71 raspunsuri la acest subiect

[dianama]

Tu nu esti in Romania? 

Nu reusesc  sa vad pe telefon. 

[AdiS]

...

As face orice se poate face pe lumea asta ca fiecare dintre noi sa isi recunoasca greselile si sa faca ceva in sensul asta. In paralel spun ca daca cineva ar fi postat o asemenea istorie as fi dat acelasi sfat care mi-l dati voi “ lasa-l pt ca este mai bine pt toti”. Cine nu este implicat sentimental, ala poate sa ia cea mai buna decizie !

Cum zicea amicul, poate ar tb sa caut sfat specializat. Probabil ca prima intrebare va fi “ce vrei de la viata?”, unde eu tocmai la asta o sa ma impiedic; ce trebuie sa vreau versus ce vreau..??

 

"As face orice se poate face pe lumea asta ca fiecare dintre noi sa isi recunoasca greselile si sa faca ceva in sensul asta." - Parerea mea e ca "orice" e un pret de nici un folos pentru ce doresti in schimb.  

De ce trebuie, musai, sa va recunoasteti greselile? Cat sa innumari la ele? Dar daca nu e putirinta pentru a fi indreptate greselile astea? Nu se poate trece peste?

[papelusca]

Dianama, e din Canada

[dianama]

Multunesc  Papelusca! 

Nu stiu daca ai raspuns, te.am intrebat daca esti independenta  financiar  de sotul  tau. 

Daca tu acolo  muncesti? 

Intr.o situatie ca a ta e foarte important ......

[ch_dana]

Anda Panda : mi-a semnalat cineva postul tau si l-am citit. Sincer, nu cred ca rezistam atat, sa fi fost in locul tau...

 

Eu am divortat anul trecut, cu fetita de nici 3 ani (la vremea aceea), fiindca ajunsesem sa vreau mai degraba sa ma duc la hotel decat acasa la copil... la mine au fost suficiente 2-3 scene mai violente de fata cu copilul (unde cea mai violenta a fost aruncatul telefonului de perete cand am sunat la 112 fiindca voia sa plece cu masina cu fetita baut) ca sa pun capat la 7 ani de relatie si aproape 5 de casnicie. Nu doream ca data viitoare sa ajung eu in locul telefonului si nici nu doream sa ii ofer copilului meu un model de femeie abuzata, ce va face ea in viata cu un astfel de model ?

 

Cum spune Rufus, daca te eliberezi, curand te vei intreba ce ti-a luat atata...crede-ma, la mai mult de un an dupa divort, toate s-au asezat cum nu se poate mai bine, am intalnit enorm de multi oameni buni in calea mea, copilul se dezvolta armonios (a avut probleme de sanatate datorate refuzului lui taica-su de a merge la medic ca "n-are copilul nimic") iar linistea si bucuria cu care vin acasa sunt de neegalat...

 

Din nefericire, acum e cea mai proasta perioada sa ii mentionezi perspectiva unui divort, inteleg ca a ramas fara serviciu si ar fi o lipsa de loialitate din partea ta sa il abandonezi tocmai acum. Dar incearca sa trimiti copiii undeva o seara pentru 2 ore si sa aveti o discutie serioasa, in care sa ii spui ca TU nu mai poti continua asa, Macar discutia asta sa ii fie wake-up call...incearca sa nu il blamezi pe el, pune accent pe cum te simti tu si copiii si explica-i ca atmosfera din casa a ajuns de nesuportat.

 

Curaj si putere iti doresc....sa iei cea mai buna decizie, cea care ssa va aduca liniste.

 

 

PS: ieri am avut serbarea de sfarsit de an la gradi la fetita. A venit si taica-su, a  filmat, contactul cu mine a fost minim. Deci daca se poate civilizat, cred ca mult mai sanatos pentru toata lumea este sa va vedeti fiecare de drum, daca altfel nu se poate.

Editat de ch_dana, 11 iulie 2015 - 22:43 .

