295 raspunsuri la acest subiect

[Lea_des_bois]

apartamentul e inchiriat pt 3ani, dar exista posibilitatea - pe motive obiective, sa opresti contractul printr-o simpla scrisoare recomandata; numai ca trebuie sa lasi chiriasilor un termen de 3luni sa-si poata gasi si ei altceva.

 

zona cresei nu e scumpa, insa e aproape de casa noastra si deci, departe de serviciul meu (aprox. 75km) Apartamentul e la 27km de serviciul meu, deci daca tot ma mut, macar sa ma mut spre mai bine (adica in loc de o ora si putin de traseu/zi si asta dus-intors si fara ambuteiaje, sa reduc traseul la o juma de ora).

Stiu ca pana la urma astea sunt detalii, insa cum nu arde rau-rau, ma agat de ele.

 

oricum, va multumesc inca o data pt idei si pt ca mi-ati confirmat anumite chestii; ce e normal, ce nu e normal la noi, ce e firesc (human) si s-a intamplat si ne-a adus in situatia asta, care au fost/sunt greselile mele/noastre si cum as putea si trebuie sa ma "protejez" si sa actionez pe viitor.

Acum ma straduiesc sa-mi realizez planul (ce comunist suna :-)) ), sa o iau cu pasi marunti dar siguri; ca nici revolutie nu pot si nu vreau sa fac. si vom vedea; timpul ne va spune daca am facut bine sa mai astept sau nu (si eu va promit sa va tin la curent)

[Toni2015]

Lea_de_bois, de ce esti pe formulul acesta? Am citit doar mesajele tale si vad ca esti un caracter puternic. Iti lipseste ce multora le lipseste, recunoasterea ca facem lucruri in viata, ca dam totul din noi. Vrei ce multi vrem si anume ca partenerul sa recunoasca munca pe care o depunem si faptul ca esti o fiinta extraordinara in felul tau. 

 

Acum inverseaza "iti" cu "lui ii" si inlocuieste "vrei" cu "vrea" in propozitiile de mai sus si vezi ce iasa.

 

Sti ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci... si faci lucurile care trebuie, din cate spui. Pentru ca esti casatorita cu un barbat care nu este romana, este o diferenta de mentalitate. Multa lume din tara, nu intelege treaba asta ca exista o subtilitate fina, insa vad ca ai reusit sa iti faci o familie solida totusi. Cu toate ca treci se pare printr-o perioada de decizii. 

 

Vad ca esti multumita de ce ai si in acelasi timp esti suparata pentru ce se intampla. Poate doar pentru simplul fapt ca "necolaborarea" din partea lui afecteaza idea care ti-ai creat-o pentru o viata buna pentru tine. Care poate deja o ai si doar mai trebuie sa faci cativa pasi si el este in cale...

 

Treaba cu finantele eu zic ca se poare rezolva destul de stimplu. Fa un Gratitude Jar, care poate sa fie un seif, o pusculita, un borcan, unde tii tu "contabilitatea", cati bani intra si cati iesi si nu il implici pe el decat la contribuitia in cash, unde banii sunt pusi cu un anume scop si au anumite reguli care de fapt este o simpla intelegere intre voi doi. Insa grija cum vinzi o astfel de idee, daca te hotarasti sa o pui in aplicare. Cateodata plasticul si numerele par contabilitate.

 

In rest voi femeile lucrati intradevar mai mult (in general) si aveti energia pe care noi barbatii nu o avem intotdeauna. Nu cred ca trebuie sa spun ca trebuie sa apesi butoanele corecte la un barbat si nu exista sa nu obtii ce vrei. Sunt un barbat si stiu ce vorbesc.

 

Plus spui ca pe baieti i-ai acceptat ca si pe aiai mica a ta si nu faci diferenta. Atunci din aceasi sursa de iubire si bunatate, trebuie sa gasesti intelepciunea sa rezolvi si situatiile dintre tine si sotul tau. 

 

Ai facut o remarca, pe care am auzit-o de multe ori si eu, ai spus ca nu vei depinde financiar de nimeni.... :) imi vine sa rad, ca voi femeile spuneti atat de multe cu aceasta remarca: libertate, independenta, dorinta de a creste si a fi cineva, o femeie puternica, societate, viata traita cum vrei tu, etc. De ce nu realizezi ca esti deja si nu trebuie sa nu mai fi cu el ca sa fi independenta. 

 

El spune ca totul este ok si nu vede care ii problema... pe cand tu vezi clar ca sunt probleme... dohhhh... si inca o gramada. Ce?

 

Eu zic ca daca mai rezisti o sa gasesti solutiile.

[Collins20]

Toni , bravo pentru speach , era sa cad in capcana si sa te cred . Adica tot noi femeile suntem vinovate de ce ni se intampla ca nu stim sa apasam pe ce butoane trebuie , ca sa-ti fur expresia . Dar butoanele noastre ? Noi doar trebuie sa dam , nu sa si primim?

[Toni2015]

Collins20 este dificil sa acceptam ca suntem singuri responsabili pentru ce ni se intampla in viata. Cred ca mesajul meu este clar si nu are nevoie de clarificare. 

[Lea_des_bois]

Buna tuturor.
v-am promis ca voi reveni cu vesti, si iata-ma.

Situatia s-a detensionat destul de mult in comparatie cu inceputul - jumatatea anului. As putea chiar sa spun ca de cateva sapt. ne indreptam spre roz   (exagerez, da ?)

