160 raspunsuri la acest subiect

[michelle-usa]

Vai de mine! bine ca nu stau in state! Al meu nu a mers la petreceri si nu bea. Sint convinsa ca si in UK studentii au acces la droguri dar nu asa ca la voi. Stiu ca fentanyl-ul e o mare problema in state! Cumplit.

 

Michelle mi se pare foarte exagerat sa stea atitea ore la sala. Sa nu ii afecteze inima atita efort. Despre faptul ca merge atit de tirziu, nici nu comentez. El nu are masina? Poate ar fi mai usor si pentru el si pentru psihicul vostru, macar nu ar mai merge pe jos in toiul noptii. Nu stiu cum e cu parcarile la voi. Cit de des vine acasa, nu puteti merge voi sa il aduceti acasa, in loc sa vina el cu trenul? Noi asa am facut, ca tot asa, schimba trenul, a pierdut un tren si a asteptat o ora sa vina altul, etc. Insa el venea rar. 

 

Intr-adevar nici la noi n-a fost fantastic in primul an la camin. Mincarea de la cantina nu ii placea si aveau alarma de incendiu in toiul noptii,  de citeva ori pe saptamina, pentru ca unii fumau in camin. Apoi zgomot pe hol noaptea cu fete bete venite de la petreceri, 

Pe urma din anul 2 a stat singur intr-un apartament. Mult mai bine, chiar daca avea de mers cu autobuzul pina la universitate.

Letitia, nu am cuvinte sa iti spun cat sunt ingrozita de drogul asta. pentru ca mor atitia nevinovati din pastile contrafacute. 

ma bucur ca al tau nu bea, nu petrece. Cei drept ca nici William nu bea, nu fumeaza (dar ca majoritatea sigur a incercat) ma bucur ca a rarit-o si cu petrecerile si sper ca de ala anul viitor cand va fi singur in apartament, va fi si mai bine.

[michelle-usa]

Nu am mai avut nervi sa ii iau si masina si sa-l stiu pe drumuri. Orasul e f aglomerat, multi merg beti si drogati pe acolo ...etc

 

Colegul lui de camera in urma cu 6 luni a plecat beat de la o petrecere, a intrat cu masina intr-un stilp , a facut-o praf.

Noroc ca nu a omorit pe nimeni, ca nu ava pe nimeni in masina si nici el nu a patit nimic.

A stat 1 sau 2 zile la sectie ori dezalcolizare nu mai stiu, dar a venit taica-su avocat si l-a scos a aranjat cumva treburile.

Nu stiu daca nu cumva peste cateva luni la proces nu o sa-i ia permisul pt 3 ani...ii ramine in record nu stiu citi ani, creste asigurarea imens.

A fost un exemplu f bun pt William sa vada ce inseamna o decizie idioata.

[michelle-usa]

Letitia, si pe aici, fetele sunt mai rau ca baietii la petreceri, bautura si sex...mi-a confirmat si vecina care are fata de o seama, la o alta facultate, ca fetele sunt belea.

Vorbeau si la radio ca nivelul de depresie la fete e f ridicat (comparativ cu baietii), in special de la social media.

Eu nu am avut probleme  si drame cu William si asta imi da confidenta ca se fereste si e f selectiv si cu prietenii.

[Qarina]

Eu subscriu la experienta ta, Michelle :)

 

S-a rupt o bucata din mine cand a plecat, eram foarte apropiati. si eu l-am avut si pe cel mai mic inca ramas acasa, si n-a ajutat deloc. Inainte sa plece am avut mai bine de un an program de "independenta" - muncea, mergea la scoala, peste vara petreceri, viatza sociala fara restrictii dupa ce a graduat clasa 12... si totusi. 

 

Prietena a avut inca din liceu, asta nu a fost niciodata o problema. si acum are prietena, mai vorbim despre ea.

 

DAR

 

cred ca fiind noi asa apopiati, a avut si el nevoie sa faca o rupere brusca. Asa incat l-am dus la camin, urcat in camera si apoi s-a uitat la noi si a intrebat "nu plecati? am treaba. brusc si rece si distant. am coborat, ne-am uitat la el cum intra intr-un puhoi de studenti mov, pusi pe party, mergand drept inainte. noi am ramas in parcare uitandu-ne dupa el. He broke our hearts. Apoi vreo 2 saptamani i-a luat si lui sa se obisnuiasca cu viatza lui noua, timp in care a fost complete silence. Pana si "find my phone" si l-a dezactivat, a rupt orice legatura. Dupa 2 saptamani cred ca si-a revenit, caci a sunat, am reinceput sa vorbim, legatura a reintrat  in normal. 

