
Incepem scoala pe 14 septembrie...sau nu... si cele 3 scenarii in dezbatere
#1
Postat 06 august 2020 - 10:03
#2
Postat 06 august 2020 - 11:52
pfff - e o situatie care ii sperie pe multi parinti - si pe buna dreptate.
#3
Postat 06 august 2020 - 12:25
Va fi o mare brambureala, ca de obicei, asa se întâmplă ori de câte ori se întâmplă ceva și autoritățile mereu sunt luate prin surprindere.
In plus, dacă se vor relua fizic cursurile, la primele cazuri/focare de infecție cu covid în scoli/licee, va ieși un mare război între părinți, între părinți și scoala/cadre didactice.
Cel mai probabil se va merge pe varianta cea mai comoda, ieftina, care sa dea cele mai puține bătăi de cap autorităților și conducerii școlilor :școala online.
Școlile și primăriile nu au bani nici pentru săpun în școală sau detergent - în vremuri normale, de unde bani acum pentru paravane, dezinfectant, dezinfectare clase în fiecare zi, etc?
Așadar, sa nu ne facem iluzii, ca să nu fim dezamăgiți. Trăim în România, vedeți și voi cum a scăpat pandemia de sub control, cum autoritățile fac treaba doar pe hârtie, cum nu se respecta regulile, șamd.
In plus, chestia cu zonele/scenariile este relativa, numărul de cazuri /asimptomatici e mult mai mare, doar ca nu se fac teste în masa , anchetele epidemiologice DSP nu se fac sau se fac în bătaie de joc. Și stați asa, ca încă nu s-au terminat concediile pe litoral, atât la noi, cât și la bulgari sau turci (aceștia primesc turiști romani, fără restricții sau testari). Vor urma valuri-valuri de cazuri în următoarele 4-6 săptămâni. Adică taman pana sa înceapă școala ...
#4
Postat 06 august 2020 - 13:22
Școlile și primăriile nu au bani nici pentru săpun în școală sau detergent - în vremuri normale, de unde bani acum pentru paravane, dezinfectant, dezinfectare clase în fiecare zi, etc?
Exact! Imi este imposibil sa ma gandesc a-mi trimite copilul la scoala in situatia actuala (mai ales ca avem contact cu persoane varstice din familie si riscul este mult prea mare pentru a ni-l asuma)...
#5
Postat 06 august 2020 - 13:27
In plus, cum ii poti tine la distanta pe cei din clasele mici (hai sa zicem ca cei mari mari inteleg desi ii vad nas in nas mereu pe strada, parcuri etc.) - dar cei mici...? Il vad pe al meu ca tanjeste dupa atentia copiilor, e normal si imi pare atat de rau ca trebuie sa treaca prin asta - dar singura modalitate prin care il las sa se joace cu alt copil este doar daca poarta masca...
#6
Postat 14 august 2020 - 23:40
Este cum nu se poate mai prost. Sanatate vs educatie, ambele importante.
Sunt foarte speriata si deznadajduita atat de amplaorea virusului si de cum vom scapa de el si dupa cat timp (vaccin sau imunizare in masa petse cativa ani) precum si pentru cum vor invata copiii nostri, daca vor mai invata ceva in urmatorii ani.
Scoala online e o frectie. E doar asa, ca sa fie ceva... adica ceva mai mult decat deloc. Copiii vor ramane cu multe goluri, am vazut cum a fost in astea doua-trei luni de semestru 2, si ce ma chinui sa recuperez, sa le fac pe fete sa inteleaga notiunile noi predate la clasa in perioada de online (la ce ma pricep si eu, ca nu sunt as la toate materiile), dar fara timp pt consolidare la clasa (ca deh, online e greu, la clasa in mod normal lucrau, ii scotea pe rand la tabla la mate de ex si altfel intelegeau; plus ca erau evaluati prin teste, teze, mai avea si profesorul idee ce scartie, pe cand in online, oha, toti au luat 10 la fiecare materie, ca a doua nota, pt activitatea online..vax albina! pe mine ca parinte nu ma incalzeste cu nimic). Este aspectul care mi se pare cel mai critic in toata aceasta problema cu coronavirusul, educatia copiilor, care nu poate fi sistata, dar va fi sacrificata 1-2 ani, pana va fi disponibil un vaccin, sau mai multi ani, daca nu va fi produs un vaccin si se va merge in mod natural, prin imunizare in masa... Dar va veni nota de plata la evaluarea nationala, la bac, la examene de admitere la facultate... :((
#7
Postat 15 august 2020 - 00:05
Plus aspectele astea sociale le lipsesc, conversatiile cu colegii, glumele, pauzele, care fac parte din viata lor de copil. Copiii sunt privati, prin natura imprejurarilor, de momente frumoase din viata lor: momentele lor petrecute cu colegii, legarea de prietenii, excursii cu scoala... izolarea asta e buna pentru feritul de covid 19, dar nu e deloc buna pt starea lor psihica, pentru dezvoltarea lor pe termen lung. Aici ma refer la noi cei care inncercam sa respectam reguli, sa nu stam in grupuri mari, sa nu ne expunem, nu la cel carora nu le pasa sau nu cred in covid.
