Sunt în concediu de câteva săptămâni bune. Am început cu un concediu medical pentru vreo 3 săptămâni, intrând apoi direct în concediul prenatal. Acum sunt în vacanță, doar că nu sunt plecată nicăieri, însă dat fiind că nu fac prea mare lucru, mă simt ca și când aș fi la munte, la relaxare. Burtica crește tot mai mult, o simt foarte rigidă, iar pe bebelina o simt că nu prea mai are loc să facă tumbe, căci îi ies mânuțele și piciorușele din cadru, împingându-mi pielea.
Sunt la țară de aproximativ 2 luni și îmi prinde tare bine aerul curat, soarele de dimineață, adierea vântului seara și mai ales răcoarea... Să ies prin curte să fac câțiva pași e mișcarea potrivită pentru mine în fiecare zi. Am un program cât de cât stabilit, de la care mai deviez, ce-i drept, însă în principiu cam aceleași lucruri le fac zilnic. Durerile sunt din ce în ce mai apăsătoare la cele aproape 35 de săptămâni, cu toate că burta mea nu e chiar imensă, cum mă așteptam să fie. Până pe la 5 luni nici nu am simțit că am burtică. Pe la 6,7 luni a început să explodeze creșterea și umflarea ei, iar acum, cu pași repezi înaintează.
Nu mi-am propus să merg în nicio vacanță vara aceasta, cel puțin până când nasc, pentru că nu mă simt prea confortabil pe unde mă duc. Simt nevoia să mă odihnesc mai des, să mă așez să mă întind în pat, obosesc foarte repede și nici gălăgia nu îmi prea priește. Așa că am decis că până nasc, nici la nunți sau evenimente nu voi mai participa. Mi se umflă repede picioarele, mă doare spatele și mă dor oasele aferente și mă simt și greoaie, mai ales să stau chircită, strânsă pe un scaun atâtea ore. Momentan, iau o pauză de la aceste evenimente.
Nici chiar la film n-am dus burtica. De când sunt însărcinată, nu am fost la niciun film, spectacol sau ceva de genul acesta. Nu s-a nimerit. Acum nu mai am ce să caut. Simt că ceea ce mă liniștește cel mai mult e să stau acasă, întinsă în patul meu. Nici la cumpărăturile de bază nu m-aș duce. Aș lenevi în continuu, pentru că știu ce mă așteaptă.
Pe burtică n-o mai încape nicio haină. Hainele mai largi ce le aveam s-au dat bătute și ele, oftând din greu când le trăgeam pe mine. Câteva rochii lejere stau pe un scaun, pregătite pentru vreo fugă la doctor. În rest, am evitat să plec de acasă de dragul plimbărilor. Plimbările le fac în curte și pe stradă, la țară, unde poți purta și un sac, nu-ți atrage nimeni atenția. Încălțămintea, la fel. Toate țipă să plesnească atunci când le forțez să stea pe mine. :))
Pe burtică o feresc de soare, căldură, ridicat de greutăți, aplecări prea dese, exerciții fizice intense și chiar și de unele aparate electrocasnice( aer condiționat, televizor, telefoane, routere), de multe ori mă feresc și să plec la drum lung cu mașina, când sunt în ipostaza de șofer. Îmi place să stau în liniște, să citesc o carte, să ascult pod-cast-uri. E atât de liniștitor să stai cu geamul deschis și să nu auzi decât greierii și câinii lătrând. Și în timpul ăsta să simți cum te lovește copilul și tu să îi vorbești, să îl mângâi și să-l alinți.
Cea mai bună variantă de ”burtică în vacanță”, pentru mine e burtica la țară. Cel mai relaxant mod de a pregăti copilul pentru venirea lui pe lume: liniște, soare, adieri de vânt, ploi călduțe și ușoare, curcubee...
Comentarii