47 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Baiatul meu e in ultima clasa de liceu. Cu alte cuvinte, la anul pe vremea asta, va fi student si nu va mai fi acasa...

Desigur, daca universitatea pe care si-o doreste il va accepta...
Ca mama, ideea ca al meu copil va pleca de acasa, ma strange in spate. Cum va fi viata mea fara grijile cotidiene de mama, acest vartej al emotiilor in care ma aflu de 17 ani?
Cum va fi dimineata fara sa il vad plecand in uniforma de licean - strigand mereu dupa el sa nu isi uite sandvisul pregatit cu dragoste?
Cum vor fi dupa amiezile in care el nu va mai intra pe usa cu zambetul larg rostind prima intrebare de la usa: Ce avem la masa azi?
Cum vor fi serile in care ne uitam cu totii la un film bine ales de pe Net sau Netflix?
Nu stiu cum va fi casa fara prezenta lui de copil usor rasfatat si iubit pana la lacrimi. Nu stiu cum va fi viata mea fara sentimentul ca el, baiatul meu - doarme in alta casa, sub un alt cer...
Baiatul meu abia asteapta sa plece spre viata de student si eu nu pot sa nu imi amintesc ce fericita am fost eu cand am plecat din cuibul copilariei catre orasul studentiei.
Acum voi trai aceeasi scena, cu o minora schimbare de rol: voi fi eu in locul mamei ... Lacrimile insa vor fi acum, pe obrazul meu.
Ma strange deja in spate....

 

Deci ... mamici sau tatici care treceti prin acest an ... cum oprim nostalgia? 

[mianda]

Eu imi cumpar pisica. Deja caut! 

[andacos]

Al meu nu a plecat de acasa,insa am trecut si eu prin framintarile astea,inteleg foarte bine ce simti.

[Letitia1]

Eu imi cumpar pisica. Deja caut! 

 

Dap! Confirm ca o sa ajute! Si in gindul asta noi (parintii) am acceptat sa luam pisica anul trecut, la insistentele fara de sfirsit a lui fi-miu!

[velvet]

redactor mi-au dat lacrimile citindu-te...cu mentiunea ca tot ce-ai scris,eu mi-am imaginat c-o sa am intr-o zi...in Vis...in singurul Vis...

[redactor]

velvet vei trece si tu prin asta. Cand iti doresti ceva atat de mult - sigur se va intampla.

 

te pup

[velvet]

redactor    la mine e prea tarziu pt orice...

[miriama]

Hmmmmm..... ieri m-am intors de la Londra unde am dus-o pe fata mea pentru facultate. 

 

In ziua cand a plecat a tras la maxim de timp ca sa mergem la aeroport cat mai tarziu. Dupa ce si-a aruncat o privire de ramas bun in camera ei, a coborat la pian si a cantat cu patos melodia ei preferata, un Chopin. S-a ridicat in lacrimi si a zis "Gata!" Ne-am imbratisat toti si am pornit.... pe un drum nou.... pentru care a muncit enorm, un efort pe care noi, parintii nu l-am fi putut face.... A plecat plina de speranta si fericire ca se duce la facultatea pe care si-a ales-o, una de top in UK.

 

Dupa un zbor lung, cu nerabdare, am ajuns acolo..... la aterizare a zis "Am ajuns la Londra!" si ii sclipeau ochii....

 

La cazare..... of, cazarea, pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul..... departe de ceea ce vedeam in poze, dar mai ales de banii pe care ii platim.... parca te intorci in timp, in alta epoca, camine fara respect, anoste, reci. neprimitoare, camere mici, minuscule, nici nu ai unde pune geamantanul gol, abia il inghesui sub pat, cu mobila veche de cand s-a construit caminul, cu covoare patate de mancare sau voma..... oribil!!!! In vestita Londra! Nici cand eram eu studenta in tmpul lui Ceausescu, nu era asa urat, si era gratis!

 

Am luptat mult sa gasim o camera decenta, insa prima zi a vietii ei de caminist a fost o deceptie totata. Sper ca macar teaching-ul sa fie pe masura renumelui facultatii si a banilor pe care ii platim!

 

Si a venit si ziua cand a trebuit sa plec.... lacrimi multe, imbratisari ce le-am fi vrut fara sfarsit..... am ajuns acasa si primul lucru, am mangaiat pianul......

 

Va doresc sa aveti bafta!

[redactor]

felicitari Miriama!!! ce copil minunat ai!

La ce uni a inceput?

[redactor]

velvet - nu e prea tarziu. Nu cred.

Mama surogat, adoptie ?

 

redactor    la mine e prea tarziu pt orice...