[Anda Panda]

Cum cineva sublinia aici ca am vrut sa il scot la tabla in fata prietenilor, vreau sa ii dau dreptate. Pur si simplu a fost ultima solutie care o mai aveam, in lupta pusului de centura. Cred ca l-am rugat in toate modurile pe care le-am stiut, in forma de gluma, in mod serios… epuizasem toate metodele care le-am stiut. In continuare mergea cu viteza, in timp ce verifica mesaje pe telefon. Este adevarat ca am aparut ca fiind dusman de inalta clasa in discutia cu prietenii, insa pina la urma ma bucura ca in urma discutiei a inceput sa isi puna centura si sa conduca cu atentie.

Conversatiile in casa in momentul de fata sint minime pina la inexistente. Treaba in casa o fac mai mult eu, cu copiii tot eu stau, ii plimb peste tot, pe unde pot. Fac mincare, spal. Copiii pt el au devenit o povara, pus in fata faptului ca ar fi trebuit sa stea cu aia mica, a spus ca “nu face babysitting”. Mai tirziu peste vreo ora, i-am spus ca e chiar haioasa, si ca ai o gramada de chestii care poti sa le faci cu ea. Mi-a spus ca de fapt nu am inteles eu bine si ca el se referea la altceva.

Ieri a promis ca duce el copiii la gadinita/camp, pt ca acum are timp neavind serviciu. Nu si-a pus ceasul, s-a trezit tirziu. Il priveam cum incepe sa se enerveze si sa tipe la copii ca nu sint gata la timp, desi el era in culpa. Astazi a spus ca ii duce el de dimineata. Aia mica in timp ce isi cauta pantofii a pus vreo 5 intrebari. S-a enervat, ca pune prea multe intrebari. Nu stiu cum sa fac, sa ii spun prieteneste, ca duc eu copiii.

In  legatura cu recunoscutul greselilor, cred ca e foarte important, de aici vezi ce si unde ai gresit. Este adevarat ca daca ai facut varza, nu mai poti sa spui cite boabe de piper ai pus exact, insa poti sa te chemi responsabil ca ai pus piperul.

Am dat citeva telefoane ieri pt “Ajutorul specializat” dar cred ca iese din discutie in momentul de fata. Aici un psiholog cu experienta costa 200 pt 50 de minute, iar beneficiile mele acopera doar 95, restul va fi din buzunarul meu. Chiar si cu beneficiile mele, maximul admis e de 1000 pe an, adica 10 sedinte 9 (si jumatate J), in care eu platesc diferenta de fiecare data. Mi-as fi dorit sa se duca si el insa tocmai eu sint persoana care nu il pot convinge. Altii nu exista oricum.

Fi-miu ma intreaba in fiecare zi cind ma impac cu ta-su, sau care este situatia dintre noi. Mi-a spus ca l-a intrebat si pe el si ca a refuzat sa ii raspunda, iar in alte ocazii in care a mai incercat, mi-a spus ca l-a ignorat. Are 10 ani, probabil ca exista niste schimbari hormonale deja, pt ca se plinge sau se supara f repede si e foarte afectiv, in special cind ma vede suparata. Nu stiu daca e normal.

Da, am serviciu aici, insa situatia per total nu e roz deloc. Au dat afara de la mine din echipa acum nici o luna. Companii mari de petrol, dau afara sute si mii de oameni. Acum sint platita ok zic eu, dar nu peste asteptarile mele. Mi-ar ajunge sa cresc doi copii? Poate nu, sau poate foarte strins daca as face si overtime. Nu pot aplica pt ajutor social, pt ca fac peste minimum cerut de ei, unde minimum e chiar “jenant”. Prieteni nu am atit de apropiati cit sa ma sustina psihic pt o perioada, insa am incredere in copii ca ma vor tine la suprafata, judecind ultima perioada petrecuta cu ei.

De dimineata am incercat sa vorbim, l-am intrebat cum sta cu cautarea de serviciu, mi-a spus ca are niste planuri (care mi le-a povestit). Cel mai tare ma inspaiminta ca vrea sa ia o franciza, probabil cu banii comuni. A spus ca nu costa mult, insa nu am cifre exacte. Din pacate am strimbat vizibil din nas, nu sint inca in situatia de a discuta afaceri cu el, chiar daca de asta depinde viitorul lui job. I-am spus in concluzie ca nu am cunostinte financiare si ca nu il pot sfatui. Mi-a trimis mesaje cu linkuri despre afacerea respectiva, nu am raspuns la ele, pur si simplu le-am ignorat. Nu m-am putut detasa de faptul ca noi avem o alta problema, inainte de a folosi bani din contul comun intr-o afacere pe care nu ma pricep sa o evaluez in privinta profitabilitatii. Nu il vad sa faca vreun effort pe care eu sa il consider pozitiv, este distant referitor la tot ce se intimpla in casa. Cum spuneam, acum vorbeste foarte frumos si peste 5 minute in 2 peri. Citeodata mi-e mila de el, citeodata imi vine sa ii crap capul. Ajung la marginea puterilor.

