Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

In trei sau in patru mergem mai departe?


71 raspunsuri la acest subiect

#21
eumada

eumada

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 14.102 mesaje

Postat 05 iulie 2015 - 09:22

Asta al tau are pe altcineva.

Sau a avut.Relatia a devenit toxica....copiii crezi ca nu sufera?

 

Propune-i sa luati o pauza sa vezi ce zice.Daca te-a batut cred ca nu mai e cale de intoarcere din pacate.Totul pana la bataie.In orice familie sunt discutii chiar si cu ton ridicat.....dar cand intervin si bataile..apai aia nu-i viata.El a descoperit acum dupa 15 ani de casatorie si mai multi de relatie ca exista si altceva.Din pacate.Trebuie sa vezi cum il scoti din casa.Si sa ceri si protectia politiei.Banuiesc ca al doilea copil a aparut tot asa dupa un conflict,ca metoda de impacare?si in loc sa fie mai bine a fost mai rau?.


  • 0

#22
XIO

XIO

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 17.118 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 09:12

Fiecare om e altfel.

el nu are nici o scuza pt cum se poarta cu tine, evident, dar daca vrei sa ramai cu el trebuie sa iti schimbi si tu abordarea atunci cand vrei sa obtii ceva.

Dat fiind faptul ca e egocentric si ca nu recunoaste atunci cand greseste, nu trebuie sa ii spui sa faca lucrul x si lucrul y, ca el percepe chestia asta ca pe un afront.

 

 

Un user spunea ca renuntatul la fumat nu e asa greu, ca a trecut prin asta si nu a avut probleme. da, asa e, dar unii au probleme. De-aia sunt pers. care nu pot renunta la dependente, pt ca ii schimba total. De-aia sunt unii care sunt in stare sa devina violenti pt o tigara sau o bere si altii care pot renunta de pe o zi pe alta.

 

Cand povestiti de atata violenta ma infior, eu am primit doar de la bunica-mea cateva palme peste fund cand eram mica si nu mancam. Attat!


  • 0

#23
alyx

alyx

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 620 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 09:37

Nu imi vine sa cred cite dintre voi si-au rupt din timpul lor sa citeasca mesajul interminabil si in plus sa-mi mai dea si un sfat!!!! Va multumesc tuturor tare tare mult !!!

Daca ar fi sa ma detasez emotional, sint de accord ca separarea este cea mai buna solutie. Am incercat consilier matrimonial acum vreun an si ceva, insa fara success. Am cerut psihologului sa ii explice ca femeia este egala barbatului, ca in orice societate avansata...etc, stiind ca asta este unul din aspectele ascunse ale problemelor noastre. Dupa vreo 6 sedinte separate cu amindoi psihologul a concluzionat ca nu poate face nimic, si ca chiar daca este de accord cu mine, el este egocentric. Am plecat de acolo atit de dezamagita...

Copiii sint mici, adica fata are 5 ani si baiatul 9 ani.

Jobul lui este sa fie zilnic la birou + raspuns non stop la telefon, fie ca e 1 ianuarie la 4 dimineata, sau sintem la o petrecere simbata seara. Banii sau pontatul in plus sint ok.

Cit despre bataile din copilarie, ma inscriu si aici. Batai de la tata… as putea sa scriu o carte. Cu furtunul de la masina de spalat, umerase, curele, practic cu ce ii venea la mina in cele 10 secunde cind se transforma. Cred ca bataia a fost un sport  national pe vremea comunismului insa imi pare rau sa vad ca intr-o societate avansata sint inca persoane care recurg la metode rudimetare, pt ca eu tot timpul am crezut ca violenta fizica inlocuieste incapacitatea psihica de a indrepta un lucru, in care ma reflect chiar si eu cind il mai trag pe fi-miu de urechi. Singurele sechele pe care le-a lasat bataile asta sint faptul ca pling imediat la orice schimbare din jurul meu, fie ca e o muzica care imi place sau ca tipa cineva la mine.

Respectul este lucrul care imi lipseste cel mai mult. As fi vrut sa aprecieze ca militez pentru lasat de fumat, pierdut in greutate si dusul unei vieti sanatoase, insa in schimb sint de vina ca el trebuie sa faca ce spun eu. Condusul: are o problema cu purtatul centurei de siguranta, si cu viteza. Am incercat sa ii spun frumos de atitea ori, fara nici un success. Am incercat sa deschid discutia cu prietenii de fata, unde toti au fost impotriva lui. S-a terminat discutia cu el tipind la toti motivint ca nimeni nu are orele lui de condus si toata lumea vorbeste prostii. El de fapt realiza ca toti aveam dreptate, insa nu ne-a dat-o. Ulterior si-a pus centura iar in ultimul timp conduce mai atent.

