Postat 06 septembrie 2005 - 08:29
Intai si intai multumiri pt. toate raspunsurile.
[quote]Originally posted by Gabrielama
Parintii mei nu sunt "practicanti" in ale bisericii; au credinta, ortodoxa, dar nu merg la biserica. Am crescut si eu cu "Inger, Ingerasul Meu" si cu "Tatal nostru" dar cu atat. Insa mi-am gasit eu singura drumul catre biserica, atunci cand am fost ceva mai mare si cand am simtit ca am nevoie de mai mult. Nici eu nu merg la biserica in fiecare duminica, dar merg, mi-am luat si fetita cu mine din cand in cand.
Gabriela ma regasesc in postarea ta.
Cam asta era cu mine in Romania. Ma duceam totusi cu bunica in copilarie la impartasanie, de Pasti, mai tarziu uneori la liturghie, tineam post miercuri si vinerea dar... recunosc, nimic constant.
Am ajuns in SUA la scurt timp dupa ce am mers la biserca Sf. Mina din Bucuresti. Poate veti rade... sunt convinsa ca Sf. Mina m-a ajutat sa-mi gasesc sotul.
El este american (religie episcopala), copiii ortodocsi. Nu merge la biserica, nici la a mea, nici la a lui. Nu exista tensiune intre noi din cauza religiei diferite dar nici sprijin pentru educatia religioasa a copiilor.
Da, doream "idei despre initierea pe acest drum" cum spui Donia si cred (gresesc oare?), ca mai bine putin decat nimic in viata copiilor mei. Nu stiam insa de unde sa o apuc.
Irina, multumesc pt. idei (integrare, ascultarea Liturghiei, post etc.). Asta as fi facut daca eram in Romania. Aici sunt "X" motive pt. care nu merge sau merge greu. Dar voi incerca sa duc la bun sfarsit macar ceea ce depinde de mine.
Adriana, subiectul despre credinta ortodoxa este foarte interesant (am intrat deocamdata numai pe pagina amintita de tine). Multumesc si pt. povestioarele ortodoxe.
Adita din pacate in Revista "Lumea credintei" nu vad nimic.
Jocelyn, gasesc undeva cantecele crestine pe Net (coruri de copii)?
Gandacelu, da!
" tu doar ii deschizi un mediu "intru" dumnezeire, pentru a fi sigur ca, mai tarziu, are o temelie pe care isi poate construi singur casa...". Voi asculta si conf. Parintelui Savatie.
Conchita, mi-am salvat linkurile. Multumesc frumos!
Am Biblia pentru copii si chiar am incercat (cand fetita avea vreo 3 ani) sa-i citesc din ea. A fost interesata mai ales ca are ilustratii atragatoare dar mi s-a parut greoaie pt. un copil asa de mic. Multumesc pt. idee, voi reveni asupra Bibliei cu explicatii mai simple.
Dar cu "Ingerasul" seara cum sa fac? Sa o las balta un timp, ii mai explic cate ceva si apoi incercam sa o spunem impreuna? Sau imi vad de ale mele, o spun langa patutul lor in liniste si-i inchin ca si pana acum, sperand ca intr-o zi va dori ea singura sa se roage? Din nou, nu vreau sa o fortez, deci... care-i calea?
Multumesc.