 

De cand am scris ultima data ne-am tot certat, am tot discutat ; am pus in aplicare unele idei primite de la voi ; mai ales in ceea ce priveste implicarea in viata baietilor, am lasat-o si eu mai moale cu calculatul atentiei/ beneficiilor baieti versus fata, i-am mai si lasat singuri acasa pe toti 3 in weekend-uri si noi ne-am plimbat si profitat de vremea frumoasa,… Am ajuns si pe la notar sa ma asigur ca in caz de separare, bunurile noastre se impart la doi ; am ajuns si pe la avocat sa stiu sigur cum e cu custodia copilei in caz de divort… si am avut vesti bune (ceea ce mi-a calmat un pic patima, cred)
Insa subiectul financiar genera tot timpul scantei : in continuare el nu accepta separarea financiara, eu continuam sa insist.

 

Vacanta din august ne-a gasit asa si-asa ; am fost plecati 2 sapt. toti 5, si am reusit, f natural, sa ne destindem, sa profitam, sa avem o vacanta relaxanta si frumoasa. Copiii au fost f fericiti si s-au comportat exemplar   , nici o cearta, nici o impunsatura. Nu ne-a venit sa credem cand am facut impreuna bilantul vacantei, in ultima seara ; si le-am multumit caci am fost mandrii de ei.

 

S-a terminat vacanta, ne-am reintors la lucru si la scoala ; toate bune ca pe la toate casele, pana la subiectul bani. Si totul a culminat acum o luna si ceva cand el mi-a dat un ultimatum : « nu avem banii la comun pana in decembrie, divortez » ; si pragmatica cum sunt… i-am spus ca-i pacat sa-si piarda timpul pana in decembrie caci oricum "nu cedez orbeste, doar sa-mi spuna cum vrea divortul: prieteneste prin notar, sau la tribunal cu avocati"; n-am nimic impotriva contului comun insa atata timp cat nu sunt respectate niste reguli, raspunsul meu e nu.

2 zile dupa incident, a revenit : ca ma iubeste, ca nu-si inchipuie viata fara mine, ca totusi suntem un cuplu frumos cu copii minunati si ca e convins ca cu f putin efort, ne intelegem de minune. Si i-am dat dreptate.

Si imediat dupa, am avut ideea sa astern pe hartie « regulile de conduita financiara ale familiei » ; i-am prezentat proiectul, am discutat, a fost de acord in totalitate si acum urmeaza sa-l semnam si afisam in camera noastra    

 

Sper sa nu fie doar o aliniere favorabila a astrelor, insa de ceva sapt ne e bine. Disputele nu mai sunt coltoase, conflictele sunt mai rare si se estompeaza mult mai repede; el ma invita la restaurant, nu mai comenteaza din si la orice, mai ca nu-l recunosc   (caci il simt natural in comportament  )

Copiii cresc frumos si sunt fericiti impreuna, toti 3. De luni fetita va incepe scoala (école maternelle) iar fratii ei abia asteapta, ne-au spus ca sunt fericiti caci de luni o vor vedea in fiecare zi 

[ioana]

 

 si pragmatica cum sunt… i-am spus ca-i pacat sa-si piarda timpul pana in decembrie caci oricum "nu cedez orbeste, doar sa-mi spuna cum vrea divortul: prieteneste prin notar, sau la tribunal cu avocati"; 

 

 

 

Foarte bine ai procedat! Fii prudenta in continuare. S-ar putea sa fi renuntat la ideea bugetului comun doar pe moment si sa incerce o alta abordare.

Nu uita ca cei 2 baieti au si o mama care trebuie sa se implice, ea, 100% in cresterea si educarea fiilor ei. Tie iti revine responsabilitatea fiicei tale, in primul rand, iar a celorlalti copii, in proportii variabile. Oricum, faptul ca te implici emotional atat de mult face din cei 2 baieti niste copii norocosi. Nu multi au parte de asa ceva!

[andaghe]

Lea, mă bucur mult ca sunteți/ ești mai bine ! Mult noroc si liniște în continuare! Fetița ta îți va mulțumi când va creste si va avea doi frați apropiați, sunt niste copii bogați dacă au parte de iubire intre ei si de la părinți!

[BlackCat4evR]

Lea, ma bucur mult sa aud de bine! 

[Lea_des_bois]

Foarte bine ai procedat! Fii prudenta in continuare. S-ar putea sa fi renuntat la ideea bugetului comun doar pe moment si sa incerce o alta abordare.

Nu uita ca cei 2 baieti au si o mama care trebuie sa se implice, ea, 100% in cresterea si educarea fiilor ei. Tie iti revine responsabilitatea fiicei tale, in primul rand, iar a celorlalti copii, in proportii variabile. Oricum, faptul ca te implici emotional atat de mult face din cei 2 baieti niste copii norocosi. Nu multi au parte de asa ceva!

Ioana, de-acum va exista un cont comun, cont ce va functiona dupa regulile stabilite si semnate impreuna; iar eu m-am propus ai am fost numita   contabilul familiei. si oricum, dupa cum stim cu totii, in afara de moarte, nimic nu-i definitiv in viata asta. 

 

Important si bucuros e ca amandoi am ajuns la un compromis convenabil pt amandoi; si de ceva vreme functioneaza deja.

si mai cred ca am inteles fiecare ce e semnificativ si pt ce merita sa ducem razboaie impreuna 

[Lea_des_bois]

Lea, ma bucur mult sa aud de bine! 

Anda, BlackCat si toti/toate cele care ne-ati fost alaturi cu un gand, cu o idee - un sfat, va multumesc