 

DAR

 

i was stil sooo hearbroken. nu m-a ajutat timpul in plus castigat, nici faptul ca nu mai conduceam cu orele incoace incolo, ba mai rau a trebuit sa imi fac singura clatite si sa curatz bucataria :) mr T se ocupa de chestii din astea sa ma ajute, deh mama workaholoca cu x joburi. M-am apucat sa il duc pe Mr A incoace incolo, desi el insista ca e independent merge cu autobuzul :D

 

singurul lucru care ma ajuta era kayaking. in kayak, pe apa, ma simteam intreaga. din pacate a venit iarna.

 

si apoi intr-o zi a sunat copilul si mi-a spus "mom, I'm so happy. I love it here, being a student. I am living my best life". abia atunci am inceput sa ma simt pe drum normal. insa ramane un gol mare, atata ca ma obisnuiesc cu el

[Qarina]

Si acuma tocmai ce am vorbit cu el la telefon, in CA e vinerea mare pe 31 martie si discutam cand sa merg sa il iau acasa. E la 1 ora si 15 minute distantza, dau drumul la muzica in masina daca merg singura fac raliu printre campii si ia duc/ aduc. 

 

in general mergem eu cu taica-su cam la 2-3 saptamani sambata  sa il vedem, sa ii ducem ceva bun de mancare, iesim la un retsurant impreuna sau mergem la mall si apoi ne intoarcem acasa. mancarea din cantina e un dezastru si la el, am fost obligati sa o platim dar sincer 6 zile din 7 se hraneste cu mancat la fast food, restaurant sau ce ii ducem noi de acasa.

 

asta a fost una din problemele majore mai ales ca dumnealui e un gurmand cu gusturi fine :) si ii placea mult sa gateasca si sa isi faca tot soiuri de mancaruri fancy.

 

e bine ca e asa aproape. Acu vreo luna a facut infectie cu streptococ intr-o sambata. m-a sunat, i-am dat instructie sa mearga la spital, am plecat dupa el, l-am cules la iesirea din spital cu reteta si 40 de grade febra, l-am incarcat in masina si adus acasa unde a stat 4 zile cu tratament si supe facute de tac-su. S-a pus pe picioare, joi pe seara l-a dus taica-su inapoi ca avea laborator.

 

In conditiile astea, dumnealui cel ramas acasa a primit instructiune clara ca nu are alta optiune decat in oras :D avem 2 universitati mari si late si unul din cele mai tari colegii tehnice din provincie in oras, aici sta. acasa :D cu noi. ii platesc primul an la camin sa vada cum e, dar atat, nu rezist mental ma inca unul plecat. (zic eu acum)

[Qarina]

De parties... ce sa mai spun. Uni la care e mr t.  are una dintre cele mai rele reputatii din punctul asta de vedere - party culture.

 

dar husbandul imi tot reaminteste de studentia mea in regie (ca sa nu mai spun si de ce parties facea el in liceu haha). de cate petreceri am facut eu prin camine si pirahna bar. si eu imi amintesc cum in anul 2 am intrat in camin cu 2 prietene ne-am ingrozit de camera si baie, am lasat bagajele jos si am plecat la party. Ne-am intors peste o saptamana :D

 

din punctul asta de vedere sunt asa bucuroasa ca e in campus si nu tb sa conduca sa mearga la parties, ca toate sunt in apropiere. Stim ca bea (cu moderatie zice el, prefer sa il cred), si din cate stim sta departe de droguri.  

