Am vazut si eu Room, Spotlight Si The Revenant …
Pe rand :
Room este un film greu emotional … prezinta lumea, asa cum e vazuta ea, prin ochii unui copil de 5 ani, nascut in captivitate, care o descopera, in intreaga ei splendoare, abia acum.
Pe langa subiectul principal, care este tulburator, am invatat din filmul asta cat de fragezi si usor de modelat sunt copiii, cat de de firesc li se pare tot ce e in jurul lor, cat de putin le trebuie ca sa fie fericiti, cat de intelegatori sunt in cazul situatiilor dificile, cat de multa incredere au in adultul de langa ei chiar daca nu inteleg mare lucru, cat de usor se recupereaza si se adapteaza la schimbari, cat de mult isi pot ajuta parintele, fara macar sa isi dea seama.
Filmul asta mi-a mai confirmat inca o data ideea, ca a avea copiii este un act la fel de egoist ca si acela de a nu avea. Mi-a confirmat faptul ca desi noi suntem responsabili pentru copiii nostri, ei sunt de fapt gura noastra de aer si optimism, motivul pentru care nu ne permitem sa abandonam sau sa ne abandonam necazurilor, logica de a gresi cat mai putin, ratiunea de a vrea sa fim mai buni, si nu in ultimul rand suportul nostru emotional atunci cand lama e pe vene.
O sa ma abtin totusi sa-l recomand, pentru ca o sa va rascoleasca, dar iubiti-va copiii, caci pentru si de la ei vine toata puterea si dorinta de trai si de a fi fericit.
Spolight este, asa cum spunea Viviana, aproape ca un film documentar … am mixed feelings despre el. Nu cred ca e un film prost, este doar prea liniar … nu aduce nimic nou, nu iti pune sufletul la gura, spune doar o poveste, de fapt raspnadeste o poveste consumata deja la inceputul anilor 2000.
Intelegem inca o data cat de puternica este institutia bisericeasca, intelegem ca functioneaza exact ca o corporatie, in care unele chestii se pedepsesc si altele sunt cunoscute pana la cei mai inalti ofiteri si se trec cu vederea, intelegem cat de devotata ii este populatia chiar daca sunt semnale ca lucruri incorecte se intampla, intelegem cat de periculos este sa i te opui, cat de greu este sa castigi in fata lor, chiar daca ai adevarul in mana …si cu toate astea, nici o institutie nu este mai presus de lege, iar presa este o alta fortza care cu determinare, rabdare si profesionalism, poate aplica legea.
Apreciez curajul de a pune pe pelicula un asemenea subiect …sunt convinsa ca agitatia creata de echipa de la Spotlight la inceputul anilor 2000 se doreste a fi uitata de institutia bisericeasca, cu atat mai mult, nedifuzata world-wide prin intermediul unui film.
Cred ca valoarea acestui film sta in actorii care-l joaca – Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel McAdams, Live Schrieber …
Personal nu cred ca o sa ia Oscarul … este prea sec ca sa o faca.
The Revenant este un film care m-a dezamagit … atata sange, atatea murdarie, atatea organe crude, atata frig, zapada, viscol, pustietate, atata durere, atata cruzime … tot raul dus la extrem. Pana si personajele sunt duse la extrem – cel negativ, este negativ pana in maduva oaselor, fara pic de empatie, fara pic de regret …iar Leo desigur, victima din minutul 1 pana la final, astfel incat, este absolut indreptatit sa comita aceleasi atrocitati ca si opozantul lui, ba in numele apararii, ba in numele razbunarii, ba in numele dreptatii.
Multe scene sunt de-a dreptul de desene animate – daca initial este aproape mort, nu poate vorbi, isi taraste un picior si merge pe coate, pe masura ce trec zilele, in padure, in frig, dormind pe pamantul inghetat si trezindu-se dimineata cu zapada in barba, incepe usor, usor sa isi revina … mananca radacini de copaci, dar nu slabeste, ocazional mananca peste crud, scos direct din rau, sau organe de bizon proaspat scoase din burta animalului savurand sangele care ii galgaie pe barba, se ascunde de frig in burta unui cal …si ajunge la baza, doar putin schiopatand dar desigur epuizat fizic …sta acolo o noapte in care isi revine complet si plin de furie, pleaca iar in cautarea razbunarii, se intalneste cu dusmanul, iar se raneste, iar curge sange, iar cutzite prin muschi …si desigur happy end, raul moare si binele isi ia adio de la imaginea sotiei moarte, dupa ce este iertat de la moarte de indienii carora le salvase fata de la un viol. ![[fri]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/frica.gif)
Ce am mai remarcat in filmul asta …ca cea mai mare favoare pe care ti-o putea face un dusman, era sa nu te omoare, sa te lase sa mori singur, prin muntii aia salbatici, plini de zapada.
Este al doilea film a lui Inarritu cu care nu ma potrivesc, dupa Birdman-ul de anul trecut … dar exista si doua filme ale lui care mi-au placut : 21 grams si Babel … prin urmare, am devenit destul de prudenta cu “his art”.
Mai vreau sa vad “The Big Short” si “Brooklyn”, “Carol”, “The Danish Girl” si “Steve Jobs” … "Mad Max" si "Bridges of Spy" nu ma intereseaza.
Pana acum nu sunt entuziasmata de nominalizarile la Oscar. Mi se pare un an foarte slab, nici un scenariu original, nimic care sa imi ramana in minte, parca li s-a terminat inspiratia.
Deocamdata votul meu il ia “Room” …
Editat de buflea, 25 ianuarie 2016 - 20:32 .