-
Desi nu am mai intrat de mult pe site si nu am mai scris (fiindca ultima postare nu mi-a fost publicata si m-am ofticat... pt ca ma straduisem ceva timp sa o scriu) am revenit in forta, cu momente de neuitat. Ma aflu la categoria travaliu. Hmm, imi amintesc oarecum cu groaza prin ce am trecut dar mereu ma consolez cu momentele superbe petrecute dupa nastere, alaturi de bebe de cand ne-am cunoscut. Se intampla in noaptea de 10 iunie...am avut mici contractii, dureri usoare de burta pe care le-am ignorat total, fiind suportabile...ce stiam io de contractii? Nimic. Dar aveam sa aflu :)) Cu vreo 2 zile inainte pierdusem un pic din dopul gelatinos (am ignorat si acest lucru fiindca a fost doar putin...si ma gandeam ca trebuie sa il pierd pe tot ca sa inceapa "nebunia") A doua noapte (culmea numai noaptea aveam contractii) au inceput putin mai dureroase. Le notam sa vad cat sunt de regulate si erau cam dese , la 10 -15 minute...dar eu fiind singura in acea noapte..am preferat sa stau cumintica pana dimineata ca sa vina sotul sa plecam la spital sa vedem ce se intampla, daca e momentul sau nu. Bineinteles dimineata m-au lasat durerile si nu am plecat la spital. M-am luat de curatenie prin casa :)) intre timp vorbeam prin mesaje cu o cunostinta care era deja internata de dimineata, in travaliu si radeam ca ce frumos ar fi sa nastem odata si sa impartim aceas rezerva la spital...ei bine, exact asa a fost. In jurul orei 15:00 m-au luat durerile din nou, foarte regulate, din 5 in 5 minute exact. Mi-am luat bagajul si am plecat la spital. Am ajuns cu 3 cm dilatatie, contractii bune...medicul de garda m-a asigurat ca, la cum ma vede o sa nasc repede. Prinsesem curaj. Mi-am sarutat sotul si am plecat in sala de nasteri direct, cu mici emotii. Ajunsa acolo, m-am intalnit cu amica cu care discutam acasa prin mesaje. Ea deja avea 8 cm dilatatie si dureri mari..o auzeam cum gemea si se zburlea parul pe mine. La scurt timp a inceput " distractia"si pt mine. Dureri tot mai apasatoare...cand verifica moasa dilatatia era ingrozitor. Incercam sa ma imbarbatez,sa rezist dar degeaba. Durerile erau inimaginabil de groaznice. De la ora 16:00 pana la 22:00 nu s-a intamplat mare lucru...doar 2 cm dilatatie in plus...adica ajunsesem doar la 5 cm...si atat a fost. Mi-au rupt apa, zic ei, sa grabeasca nasterea (a fost ciudat) Intre timp am asistat si la nasterea amicei...eu nimic. Erau dureri asa de mari incat credeam ca nu o sa mai rezist. Simteam nevoia sa lovesc cu pumnii in pereti, sa tip, sa fac orice ca sa ma eliberez dar m-am controlat. Ma uitam la ceas si asteptam sa se intample ceva ...dar nimic. Pana la 04:00 am stat cu dureri infernale si intr-un final , medicul de garda a hotarat sa ma bage in cezariana. Cand am auzit, ii multumeam lui Dumnezeu ca scap de dureri. Nu am cerut cezariana dar m-am bucurat enorm pt alegerea facuta de medic. Pe masa de operatie am atipit de cateva ori...eram rupta de oboseala. Mi l-a scos pe bebe..si cand l-am vazut am uitat toate durerile. Era asa cuminte, a plans putin, mi l-a aratat, l-am pupat si mi l-a luat. Am stat la reanimare o zi intreaga si o noapte timp in care nu mai stiam nimic de bebita. A fost cumplit pana la momentul revederii. Dupa operatie a fost destul de ok. Nu as compara niciodata durerea din travaliu cu cea dupa operatie. Daca ar fi sa mai fac un bebe, tot cezariana as alege fara sa ma mai gandesc de doua ori. Asadar, in data de 12 iunie 2015, la ora 04:10 a venit pe lume minunea mea de 3870 gr si 51 cm, sanatos si frumos!
Comentarii