Cumva din prieten care il sustine, in lucruri pozitive, am devenit un dusman. As fi vrut respect pt ca l-am sustinut in tot ce face bun in viata asta. “De ce trebuie sa ma las de fumat, ca vrei tu? Ce treaba ai tu??”

Da, este o problema de auto-control la el, si mi-as dori cumva sa il fac sa inteleaga ca are nevoie de ajutor pentru ca nu se mai poate controla. Are probleme cu diabetul (ca si socrul) si cu tiroida. Ia pastile zilnic. Lasatul de fumat si pierderea in greutate sint esentiale din pct meu de vedere, de aia militez pina la ultima picatura de singe pt asta. Am fost fumatoare, am cistigat 30 de kilograme de 2ori, cu fiecare sarcina, dar am scapat de ele pina la ultima suta de grame si de fumat nu m-am mai apucat. Mi-as dori ca vointa asta sa o folosesc si in separare, insa trebuie sa lupt eu cu mine, sa fiu convinsa ca asta e solutia cea mai buna.

Din pacate la o eventuala paruiala nu prea am unde sa ma duc, unde sint nu am rude, iar prieteni la care sa ma duc sa stau in casa nu am. Sint niste asociatii de ajutat femei si copiii dar mi-ar fi groaza sa ma duc acolo. Din ce in ce mai des imi imaginez viata fara sot si copii fara tata. Citeodata ma vad linistita, insa de cele mai multe ori ma inspaimint la faptul ca tot ce am muncit amindoi se va rupe pe din doua. Nu ma refer la chestiile materiale, ci la impartit amici, schimbat scoli, anuntat lumea in fct de evenimente, pt mine asta va fi un calvar. Si peste toate asta, jucatul teatrului zilnic la serviciu, unde nu tb sa iti arati problemele de acasa.

Offf….doare...

 

 

Mi-a sarit in ochi partea pe are am inrosit-o in mesajul tau si vroiam sa te intreb daca sotul tau are diabet deja diagnosticat.

Pentru ca daca are diabet si eventual si probleme cu tiroida, lipsa autocontrolului poate fi si o consecinta a acestor afectiuni. Fluctuatiile glicemiei (cresteri/ scaderi peste/sub limita normal) contribuie mult la starile nervoase (cred ca la fel si modificarile hormonale in cazul afectiunilor tiroidale).


  • 0

#24
alyx

alyx

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 620 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 09:38

Nu imi vine sa cred cite dintre voi si-au rupt din timpul lor sa citeasca mesajul interminabil si in plus sa-mi mai dea si un sfat!!!! Va multumesc tuturor tare tare mult !!!

Daca ar fi sa ma detasez emotional, sint de accord ca separarea este cea mai buna solutie. Am incercat consilier matrimonial acum vreun an si ceva, insa fara success. Am cerut psihologului sa ii explice ca femeia este egala barbatului, ca in orice societate avansata...etc, stiind ca asta este unul din aspectele ascunse ale problemelor noastre. Dupa vreo 6 sedinte separate cu amindoi psihologul a concluzionat ca nu poate face nimic, si ca chiar daca este de accord cu mine, el este egocentric. Am plecat de acolo atit de dezamagita...

Copiii sint mici, adica fata are 5 ani si baiatul 9 ani.

Jobul lui este sa fie zilnic la birou + raspuns non stop la telefon, fie ca e 1 ianuarie la 4 dimineata, sau sintem la o petrecere simbata seara. Banii sau pontatul in plus sint ok.

Cit despre bataile din copilarie, ma inscriu si aici. Batai de la tata… as putea sa scriu o carte. Cu furtunul de la masina de spalat, umerase, curele, practic cu ce ii venea la mina in cele 10 secunde cind se transforma. Cred ca bataia a fost un sport  national pe vremea comunismului insa imi pare rau sa vad ca intr-o societate avansata sint inca persoane care recurg la metode rudimetare, pt ca eu tot timpul am crezut ca violenta fizica inlocuieste incapacitatea psihica de a indrepta un lucru, in care ma reflect chiar si eu cind il mai trag pe fi-miu de urechi. Singurele sechele pe care le-a lasat bataile asta sint faptul ca pling imediat la orice schimbare din jurul meu, fie ca e o muzica care imi place sau ca tipa cineva la mine.

