62 raspunsuri la acest subiect

[Alizee]

Dar, invatatoarea ti-a multumit, la finalul conversatiei.

 

Ai observat vreo schimbare din partea ei ? Copilul tau ti-a povestit, din nou, ceva care te-a alarmat ? 

[viviana]

Oh, da este o meserie de vocatie.

Exista invatatori si invatatori din vocatie.

Nu oricui ii plac copiii asa mici, nu oricine e facut pentru a preda.

 

Dar exista cei care au ajuns in postura de invatatori printr-un concurs de imprejurari sau pentru ca au crezut ca le place sau, sau...

 

Oricat de multe legi, norme s-ar scrie, oricat de mult s-ar "tehniciza" metodele pedagogice, relatia pedagogica invatator-copil este o relatie umana.

=====

 

La facultate, fii-mea, are posibilitatea sa faca un modul psiho-pedagogic. E facultativ, dar aduce credite. Acea profesoara de la curs face presiuni asupra lor sa se inscrie motivand ca dupa ce termina facultatea nu vor gasi loc de munca in ce s-au pregatit si ca singura optiune valabila va fi invatamantul. Eu insami mi-am sfatuit copilul sa faca modulul pe principiul nu stii cum te arunca viata.

Fii-mea mi-a spus clar: nu imi place aceasta meserie, nu o pot face, ma enerveaza copiii.

Altii chiar daca judeca asa sunt mai pragmatici.

[marius]

Idealul oricarei exercitari al unei profesii este si vocatia. In general vocatia vine la pachet cu placerea sau chiar pasiunea. Din punctul meu de vedere vocatia este nativa. Insa uneori ea este descoperita pe parcurs. Este "acel ceva" greu de definit si totusi existent. Insa nu este suficient. Pentru ca meseria de invatatoare este o imbinare de competente cu calitati si experiente. 

Ca in orice meserie o buna invatatoare se formeaza in timp. Atat profesional cat si relational. Nu exista un standard fata de care sa te raportezi, eventual profesional. Insa asa cum spunea Viviana mai sus, exista un cuantum major al stabilirii si al dezvoltarii relatiilor interumane. Este esentiala aceasta latura atat educationala cat si personala. De aceea ma doare sa citesc ce spune rosioara ca se intampla. Ma doare atat ca si moment in sine care este o forma de nedreptate dar mai ales ma doare pentru ca stiu din experienta personala si profesionala ca un cadru didactic (mai ales in scolarizarea primara dar nu numai)), formeaza caractere. Erorile facute acum ar putea sa para putin, poate la nivel de incident local, insa este mult mai grav defapt. Impactul unor erori de fond sunt intinse nu doar pe intreaga viata ulterioara a acelor copii deveniti adolescenti iar mai apoi aduti ci chiar pe generatii pentru ca o buna parte dintre ei devin parinti sau bunici si isi vor lasa o parte din amprenta lor pe noile generatii.

Aceasta este realitatea posibila a unor erori de fond pe aceste paliere. Da, sunt de acord, nu trebuie lasate de izbeliste sau pe principiul nu e copilul meu afectat l-am mutat deci nu-mi pasa. Cred ce este importanta implicarea chiar daca poate sa para (sau chiar este ) incomoda. Trebuie spuse lucrurilor pe nume, trebuie cautate si aplicate solutii pentru ca acesta este defapt sensul educatiei. 

Nu poti creste un copac drept daca vei atarna pe crengile lui greutati pe principiul ca rezista ele.

Iar viata a aratat ca stilul "lasa mai ca merge si asa" a dus si va duce doar la erori nu doar de individ ce chiar de sistem.

[Mada]

Fie-mea este genul de copil vaicaret. Si, la cine sa-si vaite nemultumirile ? La mine. Pana am inteles ca ea exacerbeaza ceea ce i se intampla, mi-a scos peri albi, la propriu, de ingrijorare.

Pana intr-o zi, cand invatatoarea din clasa a II a mi-a povestit ca fie-mea este un copil, in permanenta vesel si, daca nu se joaca cu copiii, isi gaseste singura de lucru, gasind bucurie in tot ce are.

Crezi ca atitudinea asta o avea acasa ? Nuuu. Mi se plangea de fiecare respiratie a cuiva care o deranja pe ea. 

 

Asa este si acum, dar mi-am invatat lectia si o iau la intrebari despre ceea ce a condus la un anumit comportament a cuiva fata de ea. Uneori, ii dau dreptate alteori, nu. 

Imi cer scuze, cred ca dat vot negativ din greseala. Am vrut doar sa citez.

Este normal sa exacerbeze, in universul creat acasa nu ii deranjeaza nimeni, cand se trezesc intre alti copii fiecare cu metehnele lui, ii deranjeaza. Dar astea trec, trebuie totusi luata in serios pana la un punct.  Unde e punctul acela?! Depinde de fiecare copi si situatie in parte.

[rosioara2]

Viviana, nu voi nega faptul ca toate situatiile descrise de tine exista si cu siguranta si altele. Adica e clar ca in invatamant se patrunde cu destul de mare usurinta si, fie ca e vorba de un concurs de imprejurari, de o modalitate mai la indemana de a castiga un salariu lunar sau de faptul ca a crezut ca ii place si a constatat ca nu e chiar asa...cu toate acestea nu pot fi de acord pana la capat. Si asta fiindca a fi invatator e cu adevarat o meserie si nu un simplu job, iar daca totusi ajungi in postura aceasta e necesar sa te repliezi rapid atunci cand este nevoie. Iti multumesc.

[viviana]

Ca sa te "repliezi' trebuie sa fii si constient ca e momentul sa o faci.

[rall]

La facultate, fii-mea, are posibilitatea sa faca un modul psiho-pedagogic. E facultativ, dar aduce credite. Acea profesoara de la curs face presiuni asupra lor sa se inscrie motivand ca dupa ce termina facultatea nu vor gasi loc de munca in ce s-au pregatit si ca singura optiune valabila va fi invatamantul

Eu am fost singura din anul meu care a refuzat sa faca acel curs. Sunt sigura ca as fi o invatatoare / profesoara decenta, dar nu voi excela niciodata. Nu am rabdarea necesara de a fi un bun pedagog.

 

In contextul asta, da, cred ca e o meserie "de vocatie"

[rosioara2]

Referitor la documente oficiale care sa regleze oarecum conduita cadrului didactic si abordarea copiilor in procesul instructiv-educativ, am gasit cate ceva...

Am incercat sa atasez si...sper sa fi reusit.

[BlackCat4evR]

Mai incearca o data, sau pune-ne link-ul, pentru ca mi se par informatii pretioase.

[rosioara2]

Mda...recunosc ca nu prea ma descurc...Deci, mai incerc o data sa atasez si apoi....linkul...

Fisiere atasate

•  COD_DE_ETICA.pdf   215,44K   14 descarcari