388 raspunsuri la acest subiect

[DeniL]

Hello feteleeee !
Ce-mi place sa citesc despre titileli si te iubesc-uri rostite de copiii nostri !
Iuli, draga mea, esti puternica, nu te lasa doborata acum ! Lucica desigur ca reactioneaza asa, e mititel si inca nu ai cum sa ii explici despre bebelusi si nevoile lor. Fiica-mea s-a schimbat f mult in doar cateva zile, este obraznica, ne raspunde, ne imita, scoate limba, fix un spoiled brat zici ca e insa trec peste, ignor comportamentul, ma joc cu ea si ne iubim de cate ori avem ocazia. Ma simt groaznic fata de ea, ca trebuie sa se multumeasca cu frimituri de atentie din partea mea ...si imi promit seara de seara ca o sa ma revansez, ea imi spune te iubesc si eu ii raspund ca si eu si uite asa pleaca la culcare cu jumate din inima mea, cealalta ramane cu mine in patut.... Nu mai pot scrie, m-au podidit lacrimile....
Hormoni afurisiti..

[miha05]

Fetelor, in primul rand vreau sa va felicit pe toate pentru minunatii puisori! Sa va traiasca, sa fie sanatosi, fericiti si sa va aduca numai impliniri!!

Imi cer milioane de scuze pentru faptul ca am luat o pauza mai mare care nu mi-a permis sa va felicit la timp si sa fiu alaturi de voi in preajma minunatului moment, asa cum ati fost voi pentru mine. Motivez, totusi, prin aceea ca am fost internata cu puiul mic in spital pana saptamana trecuta, luata pe nepregatite *exact ca si cu nasterea* si apoi a urmat o perioada grea de acomodare (e greu cu un copil sanatos, d-apoi cu unul ...sa-i zicem... in curs de insanatosire -ca nu vreau sa il consider bolnavior).

 

Am aruncat un ochi pe ultimele pagini... si imi dau seama ca daca alta data credeam ca pot da sfaturi, acum imi este greu. Mi-as dori sa va pot spune tuturor cuvintele cele mai potrivite, dar este o perioada in care numai forta interioara este singura care poate face diferenta. 

 

Andreea, imi dau seama cat iti este de greu fara sotul tau... chiar stiu sentimentul. Eu cat am fost in spital am ramas singura, caci al meu s-a intors acasa. Dormeam pe un scaun langa copil, sau cu copilul in brate, uitam sa mai mananc, caci oricum mancarea de la spital nu era pentru o femeie ce alapta (numai varza si fasole)... si as fi avut atat de mult nevoie de o imbratisare sau un cuvant cald. Semnal la telefon nu aveam in sectie, si oricum nici voie sa vorbesc, deci mi-a lipsit enorm. Iar acum, cand sunt acasa, el e tot la ai lui... e o raceala ce nu ii mai trece de multisor. Probabil va fi mai bine dupa ce va ajunge copilul la varsta la care sa doarma noaptea si sa nu ma planga. :) 

 

Iuli, Doamne, de cate ori mi-ai adus zambetul pe buze cand eram in spital si vedeam ca ma suni... parca uitam de toate! Te simteam atat de calda si de bine, nu m-as fi gandit nicio clipa ce sufletul tau atat de bun si de altruist poate avea probleme. Nu stiu prin ce treci, dar stiu ca vei reusi sa gasesti cea mai buna solutie, ca o supermamica - asa cum ai demonstrat deja ca esti. Ai cele mai calde imbratisari si multumiri din partea mea!

Cat priveste treaba cu constipatia, chiar ieri mi-a zis dr neonatolog cand am fost la control, ca sunt momente cat se va si constipa (eu punand problema inversa: bebe al meu face apa..si am crezut ca e de la lapticul meu).

Luca trebuie sa fie bine. Isi va reveni... Doamne Doamne da multe incercari, dar da si rezolvari! Nu dispera. Esti atat de puternica in interior! 

Eu am fost prima care a botezat :))... la 5 zile de la nastere, in spital! S-a schimbat total...si a doua zi a fost operat! I-a ajutat ENORM!

 

Deni, ma bucur ca Mihaita papa la san si ca e voinic. sa dea Domnul sa ai laptic cat mai mult timp!

