35 raspunsuri la acest subiect

[marius]

Buna ,

Va multumesc de raspunsuri si de bunavointa.

Suntem impreuna de 23 de ani casatoriti de 20.Emigrati de ceva vreme si cu 2 copii micuti 9 si 5 ani.

In ultimii aproape 3 ani s-a retras total din activitatile casei si m-am trezit cu toate muncile de rutina pe mine. Am inceput sa preiau de la taiatul ierbii si curatatul zapezii pina la orele de arte martiale si mentenanta masinilor. Am considerat ca e stresat, fiind in cautare de joburi aproape continuu si am resusit sa le incorporez in timpul atit de strins de dupa serviciu toate activitaile de rutina si nu numai ale unei familii.

Primavara trecuta dupa ce a stat acasa vreo 4 luni cautind de lucru, dupa ce a semnat contractul de munca s-a imprumutat si ne-a anuntat ca pleaca sa isi vada parintii. Totul a parut normal... numai ca a aparut o factura de hotel platita cu visa si soacra a spus unei prietene ca el a stat numai 3 zile din 7 la ei. In perioada respectiva nu am resusit sa vorbesc cu el decit o data. Scuza a fost plauzibila si nu am intrat in cercetari amanuntite.

S-a intors, a inceput serviciu nou... si am pus starea de nemultumire continua pe stresul noului job...

La citeva luni ne anunta ca pleaca in bussiness trip in interiorul Canadei.... ii pregatim cu totii bagajul si.... la micul dejun baiatul ii spune ca i se pare tare suspecta calatoria lui...

Ne suna seara din aeroport si ne spune ca isi asteapta avionul si apoi tacere...

Ziua urmatoare dupa incercari sa dau de el sun la lucru pentru un numar de contact si mi se spune ca e in concediu.

Am ajuns acasa si am spart parola de pe laptopul lui si am gasit o odisee fierbinte care dura de aproape 2 ani. 

L-am gasit la hotel in Romania si am vorbit cu el, dar era prea drogat sa ne intelegem... si oricum daca plecase nu ar fi venit fuguta acasa fara sa isi termine aventura....

S-a intors  si ... a continuat relatia cu doamna din tara. Ea suna la fiecare 2 zile si trimite emailuri si .. tot pachetul.

Cumva ... am reusit sa facem sa mearga.

Copiii stiu doar putin si daca avem ceva de discutat iesim afara...

Situatia e departe de normal, dar eu am experienta divortului parintilor si nu este asa usor sa stergi amintirile si trairile uni copil cu un burete.

Nu exista un kit cu solutii pentru situatii ca aceasta, este individual si poate nu o sa fie ceea ce copiii sau eu dorim ... nici macar ce speram... fiecare zi e una noua si poate mai buna decit cea care a trecut...

Din pacate sufletul uman nu este o aglomerare matematica sa ii gasesti rezolvarea cu un algoritm....suntem niste copaci cu ramuri si ne putem rupe destul de usor... ne raman doar radacinile si valorile care ne tin structura.

Tu ce ti-ai dori?

[CorinaDani]

dana, asa simt si gandesc si am scris deja ca e parerea mea, ca asa as proceda eu. vorbesc la nivel de teorie, pentru ca nu am fost pusa intr-o astfel de situatie si sper/cred ca nici nu voi fi vreodata. am pretentia ca dupa 25 de ani de relatie cu omul de langa mine am ajuns sa-l cunosc suficient de mult incat sa stiu, sa simt daca ceva e in neregula cu el, daca il supara ceva, daca are o problema.

si casnicia noastra a avut momente mai tensionate, nu merge totul ca pe roate, nu curge lapte si miere in fiecare zi. insa am avut amandoi puterea sa trecem peste probleme si sa continuam impreuna, parca mai puternici, cu o experienta de viata in plus.

fiecare da sfaturi prin prisma propriilor experiente si conceptii, a situatiilor intalnite.

de aceea am spus cum as proceda eu daca as fi pusa intr-o astfel de situatie, ipotetic vorbind.

daca gresesc, asta este. sper sa nu apuc niciodata sa-mi verific sau sa-mi pun in practica "teoriile". nu doresc asta nimanui.

[ch_dana]

Tizo, ti-am dat minus pentru ca si eu gandesc identic cu Corina...din siguranta unui divort   Exista compromisuri pe care nu le-as putea face, fara sa imi macin zilnic viata si nervii...iar din ce a scris autoarea postului aici, chiar asta e solutia : hainele la usa.

 

Din pacate, cica solutia asta nu e legala la noi   Am vrut sa o aplic si eu (schimbat yalele+sacii de haine la usa) si mi-a explicat avocata ceva legat de inviolabilitatea domiciliului, care se lasa cu dosar penal..cah. Cica e consecinta unor directive europene...

