57 raspunsuri la acest subiect

[velvet]

anda nu gandim la fel, nu simtim la fel...

[andacos]

anda nu gandim la fel, nu simtim la fel...

E normal si e bine asa... onsa nu trebuie sa privim ca pe o acuza orice interventie. Nu e sanatos in primul rind.

[michelle-usa]

Am o prietena cu 3 baieti , primul adoptat iar ceilalti 2 ai lor. I au spus celui adoptat ca el a fost cel ales, si el tare bine se simte cu idea asta. Mai am o prietena tot cu 3 copiii, unul natural si 2 adoptati a zis ca pur si simplu nici nu se gandeste ca cei 2 sunt adoptati, aceeasi dragoste o are pt toti. Vara mea primara a fost adoptata, si dintre toti verisorii ea imi este cea mai draga si apropiata. Cred ca e ceva deosebit sa adopti, sa dai o sansa acesti I copil sa primeasca dragoste, atentie, viitor, o familie. 

[LianaStefan]

M-ar chinui gandul, sa stiu, ca undeva in lume e copilul meu (biologic) e expus unor rele, poate singur, poate flamand, orfan, parasit si eu nu-l pot ajuta.

 

Ca mama surogat, mi-ar face placere sa stiu ca e bine copilul purtat, dar nu mi-ar pasa foarte mult. Cand am nascut am alaptat 2 zile si fetita colegei de salon. habar nu am ce face copila si nici nu ma arde sa stiu.

 

Insarcinata fiind cu fii-meu, nu am simtit conexiuni, am simtit responsabilitati. Nu m-a lovit dragostea cand l-am nascut, nu s-a luminat sala de nasteri. Era un necunoscut, venit in lume prin intermediul meu. Dupa 2-3 zile de ingrijit, a venit dragostea totala si neconditionata.

 

Primul sentiment pe care l-am avut cand s-a nascut a fost acela de  "de acum traiesc pentru el", responsabilitate imensa, dar nu venita ca o povara, era un dar fara nici o legatura cu dragostea. Poate loialitate instanta sa-i spunem.

 

Pentru un copil care nu-mi apartine, nu as simti probabil nici atat. As simti responsabilitate si loialitate pe parcursul sarcinii, pe termenul pentru care mi-am luat angajamentul, mai departe, doar bucurie ca am putut ajuta o familie sa devina completa.

[mianda]

Cat de diferiti suntem!

Eu n-am sa inteleg niciodata cum nu te poti considera mama daca nasti un copil care biologic nu-i al tau.

 

TU il porti in pantec 9 luni si TU il ajuti sa vina pe aceasta lume! Cum sa nu fii MAMA?

[andacos]

 

TU il porti in pantec 9 luni si TU il ajuti sa vina pe aceasta lume! Cum sa nu fii MAMA?

Cumva , inteleg mesajul anterior, dar DOAR cind vorbim de primul copil.

 

Cred ca intradevar -sau ma rog si eu am simtit asta, sentimentul si responsabilitatea de mama, le simti doar dupa ce ti-ai pus copilul la sin, l-ai tinut in brate, pina atunci crezi doar ca stii ce inseamna sa fii mama.

[mianda]

Pentru mine, a fi mama inseamna mai mult decat material genetic si responsabilitati. 

E vorba de acea legatura energetica ce se realizeaza intre mama si copilul ei... este si mai mult decat iubirea neconditionata.

[andaghe]

Pai nu se exclud. Poate fi o legatura energetica, dar asta nu obliga copilul la apropiere. E valabil si cu iubirea. Este in sufletul meu, copilul nu are nicio responsabilitate pentru asta, nici nu trebuie, are viata lui de trait. E ca si cum ai spune ca legatura energetica este valabila doar daca sta langa mama. Toata viata?! 

[mianda]

Nu-ti inteleg mesajul. De ce pomenesti e obligatiile si responsabilitatile copilului???

Nu despre asta vorbeam ci despre trairile unei mame surogat.

[andaghe]

Cred ca am inteles eu gresit atunci.