 

Soparlica, am avut si eu problema asta la un momentdat si am intrat in panica. S-a rezolvat cu mult ceai de fenicul cu anason si chimen... mi se facusera sanii tasnitoare, ca pe vremea furiei laptelui! Ideea e, oricum, sa bei cat mai multe lichide!

 

Carmen, mi-a spus Iuli cand eram in spital ca ai nascut inca o fetita, sanatoasa si voinica! Sa iti traiasca, sa te bucuri de micuta... si sa dea Domnul sa scape si Emma de probleme.

 

Lory, un grad de optimism primesc mereu de la tine cand te citesc! Baba mea e 5 din totdeauna! Sa va asteptati sa ploua sau sa ninga atunci! :)) 

 

Gabi, deseori ma gandesc la tine cand simt ca o iau razna cu unul singur! Nu iti pot spune nimic altceva decat curaj!

 

Adelina, mie mi-a zis dr ca intr-o saptamana copiii iau intre 140-180g. Maximul este in jur de 200g. Acum depinde si cat il lasi sa manance si de cate ori cere...sau, mai exact, de cate ori ii dai. 

 

Oana, tot incerc sa gasesc mesajul in care ai scris ce are micuta de nu mananca si ii trebuie sonda. Mult curaj!

 

Ana, felicitari! Sa iti traiasca, sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!

 

 

 

Eu am muuuulte de povestit... dar nu cred ca are rost sa va incarc. Ideea este ca - parca v-am zis - copilul a fost botezat de urgenta pe 27 ianuarie, pe 28 a fost operat. Tumora imensa a disparut. Nu a mancat nimic pana pe 1 februarie. Nu a avut voie. Pe 1 m-am dus sa il vizitez, asa cum faceam in fiecare zi, si in sfarsit m-au oprit, deoarece puiul meu era pregatit sa manance. Nu zic ca inca are problemele lui cu inima si cu oboseala... au fost clipe grele in care trebuia sa il invat sa manance, sa am rabdare. Cum primele 10 zile din viata singura sursa de hrana a fost perfuzia, va dati seama ca nu a fost usor.

In fine, au urmat depresiile cantarului...caci in loc sa puna pe el, scadea. Au urmat momentele bune, in care lua in greutate. Aveam lapte cu nemiluita. Am umplut congelatorul sectiei. Toate mamicile ma "injurau", caci era oarecum ironic... ele pieptoase scoteau 30ml, eu blana 200ml. Culmea era ca puiul meu nu papa decat 10-30ml si aia greu. Trec peste. Cand in sfarsit am zis ca este bine, intr-o noapte la ora 3, cand abia atipisem... am fost chemata de infirmiere si facuta albie de porci ca imi las copilul sa moara, ca face caca pe el de durere ca are funduletul rosu tot oparit samd. Atat de mult am putut sa plang ca eram la un pas sa lesin. Ma uscam din picioare. De mancat uitam sa mananc, de dormit nu aveam cand, caci copilul meu suferind plangea mereu si decat sa il gasesc oracaind cu cocoloase de tifon sau mai stiu eu ce bagate in gura *asa cum l-am gasit de cateva ori* preferam sa stau langa el. Am pierdut o zi laptele... mi-a scazut productia. Eram terminata. am fugit din spital sa ii cumpar copilului tot ce ar fi avut nevoie, il dadeam cu creme de zeci de ori pe zi, il schimbam non stop. Intr-un final mi-a zis chirurgul sa nu ma mai uit in gura oricui si sa nu mai dau cu nimic, caci nu e vina mea, ci e de la operatie, ca el face foarte acid si intra in reactie cu mercurocromul si betadina *cu care il tratau ei* si ca era inevitabil, dar nu e bai, sa stau linistita.

Dupa un timp ni s-a zis ca a doua zi urma sa plecam acasa. Chirurgul nu era de acord. Voia sa ma mute la alta sectie. Pana una alta ne-a mutat intr-un incubator improvizat pe hol... inauntru 30 si de grade, afara vreo 20. Cand il scoteam sa il hranesc... ingheta. Nu ma lasau sa il imbrac fiindca era oricum destul de greu sa o fac (era plin de branule, cabluri samd)... asa ca intr-o noapte, tot la ora 3, mi-a facut o criza de apnee oribila. Ii dadeam piept sa pape... si mi s-a invinetit in brate. A desaturat pana a ramas fara oxigen deloc. Noroc ca a fost o asistenta foarte buna in zona care a mobilizat toata sectia. A venit si dr de garda... l-au pus inapoi la locul lui in boxa *de unde plecase* si o zi a fost pe oxigen, ventilatii, ecografii, radiografii etc. I-au facut inclusiv punctii pentru a verifica LCR sa nu fie meningita. Nu a fost nimic. Dumnezeu a fost care ne-a tinut in spital pentru a putea ajuta mai departe in ce s-a intamplat. 