Tin minte ca acum vreo 2 luni s-a enervat intr-o dimineata. Nu mai tin minte de ce. In urlaturile lui, m-am dus si l-am luat in brate. I-am spus ca stiu ca e stresat, din cauza fumatului si a serviciului. L-am rugat sa o ia mai usor si i-am spus ca il inteleg. In secunda aia, s-a uitat la mine si mi-a spus ca a nu mai poate. Imi dadea dreptate. Nu stiam daca sa fiu bucuroasa ca il inteleg, sau sa fiu suparata pt atmosfera creata in casa. Momentele astea, precum si altele asemenea + alte motive, ma fac sa stau locului, sa citesc situatia “si printre rinduri” nu in speranta de a astepta urmatorul motiv sa fiu paruita sau injurata.

Am crezut ca scosul la tabla in fata prietenilor face bine, dar iata ca are un pret. Ca si discutiile interminabile despre lasat de fumat, sau pierdut greutate. Intr-un final s-a lasat de fumat, tot cind l-am scos la tabla, insa in alt mod. Cind am luat fetita de la gradinita educatoarea mi-a spus ca a incercat sa il deseneze pe taica-su si i-a cerut ajutorul cind a vrut sa il deseneze cu tigarea in mina. I-am povestit intimplarea a doua zi la cafea. “Extraordinar, ce sa-ti povestesc”… a spus el. M-am suparat cind l-am vazut ca reactioneaza asa, insa a2a zi s-a lasat de fumat, pur si simplu, fara pastile sau alte metode. Primele zile/saptamini tin minte ca au fost crunte, crunte, crunte, artagos nevoie mare, din orice. Stiam ca se lasase de fumat, pt ca nu mai iesea afara si nu mai mirosea a tutun. Nu si-a declarat intentia, probabil ii era frica de esec. Cred ca a deschis discutia dupa vreo 2-3 saptamini. I-am spus ca stiam, inclusiv ziua cind s-a hotarit si ca sint foarte mindra de el. Evident, nu i-am spus ca e legata de desenul fetitei. In toate discutiile initiale despre lasat de fumat, ziua aleasa ar fi fost cind implineste 40 de ani, adica anul asta la sfisitul lui iulie. De apreciat ca a facut asta inainte de termen. Cu ce sacrificii… amindoi stim.

 Ieri am avut un gol in stomac toata ziua, ma gaseam respirind foarte repede si in lacrimi in nici 30 de secunde. Am incercat sa ma opresc, sa imi dau seama ca sint pe drumul gresit. Incercam sa respir cit de adinc si rar puteam si sa iau cit mai mult aer in piept. Citeodata ma ciupesc mai tare, ca sa imi distrag atentia. Incerc sa ma calmez in gind, si sa fiu atenta la respiratie. Ieri nu m-am putut controla oricit am incercat. Am avut episoade destul de nasoale. Am fost la o radiografie. Imi batea atit de tare inima, incit o simteam in urechi, incercam sa stau sa nu ma misc, ca sa imi faca ala poza la umar si aveam senzatia ca ma misca bataile inimii si ca nu pot sta locului. Parca auzeam si simteam bataile inimii. Iau magne B6 de saptamina trecuta, nu pot sa spun ca a facut minuni.

[ch_dana]

O adevarata explozie...sper ca te-a ajutat faptul ca te-ai mai "descarcat" aici 

 

Am cateva observatii punctuale :

 

1) tensiunea din casa isi pune amprenta asupra sanatatii tale, sper ca esti constienta de asta. Intr-un fel sau altul, va trebuis a detensionezi atmosfera in casa. Deocamdata din cele ce relatezi esti singurul sprijin stabil si constant al copiilor, trebuie sa te ingrijesti de tine ca sa poti avea grija de ei.

