In realitate? Sunt doar un om prea singur cu un copil care peste ani isi va face viata ei, puterea care o am vine din dragostea pentru ea.
Te simti singura pentru ca tu cauti sa vezi ce cred altii despre tine nu ce crezi tu despre tine, ce vor altii de la tine nu ce vrei tu de la tine, daca si cat sunt de multumiti altii de tine nu daca si cat esti tu de multumita de tine.
Nu mai cauta in afara inainte de a cauta inauntru. Fericirea ta nu ti-o dau altii daca vor sau nu vor. Fericirea ta tine de tine in primul rand. Vrei motive de fericire? Deja ai dat chiar tu.
Daca nu ar exista Sandra? Dar exista. Ce bine nu? Daca Sandra nu ar putea vorbi? Dar vorbeste, nu? Daca nu ti-ar fi spus niciodata ca tu esti cea mai frumoasa? Dar iti spune, nu? Daca nu ai putea sa auzi? Dar auzi toate acestea, nu? Daca nu ai putea scrie, vorbi? Dar poti si e bine, nu? Pentru ca ar fi mai greu sa spui ceea ce simti. SI nici atunci nu imposibil. Doar mai greu dar de ce ar mai conta atata timp cat poti cumva sa faci sa simti sa vorbesti sa exprimi sa te bucuri ca existi si ai un sens? Si exista cineva fara de care poate ca daca tu nu ai exista si aerul ar deveni mai greu de respirat. Si asta stii.
Copiii cresc. Si tu ai crescut. Si este firesc sa iubeasca sa aiba viata lor cum si tu o ai pe a ta. Au dreptul sa fie fericiti cum si tu ai acest drept. Au dreptul si nevoia sa aiba suflete care sa le apartina cum si tu apartii altora. Toti avem un rol, un destin, venim si plecam dupa exact aceleasi reguli si ai sa vezi ca asa cum Sandra nu ar fi existat fara sa existi tu nici copii ei nu vor fi existat fara sa existi tu si Sandra si tatal lor. Pentru ca asa este firesc. Iar dragostea nu moare niciodata de multe ori nici macar cand ne stingem noi. O avem si o daruim, iar cei care o primesc o au si o daruiesc la randul lor.
Unde este singuratatea? Eu nu vad decat bogatie.