A trebuit sa o iau de la inceput cu el, dupa o zi de gavaj 10ml... eu am pierdut laptele... mulgeam 40-50ml, cu chinuri. Eram terminata. Ramasesem eu fara aer cand l-au luat si l-au intubat. M-au trimit in camera caci eram palida si abia respiram. Ma sufocam... plangeam in interior. Am ramas la usa sectiei in genunchi si plangeam. In fata mea era un geam care avea vedere fix spre Biserica. Nu puteam accepta ca dupa o operatie atat de grea si incercari atat de mari, sa imi moara copilul in brate... din nimic! 

A trecut si asta. Mi-am mai revenit. Laptele si-a mai revenit si el dar nu mai era cel de alta data. Fara hrana si somn, doar cu o supa si niste lapte/iaurt...era greu. 

Am suportat injectii la 6 ore, tratamente, dureri. Era saracul vanat tot, plin de intepaturi. I-au cedat venele de doua ori, fapt ce a dus la umflarea lui. Prima data nu eram acolo si l-am gasit pe tot umflat... si am asistat la niste comentarii teribile: "nu stiu daca isi mai revine... dar nah, asta e. Ii mai gasim si umflati, ii mai gasim si tepeni. Asta-i viata, ce sa faci?" Imi venea sa o bat pe asistenta. A doua oara cand i-a trecut paravenos... eram acolo si am anuntat asistentele de graba. Nu au vrut sa ii scoata perfuzia sa i-o mute pe alta branula, asa ca m-am enervat si le-am zis ca o mut eu pe cea de la picior. Era copilul meu, firesc sa imi pese! Pana la urma au facut ele treaba asta si a fost bine.

A ajuns la 2.500kg. 

Urmatoarea incercare: i-a cedat de la tensiune *fiind zona sensibila* o parte din operatie si s-a rupt. A fost necesara o noua interventie... Inca o zi de perfuzii, fara mancare! Statea saracul la cura de slabire. 

Era cel mai zgomotos copil. Mi-era groaza de ce ma astepta acasa, dar imi doream din suflet sa ajung mai repede. 

Dupa operatie am avut grija de el continuu. Am facut tot ce mi-au indicat chirurgii... asa ca s-a refacut bine. Fapt ce a dus la externarea noastra, vinerea trecuta.

Acasa e alt copil. L-am scos din spital cu 2.690g. Acum, dupa o saptamana are 2.890g. A luat maximul pe care il putea lua, desi de mancat manca mult mai putin la o masa decat manca in spital.. DAR manca atunci cand voia el, 10 mese/zi in loc de 7... dormea, nu mai plangea... si facea baita! Ii place mult acasa... 

Ieri am fost cu el la control la Bucuresti si i s-au scos atele. E pe tratament... a facut colici, se mai rasfata, dorm cu el in brate...dar ma bucur ca incepe sa isi revina. 

Din pacate am mai primit un soc fix in ziua externarii: are 50% sanse ca tumora sa fie maligna. Am dus piesa la Babes si asteptam rezultatele. Ma rog la Dumnezeu sa fim in cealalta jumatate... si sa fie benigna totusi, caci copilul se comporta normal, nu slabeste, doarme, mananca... nah.

 

Acum, dupa drumul de ieri, ii curg ochii continuu si i se lipesc. Ieri i=am facut si vaccinul BCG care trebuia facut la nastere, dar a fost externat imediat dupa si nu a apucat.

 

Gata, v-am plictisit destul.

Va pup si va imbratisez. Trebuie sa fug ca da sa se trezeasca.

[Lory2014]

Felicitaaaari Ana, Mimi si Brosc!  Bun venit, Irene! Sa fii sanatoasa, senina si norocoasa, puiuta draga si asteptata!  

 

Iuli suntem aici nu doar pentru zambete si impartit floricele ci si ca sa ne sustinem reciproc, asa ca nu te mai scuza. Macar o vorba buna sa o imbarbatare sa auzi! Fruntea sus, o sa fie bine, trebuie doar sa rezisti si sa ai rabdare!

