Nu mai am nimic de spus la subiect, dar parca vad ca scriu o pagina...
Am intrat pentru moderatoru' cu avertismentul. Eu inteleg ca trebuie sa combatem idei, nu persoane, dar, cu ghilimele sau fara, avertismentul tot nu-si are rostul, pentru ca nu e drept. A fost luat pe un forum unde exista subiect mare si lat de care doctori sa ne ferim, pai cred ca in aceasta ordine de idei, cam toti participantii la acel subiect ar trebui sa ia avertisment, nu? Pentru ca atunci cind recomanzi altcuiva sa se fereasca de un doctor (si acum, hai sa fim sincere, sint unii excelenti, nemaipomeniti, si altii... ori te impusti tu decit sa te duci la ei, ori iti vine sa faci acelasi lucru cu ei), cred ca numai de bine nu i-au vorbit, nu? De unde atita grija fata de o persoana necunoscuta aici si care intruchipeaza toti doctorii care nu-si fac meseria cum trebuie si isi incalca zilnic juramintul? E forum despre copii si ei sint primii afectati de lipsa de profesionalism si de cunostinte a unor medici si e dreptul nostru, ca mamici, sa-i aratam cu degetul si sa-i impuscam virtual. Daca avertismentul a fost dat pe drept, atunci propun inlaturarea emoticonului cu pricina... ca mie imi cam vine sa-l folosesc! PUNCT!
Eu tot nu inteleg de ce atitea discutii in jurul acestui alaptat.
Mi se pare normal sa fie ajutate fetele care vor sa o faca si intimpina greutati, nu mi se pare normal sa se ajunga la jigniri fata de cele care au incercat si nu au putut (chiar daca unele dintre ele au renuntat la lupta prea usor - mastita, asta e un subiect care merita discutat separat, eu am facut mastita dupa 4 ani si 4 luni de alaptat, la al treilea bebe, si am facut-o pentru ca nu am dat importanta la ceea ce stiam despre ea si cum poate fi prevenita... de ce? Pentru ca, ziceam eu, ca dupa atita alaptare, nu am cum sa fac asa ceva... si uite ca am facut, si m-am chinuit, dar nu am oprit alaptarea, pentru ca bebelusul din bratele mele nu avea nici o vina, lapticul e al lui si eu trebuia sa i-l salvez, reparindu-mi greseala). Iar fetele care
nu vor sa alapteze, e dreptul lor, e copilul lor - dar nu cereti semnaturi, ca nu vi le dau.
Fetelor, dragelor, motivele pentru care nu vreti sa alaptati nu sint serioase! Acum sinteti tinere si frumoase si stiu ca credeti ca asa veti ramine toata viata. Dar eu cunosc mamici care nu au alaptat o zi in viata lor (unele chiar din motivele enumerate de voi) si, cu toate acestea, la 40 de ani si, corpul lor nu este cu nimic mai presus decit al meu. Ideea este ca el tot se schimba, titzele tot atirna, burtica tot se face in majoritatea cazurilor, indiferent daca ai sau nu ai copii, indiferent daca ai alaptat sau nu. Numai ca atunci cind veti constata aceste lucruri (credeti-ma, maica, ca stiu ce spun
), va fi prea tirziu sa va intoarceti si sa faceti lucrurile asa cum ar fi trebuit sa le faceti.
Si pentru fetele care vor sa alapteze si le-a speriat discutia de aici, mai ales mesajele in care alaptarea este prezentata ca lucrul care le va distruge viata, si pe a lor si pe a copiilor lor:
- un bebelus are nevoie de laptic pina spre doi ani, de care se poate, dar trebuie sa i se dea. Are si dupa aceea, dar pina in doi ani, acesta sta la baza alimentatiei. Eu am avut lapte suficient, stiu ca nu toate mamicile au (adica nu stiu, dar cred pe cuvint) si am alaptat pentru ca nu ma consider cu nimic mai prejos decit fabrica de lapte praf sau o vaca. Prima face lapte si ii multumesc pentru asta ca sa repare greselile naturii (pentru mamele care nu au acel laptic), iar a doua face lapte pentru puiul ei si surplusul il da la cine are nevoie. Daca eu il am, am considerat ca nu am nevoie de imprumuturi, folosim ce avem, ca de asta il avem.
