35 raspunsuri la acest subiect

[BlackCat4evR]

Eu tot la copii ma gandesc.

Cred ca orice decizie trebuie trecuta prin prisma asta, pentru ca inevitabil candva, mai devreme sau mai tarziu, sub o forma sau alta vine si intrebarea "De ce?". Iar raspunsul trebuie sa fie cat mai onest cu putinta. 

Ai mei sunt divortati. Pot intelege cand tata spune: "Nu am suportat ca am fost inselat." E cinstit, nu? Ei, bine, nu pot intelege cand mama-mi arunca: "Nu mi-am refacut viata, pentru ca nu am vrut sa-ti bag un strain pe gat!" Adica... poate mi-ar fi placut strainul, de unde stie ea? Poate ca ar fi contat mai mult s-o vad fericita (asa cum simt pentru tata, desi nu ma innebunesc dupa nevasta-sa, el e fericit cu ea...), decat o alcoolica debordand de frustrari, care se revarsau ghici pe cine? 

De-asta zic, orice hotarasti sa faci, trebuie s-o faci asumandu-ti decizia TU, sigur ca trebuie luate in calcul toate, inclusiv copiii, dar inainte de toate esti tu insati, o femeie, un OM, care are nevoie sa fie implinit prin el insusi. Cei din jur vor fi mai fericiti langa o astfel de persoana.

[carmencat]

Cum uitam? Inainte sa poti raspunde la intrebarea asta trebuie sa ai ce sa uiti. Trebuie sa ai ce lasa in spate. Ori... inca nu e cazul. Situatia e in desfasurare si nu numai ca e in desfasurare, dar dureaza de... doi ani, timp in care el s-a indepartat de voi tot mai mult.

Aveai ce uita daca era o aventura scurta si incheiata. Asa...

Intreaba-te si daca el vrea sa uite. Daca el va vrea cu adevarat pe voi, familia lui, daca el vrea sa mearga mai departe cu voi. Daca el e pregatit si isi doreste sa incheie cealalta relatie. Cu adevarat.

Pentru a repara situatia si a uita si a trece peste, nu e suficient sa vrei numai tu, sa gasesti tu putere si resurse sa o faci. Trebuie sa vrea si el.

[ch_dana]

" ne raman doar radacinile si valorile care ne tin structura."

 

Bine zis...ce valori ofera copiilor o falsa familie, un menaj in 3 ? Urat...si dureros in acelasi timp. Ce sa spun, iti urez putere sa incerci sa privesti lucrurile obiectiv si sa iesi cea mai buna decizie...

[Mik]

Coral, eu marturisesc ca nu inteleg tot, da' poate ca nu vorbim de acelasi lucru.

Cum, fratele meu, sa-l crezi stresat ca n-are job, sa stea acasa si nu poate curata zapada sau sa taie iarba ?  Am inteles eu prost ? Daca am inteles eu bine, tie chiar nu ti se parea ciudat ?

Si cum ai putut sa le faci pe toate ? Si copiiii, si jobul si treaba pe linga casa ?

(eu pe ultima n-o fac niciodata si tot ma cred eroina pina le cer si inapoi)

[icailoaie]

Coral nimeni nu poate sa stie ce e in inima ta, ce simti cand il vezi pe cel de langa tine stiind ce a facut si cat mai poti rezista asa. Tu esti singura care poate decide ce e de facut mai departe.

Noi iti putem da sfaturi dar in necunostinta de cauza deoarece nu cunoastem starile tale, nu cunoastem comportamentul vostru, familia voastra.

Cred ca cel mai bine ar fi sa iei o pauza de la tot stresul asta si sa gandesti la rece situatia. Gandeste-te cum ar fi in ambele cazuri: daca ierti si treci mai departe vei putea sa o faci fara sa te mai gandesti la asta? Iar daca alegi sa te desparti de el iti va fi mai bine?

Pune-le in balanta si vezi ce te decizi. Succes si numai bine!

[Simonna]

Nu uitam. Trece timpul si doare mai putin. Ca in orice tradare, de orice tip ar fi ea. 

Depinde de capacitatea ta de a te trezi dimineata, a-l privi si a-ti spune: Omul asta m-a inselat doi ani. Dar sint sanatoasa, am doi copii minunati, o viata buna... Oh, well, sint alte lucruri mai grave in viata decit ca m-a inselat el. Hai sa ne bem cafeaua!

 

Preventiv ( eu sint cumplit de pragmatica, imi cer scuze), as vorbi cu un avocat. Sa stiu cu ce ma aleg si daca sint in stare sa imi cresc copiii decent din ceea ce-mi revine de la partaj. Si as lua o decizie in consecinta. (Desi, daca el n-a lucrat presupun ca tot tu ai dus greul, deci pare ca ai putea sa te intretii singura. Si, oricum, si daca nu iti da banii pentru copii, daca ai o decizie de pensie alimentara, oricum i-o ia statul la taxe si ti-o redirectioneaza tie). 

 

E foarte greu, din mesajul tau initial am crezut ca a fost o chestie de o noapte, acolo, dar 2 ani? Si in desfasurare? Greu de digerat. Stii, bunica mea zicea "gripa si amorul se trateaza cu patul". Si eu, desi n-am fost in situatia ta, mereu mi-am zis (si chiar cred) ca un amor de-asta cit o gripa as putea sa tolerez, in extremis. Da' o gripa nu tine doi ani, OMG!, tine-acolo, o saptamina, 

 

Tu il mai iubesti? 

 

Daca el promite tot (iubire, fidelitate, taiat de iarba si dus copiii in parc) tu ramii cu el ca sa aiba copiii un tata sau pentru ca inainte sa stii de relatia asta iti era bine in casnicie? 

 

Tu VREI sa uiti? 

 

Nu mi-e clar, e in Ro sau in Ca? Ai un plan B in cazul in care el vine si face ca trenul in loc sa isi puna cenusa in cap cind afla ce tu stii de relatia lui? Ai pe cine sa suni sa te ajute? Ai la cine sa mergi? (Tot pragmatismele mele).

 

Ah, uitam. Si numai cu titlu informativ (si pragmatic, imi cer scuze din nou). Divortul pronuntat aici nu e recunoscut in Romania. Trebuie sa iti faci actele de divort si acolo, altfel dpdv al autoritatilor din Ro esti maritata. Cu consecintele de rigoare. Ah, si daca esti in Qc ai grija pe ce nume iti faci acte (daca divortezi sau te separi sau orice act) pentru ca pe tine, legal, in Ro, te cheama Coral Nume-de-familie-al-sotului, in timp ce aici te cheama Coral Nume-de-familie-de-fata. 

 

(Daca el intr-adevar se drogheaza (si nu era beat), as pleca oricum. De preferinta in alt oras. M-as tot duce. Daca nu m-as descurca cu copiii as aduce pe cineva din tara, as apela la organizatii de caritate, as sta in fundul pamintului, m-as lupta sa obtin sentinta definitiva in care sa nu se poata apropia de copii. Personal, un tata narcoman mi se pare mai periculos decit unul care o inseala pe mama).

 

Simonna