-
Colicile... o perioadă care efectiv ne-a smuls de realitate și ne-a răvășit toată viața.
Mă așteptam ca bebelușa mea să aibă colici, dar nici pe departe nu-mi imaginam ce mă aștepta. Groaznic a fost! Copilul nostru a avut prima lună liniștită. Fix când a împlinit o lună, au început niște crize de plâns groaznice. Nu reușeam să o liniștim cu absolut nimic, iar ca părinte, e frustrant. Din gama "siropuri de colici" am epuizat aproape tot, am rugat pe cineva să îmi cumpere niște produse din Anglia, în speranța că poate cele de acolo sunt mai eficiente... pernă cu semințe de in, pungi cu gel pentru burtică, plimbat cu mașina, feonul, îl luam peste tot unde plecam...zilele și nopțile, aproape întregi ni le petreceam în mașină, mai mult pe drumuri. În ziua Botezului, iarăși, plâns... eu și soțul meu am slăbit foarte mult, nici mâncarea nu mai intra în stomac când știam ce ne așteaptă...o bună perioadă nu am putut pleca nicăieri, doar la doctor. Evident, nu am exclus nici varianta ca plânsul sa vină din altă parte, așa că am consultat câțiva doctori. Într-un final, când în sfârșit am acceptat ideea că așa plânge copilul nostru și că uneori nu poți să faci mai nimic să o liniștești, a cam trecut perioadă colicilor. Suntem la 3 luni jumate și încă ne mai dau bătăi de cap, dar am înțeles și că aceste colici sunt normale, e normal să o doară burtica pentru că stomăcelul încă nu e suficient dezvoltat și că e normal să plângă. Încă îi mai dau siropele, dar fetița mea e foarte schimbată și încurajez pe toți părinții care trec prin astfel de situații să aibă multă răbdare, căci perioada asta va trece. La prima "gângureală" se vor topi și vor uita tot! 🥰
Comentarii