Respectul este lucrul care imi lipseste cel mai mult. As fi vrut sa aprecieze ca militez pentru lasat de fumat, pierdut in greutate si dusul unei vieti sanatoase, insa in schimb sint de vina ca el trebuie sa faca ce spun eu. Condusul: are o problema cu purtatul centurei de siguranta, si cu viteza. Am incercat sa ii spun frumos de atitea ori, fara nici un success. Am incercat sa deschid discutia cu prietenii de fata, unde toti au fost impotriva lui. S-a terminat discutia cu el tipind la toti motivint ca nimeni nu are orele lui de condus si toata lumea vorbeste prostii. El de fapt realiza ca toti aveam dreptate, insa nu ne-a dat-o. Ulterior si-a pus centura iar in ultimul timp conduce mai atent.

Cumva din prieten care il sustine, in lucruri pozitive, am devenit un dusman. As fi vrut respect pt ca l-am sustinut in tot ce face bun in viata asta. “De ce trebuie sa ma las de fumat, ca vrei tu? Ce treaba ai tu??”

Da, este o problema de auto-control la el, si mi-as dori cumva sa il fac sa inteleaga ca are nevoie de ajutor pentru ca nu se mai poate controla. Are probleme cu diabetul (ca si socrul) si cu tiroida. Ia pastile zilnic. Lasatul de fumat si pierderea in greutate sint esentiale din pct meu de vedere, de aia militez pina la ultima picatura de singe pt asta. Am fost fumatoare, am cistigat 30 de kilograme de 2ori, cu fiecare sarcina, dar am scapat de ele pina la ultima suta de grame si de fumat nu m-am mai apucat. Mi-as dori ca vointa asta sa o folosesc si in separare, insa trebuie sa lupt eu cu mine, sa fiu convinsa ca asta e solutia cea mai buna.

Din pacate la o eventuala paruiala nu prea am unde sa ma duc, unde sint nu am rude, iar prieteni la care sa ma duc sa stau in casa nu am. Sint niste asociatii de ajutat femei si copiii dar mi-ar fi groaza sa ma duc acolo. Din ce in ce mai des imi imaginez viata fara sot si copii fara tata. Citeodata ma vad linistita, insa de cele mai multe ori ma inspaimint la faptul ca tot ce am muncit amindoi se va rupe pe din doua. Nu ma refer la chestiile materiale, ci la impartit amici, schimbat scoli, anuntat lumea in fct de evenimente, pt mine asta va fi un calvar. Si peste toate asta, jucatul teatrului zilnic la serviciu, unde nu tb sa iti arati problemele de acasa.

Offf….doare...

 

 

Mi-a sarit in ochi partea pe are am inrosit-o in mesajul tau si vroiam sa te intreb daca sotul tau are diabet deja diagnosticat.

Pentru ca daca are diabet si eventual si probleme cu tiroida, lipsa autocontrolului poate fi si o consecinta a acestor afectiuni. Fluctuatiile glicemiei (cresteri/ scaderi peste/sub limita normal) contribuie mult la starile nervoase (cred ca la fel si modificarile hormonale in cazul afectiunilor tiroidale).


  • 0

#25
Cristina_C

Cristina_C

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.478 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 10:00

*
HOT

N-are scuza ca-i bolnav, adica n-ar trebui sa existe intelegere pentru asta si sa i se tolereze iesirile. Poate sa faca psihoterapie comportamentala ca sa invete sa convietuiasca civilizat si sa se controleze. 


  • 5

#26
XIO

XIO

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 17.118 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 10:22

Alyx, eu nu am mai auzit asta ana acum. la ce anume te referi?


  • 0

#27
alyx

alyx

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 620 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 10:24

Alyx, eu nu am mai auzit asta ana acum. la ce anume te referi?

 

Ce nu ai mai auzit? Ca o persoana suferind de diabet poate avea stari de agitatie si nervozitate in perioadele de hiperglicemie? E unul din simptomele hiperglicemiei.


  • 0

#28
XIO

XIO

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 17.118 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 10:29

: ))))))

Alyx, una e sa aiba stari de nervozitate in hiper si hipoglicemie si alta e ec povesteste Anda.

Nu vad vreo legatura intre cele 2, serios.