 

Miha ooof, mi s-a strans sufletul! Prin ce ati trecut tu si puiul tau, mai fata inimoasa! Ma rog Bunului Dumnezeu, mai ales ca suntem si in postul Pastelui, sa primiti vestile bune! Bine ati venit acasa, unde va doresc sa va incepeti cu adevarat povestea de iubire cu puiul vostru si luna asta sa fie singurul hop din viata lui! Te imbratisez, mamica minunata!

 

Fete, va pup pe toate in parte, v-am citit dar m-a bulversat povestea luptatorului Ioan si mi-a readus amintiri dureroase. 

Suntem binecuvantate, toate...asta e ce nu trebuie sa uitam niciodata. Sa ne rugam sa fim sanatoase si sa ne crestem puii mari!

 

Va pup

 

p.s Miha, cand ai timp, ne mai pui o poza cu Ioan? Eu cu fb-ul nu-s prietena si imi doresc sa-i mai vad mocuta pretioasa!

[simplyana_m]

Miha, am plans citind povestea voastra, prin ce chinuri ati trecut!!!  Sunteti niste luptatori, si tu, si bebe Ioan, si meritati sa va bucurati de o viata lunga si fericita, sunt sigura ca asa va fi!

 

Oana, incercate ati fost si voi, Doamne ajuta ca s-au indreptat lucrurile, sanatate multa!

 

Sanatate si scumpei Emma!

 

Iuli, putere multa iti doresc!  Eu cred ca esti o mama (si o persoana, in general) minunata si faci lucrurile bine asa cum le faci, insa esti prea exigenta cu tine, prea te simti raspunzatoare de toti si toate, mai lasa si tu intamplarile sa vina si sa plece, ca meriti sa te bucuri de baietii tai frumosi, asa cum sunt si asa cum esti!

 

Lory, tu esti ca o vitamina si un balsam, in acelasi timp!

 

Sunt intr-o dispozitie pupacioasa tare, ma pup cu fie-mea nonstop, are o moaca de veveritza! :))) cand ma mai desmeticesc, fac si pun poze.

 

P.S. Multumim pentru urari!

Editat de simplyana_m, 28 februarie 2015 - 20:48 .

[Carmen_K]

Buna fetele mele dragi Miha prin ce ai trecut si tu draga de tine :). Cat de puternica esti draga mea :). Sa stii ca te admir foarte mult pentru cum ai trecut prin toate, iti doresc tie, lui Ioan si sotului tau, familiei tale minunate, sa treaca toata povestea asta bine, rezultatul analizei de la Victor Babes sa fie unul bun si sa puteti sa va reveniti si sa va puteti bucura cu bine de bebe si de voi, asa cum meritati draga mea. Citind povestea ta ma taie un fior rece pe sira spinarii, gandindu-ma cate se pot intampla si ce norocosi suntem cand toate merg bine cu copiii nostri :). Te imbratisez si iti doresc tot binele din lume.

 

Anaaaaaaaaa, bravo mamico! Doua vesti bune de la tine: a venit Irene cu bine si a plecat si soacra! Life is wonderful he? Ma bucur ca esti bine, ca ai nascut natural asa cum ti-ai dorit, ca te-ai recuperat bine. Si cu muscaturile, o sa fie mai bine, vei vedea :). Trece perioada de muscat si vine perioada de supt. La mine mai nou suge asa de repede ca e ca in desene animate cand iese aerul din pernute, asa imi face sanii. Irene sa fi sanatoasa, sa te bucuri de viata, sa fi fericita si sa aduci bucurii parintilor tai dragi!

 

DeniL, inteleg tot ce spui acolo dar nu cred ca trebuie sa te simti vinovata draga mea. Printesa intelege ce se intampla si eu cred sincer ca in timp lucrurile vor intra intr-o normalitate.

 

Noi am avut azi musafiri, au venit bunicii paterni, a fost o zi draguta, am facut si o plimbare, Emma s-a bucurat mult sa ii vada, sa primeasca si cadouri (normal, ca doar nu o sa ii aduca numai Verei) si a fost asa foarte prietenoasa si dulce. Vera a fost copilul ideal, a mancat repede, nu a plans deloc, de soacra-mea a zis ca nu a vazut un copil asa de "facil".

