Ha! Exact maica-mea. Nici nu mai tin minte cum aratau covoarele sau canapelele ca le acoperea de noi cu tot felulul de traverse, toale, huse etc, nu se bucura nicicind de ele. Numai daca venea nu stiu ce musafir de vaza scoatea toate astea pe durata vizitei. Imi amintesc ca unul din joburi cind eram mica, era sa piptan franjurii de la covor! [batcap]Sa fereasca Dumnezeu sa vina cineva neanuntat, intra maica-mea in pamint (desi era o ordine fantastica la orice ora,dar ea nu o vedea asa) si apoi dupa plecarea musafirului nepoftit, bodoganea ore insir ca ce mizerie a putut sa vada acel om la noi in casa. Ne exaspera pur si simplu cu obsesia asta, totul trebuia sa fie just so ca altfel nu avea liniste si nici noi pe linga ea.
In final nu am invatat nimic din toate astea, din contra, mi-am jurat ca eu nu am sa fac asa cind am sa fiu la mine acasa si m-am tinut de cuvint. Rezultatul "cultului ordinei" a fost ca de-abia am asteptat sa plec din casa parinteasca si imi aduc aminte cu oroare de acele vremuri. De aia poate nu am fost pisaloaga si exagerata cu copilul meu, n-as vrea sa simta ce am simtit eu vizavi de" educatia" maica-mii in ce priveste ordinea in casa pastrata de parca ar fi fost muzeu. Totul in moderatie, nimic nu trebuie sa devina obsesiv.
Mai, incerc sa-mi imaginez de unde vine cultul franjurilor. Va spun sigur ca si acum se practica prin diverse case si am asa o presimtire cand plecam ca nici nu se inchide bine usa dupa noi ca sunt deja re-aranjati. I-am aranjat si eu cateva randuri la un covor si e munca de Sisif ca nu aveam in reflex sa sar peste ei. Ehehe, uite asa realizez ce vremuri, ce de timp aveam pe vremea aceea. Pana a inceput primul copil sa mearga de-a busilea si a devenit "jobul" ei.