ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Am foarte mari emoții legate de plecarea la maternitate. O dată, pentru că nu am mai trecut prin experiența asta și a doua oară, pentru că cine nu are emoții când e vorba de nașterea unui copil? Nu știu peste ce voi da acolo, cum voi face față să văd atâtea mămici, cum se vor comporta asistentele, doctorii și moașele... Ar fi fost bine să o am pe mama lângă mine, dar dacă mă gândesc mai profund, mai bine să nu mă vadă nimeni în stările acelea!
Bagajul pentru maternitate este gata deja, chiar dacă probabil voi mai aștepta o lună de zile până ce îl voi urca în mașină. Mi-am pus cele necesare pentru mine, obiecte de igienă personală, lucruri care îmi vor fi de folos pentru perioada de recuperare, lucruri pentru bebeluș șiiii multe, multe emoții am pus în geanta aia. Chiar lucrușoarele copilului le-am împachetat separat și le-am scos acum câteva zile să mă mai uit la ele. Îmi sunt tare dragi. Geanta s-a cam îngreunat, pentru că s-au adunat destule lucruri, însă sper doar să mă lase să intru cu ea, căci nu sunt decât cele necesare pentru spital. Posibil să fi exagerat cu hăinuțele copilului, căci am pus din fiecare câte ceva, iar în maternitate am înțeles că îl vor ține înfășat.
Merg cu un bagaj în mână și cu unul emoțional în suflet. Despre al doilea, pot să spun mai multe. Mă încarc de pe acum cu frici, griji, neliniști...Încerc să îmi imaginez cum va fi momentul nașterii și mă apucă plânsul. Nu că aș avea 20 de ani și aș fi speriată, dar cred că nu contează vârsta, ci doar emoțiile își spun cuvântul, oricum nu cred că e nimeni niciodată pregătit să fie părinte; experiențele cu copilul te învață să devii părinte adevărat. Eu sunt o fire sensibilă și accept lucrurile care mi se spun, dar mă blochez dacă nu știu ce să fac. Ei, mă gândesc întruna, dacă nu știu ce să fac acolo? Dacă nu sunt în stare să nasc copilul meu? Dacă asistentele vor țipa la mine sau se vor răsti că nu fac bine ceea ce va trebui să fac??
Soțul meu, din păcate, e plecat cam des de acasă și parcă simt nevoia de încurajările lui. Poate că nu l-aș vrea lângă mine în momentele alea, posibil mai tare m-ar enerva, dar niște cuvinte înainte de a ajunge acolo n-ar strica. Să fii mamă singură e foarte greu. E greu de când duci sarcina pe picioare. Tare le compătimesc pe mamele singure. Trebuie să aibă o tărie de fier și să fie curajoase. Curajul îmi cam lipsește mie acum. Bine măcar că am bagajul făcut! Mi-am cumpărat din timp toate cele trecute pe listă, ca să nu mai stau să alerg după ele pe ultima sută de metri. Acum rămâne să lucrez la bagajul emoțional și să merg la spital cu inima deschisă și bucuroasă că o să mă întorc de acolo cu o pruncușoară minunată!
Comentarii