Revin la mantuirea prin Isus atunci.
O persoana credincioasa cu adevarat, care pacatuiesteunge sa ii para rau si fiindca rascumpararea a fost moartea lui Isus gata, se sterg pacatele?Nu cred, ca atunci ce rost ar mai avea sa iti spuna parintele "3 tatal nostru si 5 nascatoare" cand te spovedesti la biserica? Fiindca si asta tre' sa vina de undeva.
atunci acem penitente si on top of everything a fost moartea lui isus?
cand gandesc asa si mai adaug si pedeapsa "pentru neascultare" nu imi iese dact un model uman.... Si inevitabil ajung la aceeasi concluzie la care ajung de cand eram mica. Biblia si crestinismul sunt un model social, foarte avansat pentru vremurile de atunci, dar tusi un model social.
Simt mereu nevoia sa va spun ca nu incerc sa in deradere credintele nimanui. Dar in acelasi timp verbalizez ceea ce se aduna pentru mine.
incerc sa gasesc sensul crestinatatii asteia fiindca multi oameni mai destepti si mai cititi ca mine urmeaza modelul asta, deci e acolo ceva ce mie imi scapa si ma intriga ce.dar mereu ajung la punctul in care logica se rupe si lucrurile nu mai au sens.
si acum stiu sa verbalizez si unde se rupe logica. In statica. Tot modelul crestin nu lasa loc de evolutie, de crestere. Spiritualitatea a fost definita acum 2000 de ani e tot aceeasi. Copilul mic TRBUIE sa asculte de parinte si insasi neascultarea (indiferent de rezultat, care si in realitate e spectaculos de multe ori si minunat) e cel mai mare pacat.
cum sa ai atat de mult potential si sa-l limitezi? Trecand peste orice alta inadvertenta si inconsistenta din poveste, caci nici nu ajung acolo, ma blochez in pagina 1. Acsultarea. Crede si nu cerceta. Atunci care mai e rostul mintii?
e exercitiul de autocontrol suprem acela de a-ti bloca capacitatea intelectuala si de starpi curiozitatea?