- metoda folosita de mine cu succes deplin a fost: alaptare la cerere inca din primele minute de viata (s-au nascut cu titza-n gura, cum mindru spune tati), alaptare exclusiva primele 6 luni, diversificare treptata dupa plus laptic la cerere, dar nu inainte de masa, ca sa fiu sigura ca papa (de aici malnutritia aia cu care ni se da peste bot), la 10-11 luni s-a incheiat tot si mincau singurei mincare de bebei (regim serios, fara nimic alergen, fara exagerari, fara fructe acide, fara sare, fara zahar... au mincat piure de bebe pina la doi ani si... nu m-am grabit nici o secunda, dau toata viata inainte sa manince de toate, dar un stomacel cum il cresti, asa il ai). Si cu independenta stam tare bine, mai bine decit doreste mami
, cu inteligenta la fel, mai ales cea emotionala... etc.
Si in incheiere, ca nu mai revin, fetelor care spuneti ca nu vreti sa alaptati, e dreptul vostru si vi-l recunosc. Dar nu mai cautati motive, justificari, nu mai dati sfaturi si la altele.
Am vazut ca i-ati bagat in oala si pe barbati, imi pare rau sa va dezamagesc si aici, dar am doua lucruri de spus si la acest aspect:
- in primul rind, e trist sa va ginditi ca barbatul va place numai daca aveti sinii frumosi: astia nu tin toata viata! Si, cu alaptat sau fara alaptat, cu stat linga copil sau fara, daca e sa nu va placa, ei nu va plac oricum oricit de multe eforturi ati depune voi.
Dar... sa stiti ca barbatii, in general, sint foarte mindri de progenituri, poate nu de la inceput, dar va veni cu timpul. Si eu zic sa aveti acordul lor scris in tot ceea ce faceti cu mostenitorii directi, ca sa nu aveti surprize! Unele se tem ca vor fi mai putin placute daca alapteaza si le vor atirna sinii, altele au fost mai putin placute tocmai pentru ca nu au alaptat progeniturile si au stat prea mult la cumparaturi... ori cum ai da-o, tot nu iesi bine, asa ca, mai bine sa fie copilul bine...
Eu zic ca trebuie sa va cunoasteti tare bine masculul de acasa, ca sa evitati surprizele neplacute...
- barbatii care vor deveni sau care au devenit tatici, daca nu se implica in maternitate cu trup si suflet (asta inseamna ca iubesc si sinii care dau lapte, dar sint in stare si sa renunte la tot ca sa dea biberonul la cerere) si care vin cu tot felul de pretentii absurde de la mama copiilor lui, au o problema. Asa cum o femeie devenita mama, va fi din acel moment intii mama si apoi femeie, mi se pare corect ca si barbatul devenit tata (la dorinta lui sau nu, odata ce l-a acceptat si traieste sub acelasi acoperis, s-a terminat!
) sa fie fin acel moment intii tata si apoi barbat. Si voi, noi femeile, sintem cele care trebuie sa-i educam, sa le deschiden ochii, nu sa le tinem isonul si sa acceptam critici de tot felul, actionind chiar impotriva copilului, ca sa nu sufere masculul. Daca tot vorbim de drepturi, apoi hai sa le cerem pina la capat!
Femeia devenita mama si barbatul devenit tata, sint o echipa in viata copilului, sint doi parteneri care si-au dorit un copil si care fac tot ce le sta in putinta sa-l creasca cit mai bine si frumos posibil. Deciziile, oricare ar fi ele, se iau impreuna si consecintele lor se suporta impreuna. Orgoliile personale nu-si au locul in aceasta ecuatie!!!
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
Simplitatea in viata este adevarata libertate. (George Enescu)