 

2) Daca psihoterapeutii de acolo sunt scumpi, poti apela la cei din Romania, mai nous e fac sedinte online. Daca vrei, pot intreba pe cineva sa imi recomande un profesionist, eu am gasit la o simpla cautare pe Google asta :

 

http://www.ancagauca...-on-line-skype/

 

3) Important: daca situatia financiara e atat de incordata, experimente care sa va lase fara "safety net" (contul de economii) sunt ultimul lucru de care aveti nevoie. O sa iti detaliez mai multe in privat :)

 

4) Cu baiatul...e complicat :( Incearca sa stai de vorba cu el si sa ii explici ca, de vreme ce tatal lui refuza orice comunicare pe tema problemelor din familie, e cam greu sa aveti teme comune de discutie...aici din nou probabil ca un terapeut ti-ar da sfaturi mai bune.

 

Succes si liniste iti doresc ! 

[miha42]

Anda, tu știi cel mai bine ce trebuie să faci. Nu sunt deacord cu divorțul dar nici cu violența, daca el a acceptat să meargă la psiholog înseamnă că își da seama ca are o problemă care trebuie tratată iar tu trebuie să-l ajuți ( zic eu) . Copil fiind am crescut în casă cu scandaluri /bătăi permanente începea cu mama se termina cu noi care mai eram în casă și intotdeauna i-am găsit vină mamei ca a rămas alături de tata si nu a divorțat. Trauma continuă și acum după ani (tata nu mai este) dar și acum visez multe dintre scenele de atunci, plâng fara sa vreau cand imi aduc aminte așa ca nu doar tu suferi ci și copii, chiar dacă nu zic nimic nu știi ce este in sufletul lor. Discută cu el cand are o zi mai bună, el ce părere are?am vazut că spune să divortezi,asta vrea sau doar să vadă ce zici tu? 

Eu ,soțului meu i-am spus de la început " fără bătăi " a fost deacord că si la el în familie au fost scandaluri/bătăi și nu au dus la nimic bun. 

 

 Mult succes in a lua o decizie bună pentru toți dar mai ales pentru copii. 

 

 

PS : nu cred ca e bine sa il pui în fața faptelor de față cu prietenii, mai bine doar tu cu el. 

 

  Ai grijă de tine și Copii 

Editat de miha42, 16 iulie 2015 - 15:50 .

[BalMascat]

Mie nu-mi place deloc, dar deloc  comportamentul tau fata de  sotul tau. 

Ai incercat pt o secunda sa te pui in locului lui? Cum se simte el scos la tabla de tine la orice miscare care o face. Omul are probleme de sanatate si tu ii spui ca gafaie, sau cand vrea sa faca o afacere si are si el o idee….tu ignori ce iti trimite si nici macar nu esti curioasa sa asculti ce idei are.  Il minimizezi in tot ce face, asta e perceptia mea. E clar ca sunteti pe doua carari diferite…si nu cred ca e vina doar a lui. As vrea sa cunosc si varianta lui. Care dintre noi ne-am simti bine sa fie cineva la fiecare minut al zilei care sa ne aminteasca ca nu facem nimic bine, ca nu suntem buni de nimic, sa rastalmacim orice propozitie….pana si chestia cu copilul nu stie sa deseneze pe tata cu tigara…..ma si gandesc la tonul care l-ai folosit cand i-ai spus asta. Brrr….m-a luat cu frig. Eu zic ca intre voi nu e comunicare deloc. Nu stii sa comunici cu el, ai impresia ca ai incercat orice metoda, ca sa recurgi acum la a-l lua la intrebari si a-l critica. Nu exista egalitate, tu esti acum boss-ul si el e subalternul, tu dictezi…si el refuza sa faca, iar tu pocnesti din bici mai tare si el refuza si mai tare. Eu vad asta ca pe o reactie normala.  Nici el nu mai poate asa, de aici si crizele de rigoare. Fii blanda cu tine, fii blanda cu el. Schimba tonul, ala e omul pe care candva l-ai iubit, nu e subalternul tau. Asculta-l cu rabdare, poate are ceva de zis. Daca nu poti face asta, lasa-l in pace, nu va mai chinuiti unul pe altul

[dianama]

Mai chestia  cu tigara  m.a luat  cu calduri  pe mine. ....

Apropo  de ce spune BalMascat. .