 

Mie mi-ati facut pofta cu supa cu galuste asa ca ieri am construit o supa cu galuste si legumele le-am facut azi o salata beuf, ca si din asta imi era tare tare pofta. Asa ca mi-am facut damblalele culinare.

 

Azi noapte am dormit tare rau, dar nu din cauza copilului ci din cauza mea, ca eu m-am trezit de la 2.30 si am stat treaza pana pe la 4, in conditiile in care fiica-mea s-a sculat mititica abia la 5 fara un sfert. V

 

a pup dragele mele si va doresc o noapte usoara

Editat de Carmen_K, 28 februarie 2015 - 21:09 .

[miha05]

Fetelor, va multumesc frumos pentru incurajari! 

Am atasat o poza cu broscuta mea luptatoare!

 

PS: Este un copil minunat. Cu toate ca am fost avertizata de toti ca va fi dificil si zgomotos (caci il auzeam din camera cand se agita), acasa parca este altcineva. Plange cand chiar e firesc (gen cand ii dezinfectez operatia sau cand il doare burtica), dar se calmeaza imediat ce il iau in brate si il pup. 

 

Va pup si va imbratisez cu drag!

Miniaturi atasate

• 

Editat de miha05, 28 februarie 2015 - 22:02 .

[miha05]

Singurul bai cu el e ca nu ii place sa doarma noaptea deloc... iar eu nu pot dormi ziua... asa ca e destul de rau pentru mine.

[Carmen_K]

Miha e frumos tare :). O minune dragalasa si cu botic :). Sufletel mic si curat!

[Adwyna]

Felicitari Sympliana,Denil pentru micile buburuze!
Miha esti o luptatoare te admir pt curajul tau si totodata imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa incercari:(...
Eu sunt iar in spital..m-a oprit joi dupa consult ..fiindca bb era periculos de jos si aveam contractii puternice si mi-a spus ca e posibil sa nu mai reziste pana luni..de indus i-am amintit eu..uitase ce vorbise cu mine cu 2 zile in urma:( insa i-am zis ca nu sunt de acord..cel putin nu acum...la cata treaba avea i-a venit bine:)...asa ca am ajuns in sala de nasteri unde am stat vreo 3 ore dar pt monitorizare mi-au facut o inj cu nospa si diazepam..dar a fost apa de ploie...oricum m-au trim in salon unde m-am chinuit toata noaptea dar colul meu sters tot nu s-a deschis complet...ac nu mai am contractii insa am niste dureri groaznice jos si inghinal de merg cocosata nici in pat sa ma misc dupa o parte pe alta nu pot intoarce..sunt curioasa la voi inainte de nastere au aparut sqimptomele astea..dureri..intepaturi groaznice in zona si in vagin care radiaza spre anus dar ffputernice incat sa nu puteti merge?
Ma gand ca sunt dureri de deschidere col dar la control azi nu era nicio schimbare:(
Asa ca suntem in standby o sforicica de col ne desparte...daca nu se intampla nimic pana pe 6 cand e de garda dr cred ca imi va injecta calciu sa imi provoace contractii..asa poate poate...dar cine stie!asteptam linistiti eu si bb sa vedem cum vor evolua luc sapt care vine!
Kytana ma intrebai de nume..Tiberiu Mihai vrem sa il cheme:) si apropo de botez noi il vom face mai tarziu prin iunie-iulie fiindca vrem sa facem si cununia religioasa plus nuñta si nu am timp sa ma pregatesc..ampierdut timpul prin spitale in loc sa caut local si alte cele..

Ma bucur enorm pt mamicile care au laptic mie imi e teama ca imi va veni cam greu deoarece nu imi curge nicio urma:( am colege de salon carora le curge deja lapticul de dinainte..dar sa speram ca va fi bine!
Toate gandurile mele bune merg catre voi..si ma bucur cand mai reusesc sa va citesc dupa tel si vad ce ati mai facut fiecare!
Unora dintre voi chiar le este greu si va inteleg...sper sa treceti cu bine peste tot!
Va pup si va doresc noapte buna !

[oana9689]

Buna ziua mamici !
Am scapat de sonda ! :D
Ne-au mutat din incubator in patut.Inca o data va multumesc pt gandurile bune si ca sunteti alaturi de noi.
Papam 50 ml la fiecare masa,ne recuperam repede,rugaciunile si increderea in Dumnezeu fac minuni.
Doamne ajuta si sanatate multa va doresc !! Va pup !