Si crede-ma ca nu se manifesta asa hiperglicemia :))))

Sunt in schimb oameni colerici, exista cele 4 temperamente mari si late, iar el face parte dintre colerici.

Pe langa asta mai sunt si celelalte trasaturi psihologice ale lui care explica acest comportament, glicemia nu are nici o legatura.


  • 2

#29
CorinaDani

CorinaDani

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 13.024 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 10:47

anda, tu esti cea care are nevoie in primul rand de terapie, pentru ca ai fost si esti victima abuzului si violentei in familie.

pana nu te vei desprinde din aceasta relatie abuziva, nu-ti va fi mai bine, ci din contra.

gandeste-te la copii, inca ii mai poti "salva". copilul tau, care a asistat la scenele cu mancarea pe pereti si urletele voastre, va avea aceasta amintire pentru totdeauna si il va afecta, chiar daca ti se pare greu de crezut.

sincer, iti mai iubesti sotul ? daca da, de ce, pentru ce anume ? chiar ai impresia ca o floare si o atentie la nu stiu ce ocazie sunt suficiente pentru a sterge cu buretele comportamentul lui inacceptabil ?

mie mi se pare ca ii cauti prea multe explicatii si scuze. dar e de inteles, pentru ca si tu esti o victima...

 

daca ai timp si rabdare, cauta subiectele postate aici pe forum de userul Eleni. te vei cutremura, dar vei invata si ca se poate sa te desprinzi si sa-ti vezi linistita de viata ta, alaturi de copii, dar fara el.

http://comunitate.de...-noua-evolutie/

 

 

uite aici, Eleni are un subiect exact pe tema abuzului in familie :

 

http://comunitate.de...gere/?hl= eleni


Editat de CorinaDani, 08 iulie 2015 - 10:21 .

  • 1

#30
alyx

alyx

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 620 mesaje

Postat 06 iulie 2015 - 10:49

: ))))))

Alyx, una e sa aiba stari de nervozitate in hiper si hipoglicemie si alta e ec povesteste Anda.

Nu vad vreo legatura intre cele 2, serios.

Si crede-ma ca nu se manifesta asa hiperglicemia :))))

Sunt in schimb oameni colerici, exista cele 4 temperamente mari si late, iar el face parte dintre colerici.

Pe langa asta mai sunt si celelalte trasaturi psihologice ale lui care explica acest comportament, glicemia nu are nici o legatura.

 

Xio, din nefericire, stiu al naibii de bine cum se manifesta hiperglicemia, crede-ma.

 

Nu am spus ca boala ar justifica sau scuza comportamentul sotului Andei. Tocmai de aia ma specificat ca starile lui de nervozitate si lipsa autocontrolului pot fi SI o consecinta a acestor afectiuni. Mai ales vla un temperament coleric.

 

N-am spus nicaieri ca e scuzabil sau ca, prin eforturii si diverse terapii nu se poate ameliora situatia, doar mi-a sarit in ochi faptul ca autoarea spunea ca sotul ei are problem cu diabetul si tiroida si de aia mi-am dat cu parerea.


  • 1


Intrebari Panica

  • Nume

    Doyyna
    - ian 26 2020 22:42

  • Moțul

    aylerua
    - ian 26 2020 19:58

  • Infecție masea

    dia94
    - ian 26 2020 19:37

  • Dureri menstruale

    alexandrasebastianov
    - ian 26 2020 17:47

  • De ce am dureri la abdomen

    Albualuna
    - ian 26 2020 14:35

Grupuri

  • Varicela in sarcina

    Magdabebe2
    - mar 21 2019 17:19

  • Cataracta congenitală

    DanielaRa
    - dec 20 2017 17:09

  • Bebe cu probleme sold

    Dediut
    - nov 12 2015 16:14

  • Logopedie

    vorbestecorect
    - iul 11 2015 14:52

  • Copii cu Diabet

    RoxanaZoita
    - apr 22 2013 13:02

Bloguri

  • Ziua mult așteptată!

    Mona01
    - ian 26 2020 23:25

  • NE PREGATIM DE BOTEZ

    MICHAELAB
    - ian 26 2020 21:42

  • Am nascut

    AdrianaLili
    - ian 26 2020 14:45

  • Buna burtici . Este primul mesaj pe care îl scriu . Tocmai am fost la doctor și ne-a confirmat ceea ce aflasem din Testul Panora

    cara112
    - ian 25 2020 14:31

  • Cumpărături pentru bebelus

    bontos1
    - ian 24 2020 19:09

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38