Fetele mele resimt lipsa scolii fizice, ambele vor la scoala, s-au saturat de online, ma intreaba cu groaza daca iarasi online se vor desfasura lectiile lor. Pe la sfarsitul sem 2, le vedeam neatente, fara chef, cautau sa faca cu totul altceva in loc sa asculte ce spun prof, simt ca le pierd in ritmul asta (alt aspect negativ pe care l-am identificat eu in online: lipsa de motivatie, de concentrare, fata de scoala normala unde aveau interactiune cu profesorul). Veti zice ca e problema mea ca parinte ca nu-s atente suficient la orele online, am facut o gramada de "politie", intram prin surprindere in camere, le-am luat mai cu frumosul, mai cu "uratul", mai ales cu una din fete, care sa zicem "invata ca trebuie, ca o asculta prof", si s-a prins repede ca in online nu o mai asculta/verifica nimeni asa ca la clasa, si atunci e rost sa o lase mai moale (cealalta fata e mai constiincioasa si au fost mai putine probleme). Ok, le controlez acasa, dar problema este ca au si eu treaba peste zi, serviciu, chiar daca mai pot lucra de acasa si nu la birou, dar trebuie sa lucrez, nu pot sta non stop sa fac politie si sa stau non stp pe capul lor sa fie atente. Asta era in mod normal jobul profilor la clasa. Si in timpul scolii normale nu aveam astfel de probleme cu ele, in epoca online au aparut :(((
Ma uit si la mine, cum am luat-o razna, lucruri pe care inainte le faceam din instinct, inconstient, de care nu ma preocupam, acum ma streseaza. Si anume, daca se apropie oameni de mine (oameni, nene, nu OZN-uri!!), la ce distanta e un om de mine, cu colegii stau cat mai departe posibil cand ne vedem, nu imbratisari, nu strans mana (chestii pe care iti vine uneori sa le faci, sa asa simti), daca e bine sa ies in locul X, cu parintii tot asa, sa ma vad pe fuga, ca daca suntem unii sau altii asimptomatici.... Nu mai zic daca ma doare putin capul (ca nah, e trecut in simptomele covid)
Oricum de felul meu nu eram omul exceselor, al petrecerilor, al aglomeratiilor, dar si izolarea si distantarea astea ma termina... De aia zic, f greu sa le ceri copiilor reguli oarecum contra naturii umane... la naiba, suntem fiinte sociale pana la urma!
#8
Postat 26 august 2020 - 08:26
Referitor la inceperea scolii, eu cred ca riscul cel mai mare il au parintii si bunicii copiilor - nu copiii.
In Romania, multi bunici sunt implicati in rolul de - bona, ajutor de parinte - si locuiesc aproape de copii. Aici mi se pare riscul major.
#9
Postat 26 august 2020 - 09:25
Mai, imi pare rau sa va spun, dar in Romania paranoia e la cote maxime.
Aici unde au fost 30000 de morti, iar acum sunt 4000 de cazuri pe zi (nu 1000 ca in Romania) nu am vazut oameni asa de panicati.
Izolarea s-a terminat din 11 mai. De atunci copiii mei merg la scoala, se intalnesc cu prietenii, ies la joaca si am fost in vacanta.
Ne spalam pe maine de 100 de ori pe zi, ne punem masca in aglomeratii si locuri inchise si cam asta.
Stresu asta la maxim face mai mult rau ca boala.
#10
Postat 26 august 2020 - 10:10
mcoca, mii de cadre medicale absolvente de scoli in Romania sunt in Franta. In spitalele romanesti, s-au facut eforturi si s-au cumparat, societatea civila a donat echipamente pt terapie intensiva, dar nu sunt medici, asistente sa le ultilizeze. La cele 1100 -1200 de cazuri diagnosticate zilnic, e suficient sa citesti putin pe internet ca sa vezi cati afirma ca nu sunt tratati in spitale cum trebuie, ca nu ii baga nimeni in seama, ca directiile de sanatate publica nu raspund la telefon, ambulantele nu vin nici dupa multe apeluri. Poate suntem paranoici, dar cand auzi ca mor oameni tineri (ieri o fata de 25 de ani) , ca mor oameni care ar mai fi avut zeci de ani de trait, da, ai o strangere de inima, nu iti vine sa privesti totul asa relaxat si sa iti vezi de treaba ca si cand nimic nu s-ar intampla. Statistici oficiale arata ca rata mortalitatii in Romania e mai mare decat in multe tari din vestul Europei.
Neincrederea in sistemul sanitar si in autoritatile statului contribuie din plin la aceasta "paranoia".
Chiar aici pe forum am citit relatarea anjiei , care traieste foarte relaxata in Suedia super-relaxata, dar care s-a panicat instant cand i-au fost diagnosticati parintii cu covid in Romania.
Copii mei vor merge la scoala atunci cand se va deschide, sper sa mearga fizic, nu sa fie scoala online, dar spre deosebire de ultimii 8 ani, nu vor mai merge dupa scoala la bunica lor sa manance si sa stea cateva ore pana terminam si noi serviciul sa plecam impreuna spre casa. Inca nu stiu prea sigur cum vom face, dar vom gasi o solutie.