 

Autoarei :

"Cumva ... am reusit sa facem sa mearga"

 

Cred ca te minti singura. Sa nu te superi, dar intri in categoria sfintilor daca, dupa ceea ce ai descris ca s-a intamplat, mai esti in stare sa faci relatia asta sa mearga (de mers nu merge oricum, de partea cealalta implicarea e nula). Mai degraba tii capacul strans fixat de oala...dar si cand o arunca presiunea capacul oalei in sus...

Editat de ch_dana, 16 mai 2014 - 12:49 .

[Ella73]

Eu una nu as mai continua relatia; am principiile mele si nu mi le incalc. I-am spus-o clar de la inceput : daca se intampla sa calci pe laturi, pa si pusi. Nu stau la discutii. Tatal al copilului ramane, o despartire nu ar schimba cu nimic lcurul asta.

Si eu cred ca un copil nu poate fi fericit in momentul in care parintii sunt nefericiti. Fiica-mea de ex. simte cand nu mi-e bine si ma intreaba ce am. Ma mai cert si eu cu al meu (dar ft rar e drept)....odata chiar mi-a spus (de m-a lasat masca) : daca Papi te enerveaza rau, sa nu mai stai cu el; ca eu nu vreau sa te vad ca suferi din cauza lui.

[marius]

Tizo, ti-am dat minus pentru ca si eu gandesc identic cu Corina...din siguranta unui divort   Exista compromisuri pe care nu le-as putea face, fara sa imi macin zilnic viata si nervii...iar din ce a scris autoarea postului aici, chiar asta e solutia : hainele la usa.

 

Din pacate, cica solutia asta nu e legala la noi   Am vrut sa o aplic si eu (schimbat yalele+sacii de haine la usa) si mi-a explicat avocata ceva legat de inviolabilitatea domiciliului, care se lasa cu dosar penal..cah. Cica e consecinta unor directive europene...

 

Autoarei :

"Cumva ... am reusit sa facem sa mearga"

 

Cred ca te minti singura. Sa nu te superi, dar intri in categoria sfintilor daca, dupa ceea ce ai descris ca s-a intamplat, mai esti in stare sa faci relatia asta sa mearga (de mers nu merge oricum, de partea cealalta implicarea e nula). Mai degraba tii capacul strans fixat de oala...dar si cand o arunca presiunea capacul oalei in sus...

Ti-a explicat corect.

[andacos]

Tizo, ti-am dat minus pentru ca si eu gandesc identic cu Corina...din siguranta unui divort   Exista compromisuri pe care nu le-as putea face, fara sa imi macin zilnic viata si nervii...iar din ce a scris autoarea postului aici, chiar asta e solutia : hainele la usa.

 

Ha,ha...stii tu vorba aia "primeste-l doamne si pe asta !!!" ca n-o fi nici primul si nici ultimul.

 

Pai vezi ...ca nici tu nu ai putut pune valiza la usa...ca e cauza legala(ca in cazul tau)ca e vorba de sentimente,ani petrecuti impreuna,copii si interesele lor de moment etc...sunt atitia factori datorita carora valiza la usa- nu e rezolvarea!(cu Corina Dani,ramin la ce ma spus,mesajul ei imi confirma ca vorbeste din umbra casniciei e o crede de nedestramat,ceea ce ii si doresc...sa ramina la stadiul de vorbit din teorie)

 

Sigur din exterior toti spun -asta e ce trebuie s afaci,insa cind ai sufletul in mii de cioburi...deja -valiza la usa,nu e rezolvarea.

 

In teorie viata e alb sau negru,relaitatea are nuante multe de gri!

 

Cind eram in cumpana,am avut si eu o Cornia Dani pe linga mine(nu o spun in sensul negativ),cind a ajuns ea la rascruce...n-a mai fost asa usor...sia cum se scalda-n griurile alea de le renega.

 

Dana

[andacos]

Inca ceva...majoritatea celor ce au scris au pus varianta"valiza la usa"daca li s eintimpla lor...(ramine intrebarea la care nu vom avea raspuns niciodata ...citi o vor face la momentul x)...

 

Oare autoarea subiectului nu a  auzit de "valiza la usa"?

De ce nu aplica?(eu banuiesc de ce,intrebarea nu-i ei adresata...)

 

Dana

[Marox]

 

 

 

L-am gasit la hotel in Romania si am vorbit cu el, dar era prea drogat sa ne intelegem... si oricum daca plecase nu ar fi venit fuguta acasa fara sa isi termine aventura....

 

E figura de stil sau e realitate?

[szivarvany]

Din experienta mea de pana acum, totul are un pret. Si sufletul. Si stomacul.

Depinde de fiecare in parte cat poate duce si cum.

Solutie general valabila nu exista pentru ca suntem diferiti.

 

Intrebarea e ce si doreste autoarea de fapt de acum incolo, daca acel ceva se poate obtine sau e ceva ce nu se poate realiza. Si de aici continuarea si strategia.

 

Parerea mea.

[Rufus]

E figura de stil sau e realitate?

 

Cred ca e figura de stil.

Dar e buna intrebarea...