Despre intratul in Altar ... mi se pare o regula, una care imi e relativ indiferenta, nu ma simt in vreun fel anumit in legatura cu ea.
Dar sunt altele care m-au facut sa nu intru destui ani in biserica ... de la pus basmaua in cap pana la nu intra cand esti intr-o anumita perioada ... am aflat intre timp ca nu sunt reguli are bisericii, mai degraba cutume bine pastrate si impuse de diverse babute din categoria "mai catolice decat papa". Ce ma mira e ca desi stiu asta, multi din preoti nu fac mare lucru in a le mai calma in aplicarea lor, ba chiar de fata cu ei esti bestelita ca vii in pantaloni in biserica... mai da ma mai lasi ... ca eram in blugi normali nu in pantaloni scurit.
Si uite asa chiar si cand am vrut sa ma duc in biserica plina de bunavointa, am iesit pe poarta bisericii maraind si s-a dus de zestre evlavia mea in acea zi.
Intr-adevar, eram si mai tanara si mai ... furioasa ca sa zic asa, acum, cu mai mult par alb si mai calma ... intru mai des in biserica, poate ca e si o forma de a regasi limba romana de care mi-e dor de multe ori. Si in duminicile in care ajung la liturghie, si cand o biserica intreaga, plina cu cel putin 500 oameni spune in cor Tatal Nostru si Crezul ... mi se face parul de gaina. Realmente, senzatia e uluitoare, de .... pace, de credinta si mai ales de unitate (ce nu prea ne caracterizeaza nici macar departe de tara).