de bine si rau sint greu de inteles. Cum ii poti povesti copilului ce sint Raiul si Iadul? Sau ce e pacatul? De ce Adam si Eva au fost izgoniti din Rai? De ce trebuie sa suferim, de ce e atita rautate si cruzime in lume? Cum de ingaduie Dumnezeu saracia si foametea, cind pe pamint exista oameni f bogati? De ce daca noi avem, trebuie sa dam altora mai necajiti, sa ne pese de aproapele nostru, sa iertam si sa iubim pe dusmanii nostri? Marturisesc, nici eu nu inteleg multe nici acum.
Daca parintii merg la biserica, evident si copilul va fi atras de ea-insa nu e obligatoriu.
Iti spun din ex personal ca parintii mei nu au urmat calea bisericii, desi bunicii au fost religiosi, tocmai de la bunici invatind sa ma rog "Inger,ingerasul meu" si "Tatal nostru" duminica in biserica. La un moment dat, studenta fiind, si cu niste probleme mi s-a parut ca in Biserica voi gasi alinare si ajutor pentru situatia mea-fara posibilitatea de a termina facultatea inceputa, stresata de examene, cu un tata bolnav, fara serviciu... Neavind 'traditie', in Bucuresti fiind multe biserici, am tot mers duminica, sau vinerea la Sf Maslu, incercam sa urmaresc slujbele, sa gasesc citiva crestini sa ne imprietenim, insa nu prea am avut succes. De ce? Doar eram sincera, Il cautam pe Dumnezeu, ma rugam si cautam sa implinesc toate poruncile. Sincer, pina la urma am obosit.

Cautarile mele insa mi-au sporit increderea in Dumnezeu, speranta ca El ne raspunde la rugaciuni, ne stie inima, ne iubeste si ne iarta orice am pacatuit!
Roaga-te -Dumnezeu este un Tata bun, la care putem veni sa ii spunem ce ne doare, ce ne dorim, asa cum spunem unui parinte biologic: in cuvinte simple, directe! El ne va raspunde intr-un mod in care sa stim care e voia Sa! Invata-l pe copil sa se bucure de copilarie, de soare, de iarba si de flori, sa se joace si sa rida!
Arata-i bunatate si intelegere cind a gresit, nu sta mereu sa il cicalesti, lasa-l liber!
Sadeste-i dragostea de oameni si dragoste pt carte, pt studiu, pt munca!

Vorbeste-i copilului de natura, fa-l sa se intrebe: cum de sint atitia pomi, florile cum de sint atit de frumoase, colorate, parfumate, dar animalele atit de multe si variate? Arata-i cerul senin si soarele, luna, stelele -cine le-a 'desenat' pe cer?
Aseara mergind in parc, o fetita zglobie sarea pe linga mama ei, spunind vesela-"mama, mama ,uite luna, uite stelele, eee uite Steaua mea! E chiar deasupra mea!"


Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)

[ML]

Dragutelor, v-ati luat atat timp sa scrieti?! Va multumesc.
Cred ca sunt cam cicalitoare si ma necajesc pentru lucruri marunte. Bine de tinut minte!
Am inceput sa-i citesc fetitei (de fapt adaptez) din Biblia pentru copii si o intereseaza dar... cu parere de rau... nu stiu cum sa-i explic cum spui si tu Lily crimele fraticide etc. Hmmmm...

[irina.c.]

quote:

---

Originally posted by lily
vivovatia este un sentiment apasator, deloc folositor!Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)

---

Eu cred ca,din contra,vinovatia e un sentiment folositor,deoarece ne atrage atentia asupra greselilor pe care le facem si astfel stim ca trebuie sa ne indreptam.Daca nu ne-ar durea nimic,nu ne-am da seama ca suntem bolnavi si nu am cauta doctor sa ne tratam.[flo]Irina si bb Ilinca(26apr04)Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul ILINCA