 

Caminul in sine e super ok. A avut loc ca a aplicat tarziu si nu mai era loc la egineering rezidence asa ca a ajuns la liberal arts. e o cladire cu 2 etaje, camera lui e extrem de spatioasa, 2 ferestre, incalzire/ aer conditionat independent de restul etajului. cladirea e f curata.  e in aceeasi parte de campus cu gym, tennis courts si nu e departe nici de studio in care fac scrima (cam 10 minute pe jos). ma suna seara cand iese de la antrenament/ gym si trancanim pana ajunge in camin, deci stiu distantele :D

 

Acum la finele lui aprilie se va muta  - se termina primele 2 terms. Am vrut sa ii cumparam un apartament in apropiere de campus, insa am fost norocosi si am scapat de extra cheltuiala. Colegul lui de camera are un frate mai mare care a terminat deja aceeasi universitate si parintii lor au ab=vut aceeasi idee ca noi. Au reusit s=insa sa cumpere acum 7 ani o casa fix la marginea campusului si o inchiriaza. Intamplarea face ca Mr T si colegul de camera si-au facut grup comun de prieteneni si sunt exact 5, cate bedrooms are casa si au semnat group lease pentru casa si se muta toti acolo impreuna. chiria e neasteptat de mica, $ 775 / luna. Casa e mica (adica are camere mici) dar e curata, bine intretinuta si situata chiar in spatele caminului, la 5 min pe jos. Am cunoscut proprietarii, parintii colegului de camera si sunt super ok.

 

Camera cu loc dublu in camin costa 1,130/ luna (doar cazare, fara masa).

 

Casa are si bucatarie, frigider etc deci va economisi bani pe cantina nemancabila (numai cantina a fost 6,500) si speram mult mai putin eating out.

 

Au posibilitatea sa ramana in casa aceea pana termina toata facultatea si si master daca vrea sa faca, primesc tratament special din cauza colegului.

 

deci zic eu ca lucrurile arata bine din punctul asta de vedere.

Editat de Qarina, 22 martie 2024 - 01:43 .

[michelle-usa]

Qarina eu te înțeleg f bine. 

De când e plecat mi-am dat cu adevărat seama ce a fost în sufletul părinților mei când am plecat din țară și cum se simte tata de peste 25 de ani.
E cumplit, acum ești mama / părinte cu ochi pe el peste 5 min gata … eu parcă mi-am pierdut identitatea. Copilăria asta și timpul cu ei e așa limitat.

Si noi am avut o legătură deosebit de strânsa, ne cunoaștem f bine, ne înțelegem . Mereu am fost parteneră lui la toate activitățile. A avut și ceva prieteni dar îmi spunea ca, cu mine are mai mult fun. 

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pt ani petrecuți cu el, au fost cei mai frumoși ani din viața, faptul ca am stat acasă, aveam programul nostru, serialele noastre, meciuri, parcuri, antrenamente , drumuri la școală … chiar și pt timpul cu pandemia ca am petrecut f mult timp împreună. 

Editat de michelle-usa, 22 martie 2024 - 07:51 .

[michelle-usa]

Dupa ce l-am lăsat la facultate și l-am văzut cum se pierde în mulțime , barbatul doar ca nu plângea( si el e un tip f puternic) …ca el nu e pregătit pt așa ceva să-l lase pe William, ca ce se face fără el, ca o să-i fie dor. După ce ca eram varză de luni de zile de când mă gindeam, soțul m-a terminat cu văicăreala tot drumul  și eram amândoi terminați.
Pe FB toate mamele plângeau, vecinele mele cu copiii la fel în primul an plângeau

Noroc ca am avut 3 prietene cu copii în anul 2 care m-au susținut mult cu sfaturi.

După 3 sapt alte mame pe Fb se plângeau acum, ca nu le place la copii la facultate, ca nu se acomodează, ca stau numai în dormitor, ca nu au prieteni.

Asa ca mulțumeam lui Dumnezeu ca al meu era fericit și mulțumit. Soțul m-a înnebunit o perioadă cu telefonul cu locația,  se tot uita unde e… își făcea ginduri negre… eu pur si simplu am refuzat să fac asta și am continuat să mă rog și să am încredere în William. 

Editat de michelle-usa, 22 martie 2024 - 07:31 .

[michelle-usa]

Si William îmi spune ca el e happy și să nu-mi fac griji. Ma enervează când nu răspunde imediat la mesaje, dar vb cam la 2 zile .
Și noi mai stăm de vb pe FT când e pe drum seara spre casă.
El a crescut în suburbie, la noi e f diferit de zona lui . Când vine acasă zice ca vine în civilizație, dar indiferent spune ca lui îi place și acolo, îi place viața în oraș .

Editat de michelle-usa, 22 martie 2024 - 07:33 .

[michelle-usa]

Ai voștri în ce an sunt, ce studiază, ce planuri au de viitor ?