Ati scris 7 pagini si vad ca v-ati si certat. Bataita, bataita.
Sa vedem ce imi mai amintesc:
1. BabyBoom: bebicul e tare dulce in pozica :)
2. AnaMaria: phew, ce bine ca ati scapat cu bine amandoi. Ti-a dat cumva vreun antibiotic preventiv? doar de curiozitate. Sau poate ti l-a bagat pe vena? Dr Albu e f f f bun. Si rezultatul va fi bun, ai sa vezi :)
3. Pocaaaa: felicitari pentru putica si pt bebe sanatos la eco. Dar ce maricel e. O-ho! Vorba lui frate-miu: acum e nitel mai mare decat un pahar de Fanta.
De al meu zicea mai intai ca e cat un Actimel, apoi cat un pahar de iaurt
Tot din perlele copiilor: frate=miu are 8 ani si a auzit de la o vecina, proaspata mamica, despre natural si cezariana. Si m-a intrebat cum se nasc copiii natural? I-am zis ca ii aduce o barza. Si la cezariana? Aici m-am blocat si i-am zis ca ii aduce un caine
4. Babyboom, monic@ nu a vrut decat sa isi exprime o parere, pe care multe dintre noi o impartasim, la fel cum multe nu o impartasim. Nu esti singura care fumeaza. Sunt alegeri personale. Eu stiu cat de greu e sa te lasi de fumat. M-am lasat acum 3 ani, de la 90 de tigari la zi la 0. A fost greu. Aviz Juliei. E greu in primele 3 luni, dar apoi e din ce in ce mai usor. Si da, va veni o zi in care nu vei mai dori, in care nu iti mai imaginezi viata cu tigara, in care nu mai suport fum. Trust me, i know. Nu cunosc persoana care sa fi fumat mai mult ca mine.
Celor care vor sa citeasca, va recomand: Easy way to quit smoking by Allen Carr. Nu e o reteta catre succes, e o carte care ridica intrebari pt fiecare. Pt fiecare altele. Eu am descoperit ca nu am incercat nicioadata sa ma las de tigari de teama ca voi reusi. De teama ca deodata, dupa 13 ani de fumat, ca fumam de la 14 ani, nu as mai fi stiut sa imi traiesc viata fara tigara cu cafea, pauza de tigara, tigara de la cinema, tigara de dupa sex, aveam multe tigari ca doar erau minim 90/zi
Acum? Acum nu imi dau seama cum si de ce am fumat atata. Acum mi-as dori sa nu fi inceput nicioadata. Dar inteleg dependenta. Este una reala, este una chimica si tine de reactiile creierului la nicotina care elibereaza dopamina, hormonul fericirii.
Tot acum am un unchi care mi-a murit acum 1 luna de cancer pulmonar, stadiu III. O soacra care se lupta tot cu cancer pulmonar, stadiu II. O mama care s-a lasat de fumat la 51 de ani (fuma de la 14), dar cum fi-su n-are decat 8 ani i-a fost frica. De moarte. Pt ca are un copil mic si fara tata care ar ramane singur (ma rog, cu mine, dar fara parinti). Da, mie mi-e frica de boli. Poate pentru ca riscul pentru aceste anumite boli, mai ales cele cardiovasculare, chiar e real in cazul fumatului. Si pentru ca vreau sa traiesc sa imi cunosc nepotii. Si daca primul copil il nasc la 31, va trebui sa traiesc destul de mult pt a cunoaste nepotii. A
Maica-mea a fumat cu mine in sarcina. Nu am fost cel mai sanatos copil, dar nu mai bolnav ca altul nascut dintr-o nefumatoare. IQ? mediu, zic eu. Nu;s vreun geniu. Dar intrebarea pe care mi-o ridic este: ce ar fi fost diferit daca nu ar fi fumat? La ea, la sarcina, la mine?
A fumat si cu frate-miu, 23 de ani mai tarziu. Deci avea 43, sarcina cu baiat, 5 fibroame mari pe uter. Bea 2 cafele pe zi si fuma cel putin 1 pachet. Intrase in depresie pt ca tatal copilului o parasise si era din nou, singura si cu un copil la batranete. Copilul s-a nascut la termen, scor apgar 8, prin ceza. A suferit nenumarate pneumonii pana in 4 ani, vreo c a vreo 5. Si multe raceli. Sistem imunitar varza. Acum si-a revenit, e ok, si-a cladit imunitarul. O fi sau nu de la tigari? nu stiu. Banuiesc ca totusi suspiciunile de ADHD cand era mic s-ar putea sa fie de la stresul, nervii si cafeaua in exces din sarcina. Acum e un copil normal, fara ADHD, dar mai energic si hiperactiv decat altii.
Nu o judec pt alegerile ei, e mama. Cum nici ea nu ma judeca pt ale mele: nu m-am mai machiat, nu ma dau cu oja, nu ma dau cu antiperspirant decat natural si care sa nu contina peg, laureth si altele, nu ma spal decat cu sampon fara parabeni, nu mananc chestii cu E-uri, nu ma vopsesc. Ar putea spune ca ma stresez si sunt paranoia. Deloc.
Nici inainte nu ma omoram cu toate cele de mai sus. Asa ca mi-a fost usor.
Ah si fac parte din persoanele care citesc totul despre o boala si pe care o fascineaza procesul din spatele unor substante chimice asupra organismului. Deci da, am citit mult, uneori atat de mult incat devin paranoia, dar am invatat sa ma calmez cu cat citesc mai mult, cu cat cunosc mai mult. Maica-mea e invers, ea nu vrea sa stie nimic, pt ca asa e mai linistita. Deci, oameni si oameni. Pareri si pareri.
Editat de Arrya, 18 octombrie 2013 - 20:49 .