pai asta zicem si noi pe aici, nu lua inca decizia de a-ti lega trompele, pentru ca e posibil ca mai tarziu sa regreti.
medicina a evoluat, exista atatea metode contraceptive, pari fata inteligenta si determinata, deci stii ce ai de facut sa nu ramai insarcinata in mod accidental.
nu stiu, mi se pare ca iti pui singura inca o greutate pe umeri, in conditiile in care inca te bantuie trecutul si nu ai reusit sa faci pace cu tine.
eu cred ca sub toata aceasta "fatada" de femeie puternica, hotarata, independenta, care stie deja ce vrea, se ascunde o copila care a avut mult de suferit in trecut si care inca mai este bantuita de umbrele acestuia.
si preferi sa te distantezi, sa iei masuri extreme pentru a te proteja, pentru a detine controlul deplin, ca si cum ai vrea sa-ti elimini si cea mai mica posibilitate ca sentimentul matern sa iasa la iveala, pentru ca te-a transforma in ceva ce nu doresti sa fii in acest moment.
poate ca in subconstient iti doresti de fapt sa fii mama, dar iti este o teama cumplita sa nu aungi ca parintii tai sau, si mai rau, sa retraiesti drama parintilor tai - pierderea unui copil.
ce-a fost in sufletul parintilor tai, atunci, nici nu vreau sa ma gandesc...cumplit trebuie sa fi fost. si te-a marcat si pe tine, pe viata. dovada acel sentiment de vinovatie, cum ca surioara ar fi imitat ceea ce a vazut la tine....
cred ca in acest moment cea mai buna investitie si cea mai inteleapta miscare ar fi sa gasesti un psiholog bun, cu care sa fii compatibila, si care sa te ajute sa depasesti traumele din copilarie. nu te da batuta daca primul, al doilea, al treilea psiholog nu gasesc calea catre sufletul tau. vei gasi in cele din urma unul care te va ajuta sa-ti descoperi si sa-ti intelegi/accepti/depasesti temerile.
nu e o rusine sa mergi la psiholog. nici n-ai idee cat de mult te-ar putea ajuta...