Uite, eu m-am gandit acum mai bine, cum ar fi sa apari tu in parc cu fetita ta. Cu siguranta, daca ai sta retrasa (cu frica de respingere, poate), nimeni nu ar veni la tine sa intre in vorba (ca si cu oricine altcineva care sta retras), sa zicem, dar daca te-ai pune pe banca langa mine/noi (mamele cu care stau zilnic la supravegheat copiii) SIGUR nu te-ar indeparta nimeni si probabil ca am si intra in vorba daca am avea un subiect comun. Si sunt convinsa ca nici pe fetita ta n-ar respinge-o nimeni. De exemplu pe copilul meu nu l-au interesat niciodata parintii copilului cu care se joaca, decat atunci cand i s-au adresat direct lui - in parc se joaca cu toti copiii care au acelasi interese cu el, chiar si cu fetita cu SD (se dau pe leagan impreuna) sau cu alta "fata" (de vreo 16 ani) cu ceva retard mental (ea joaca fotbal cu baietii). Eu nu cred ca traiesc in alta lume, doar in alt oras, dar dintre amicii mei (cu vederi mai deschise, nu-mi plac mintile inguste) nimeni nu judeca dupa "defecte" fizice.
Eu cred ca problema e totusi la tine, faptul ca tu te simti stinghera/nepotrivita intre ceilalti oameni. Poate te simti si foarte repede lezata de curiozitatea/privirile oamenilor? Nu stiu cum sa ma exprim, poate, atunci cand cineva te priveste intr-un mod care tie ti se pare nepotrivit/jignitor/curios, ai putea sa tratezi situatia in mod detasat, glumet, ironic? (Haz de necaz, adica...). Incearca sa nu fii defensiva...
Bine, nu zic ca nu exista si persoane care trateaza cu ura/dispret tot ceea ce e diferit (mai ales la noi), dar acestia nu merita deranjul.